Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6239/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 192/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentii-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 284 din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, -, și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești, plată despăgubiri 1700 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.284 din 01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Prahova - Secția civilă s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL PLOIEȘTI; s-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei reprezentând despăgubiri în temeiul art. 21 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004în cuantumul realizat în raport cu indicele de inflație; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, impunerea acestei vechimi în funcția de judecător având ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii: cea a judecătorilor cu vechime în muncă între 0-3 ani și cea a judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare amintite anterior a fost bazată pe prevederile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004, potrivit cărora "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultatele meritorii obținute în activitate: respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificative anuale de foarte bine sau bine; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare."
Deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004 nu prevede în mod limitativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul principal de credite trebuie să țină cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în legătură strictă cu aceste criterii, și altele.
Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin. 1 din Normele mai sus menționate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu ala acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art.4 alin.1 și 3 din Normele interne.
A reținut instanța de fond că, deși Normele interne prevăd în art.4 alin.1 criteriile sus menționate de acordare a stimulentelor, iar Ordinul Ministrului Justiției face trimitere la aceste norme, art.2 din Ordinul nr. 1921/C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime, ci doar acordarea stimulentelor cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Astfel, raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată preferința unei categorii socio-profesionale în acordarea stimulentelor, respectiv cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite.categorii sociale. într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin "acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Concluzionând, instanța de fond a constatat că impunerea criteriului de vechime în magistratură pentru acordarea stimulentelor financiare nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art. 16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora "toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și "legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări.întemeiată pe orice altă împrejurare",și a admis în parte acțiunea precizată, și, pe cale de consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1.700 lei reprezentând despăgubiri în temeiul art.21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în cuantum reactualizat în raport cu indicele de inflație, începând cu data la care respectiva sumă ar fi trebuit plătită cu titlu de stimulente financiare, conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, recurenții: Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției.
În recursul său, Curtea de APEL PLOIEȘTI solicită admiterea recursului.
În motivarea acestui recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea deoarece prin Ordinul - nr.192/2005 s-au acordat stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1700 lei.
Prin art. 24 din ordinul menționat mai sus se arată criteriile care trebuie respectate la acordarea acestor stimulente.
Iar legea nu impune acordarea premierii tuturor magistraților, nefiind imperativă normă în vigoare, ci lăsată la apreciere determinate pe anumite criterii de performanță sau de stimulare a activității.
În recursul său recurentul - solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că prin Ordinul ministrului justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlul de stimulente.
Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul nr.2404/C/2004 prin care se aprobă Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr.146/1997.
Recurentul susține că la acordarea acestor stimulente se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Recurentul arată că stimulentele nu trebuie confundate cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare.
Iar stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de OG nr.137/2000.
Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin. 81) teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prima instanță a stabilit în mod corect că deși textul art. 4 alin. (1) din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004 nu prevede în mod limitativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul principal de credite să țină cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în legătură strictă cu aceste criterii și altele.
Iar, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin. (1) din Normele mai sus menționate.
De asemenea, aceleași Norme prevăd în art. 4 alin. (1) criteriile de acordare a stimulentelor.
Curtea reține că Ordinul Ministrului Justiției face trimitere la aceste norme, iar art. 2din Ordinul nr.1921/C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime, ci doar acordarea stimulentelor cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Prin urmare, impunerea criteriului de vechime în magistratură pentru acordarea stimulentelor financiare nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivite "toate personale sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii" și "legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminării întemeiată pe orice altă împrejurare".
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312. proc. civ. urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.284/01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, -, și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
