Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1919/R-CM
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.669/CM din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât, intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia pentru șa și intimații-pârâți Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 P, Centrul Bugetar Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 P, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus întâmpinări din partea intimaților Ministerul Educației, Cercetării și și Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea formulată la data de 27.10.2008 Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat -, -a, B, I, G, a, G, OG, -, G, G, G, G, -, (), a, -a, ( - ), G, C, ta, și, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2, Centrul Bugetar Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2, Municipiul P, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și, solicitând obligarea la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sindicatul a susținut că membrii în numele cărora a formulat prezenta acțiune sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 13.01.2009 pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, data fiind faptul că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, neexistând raporturi juridice între personalul didactic și Municipiul
Pe fondul cauze, a susținut respingerea acțiunii întrucât textul de lege invocat ca temei legal se referă la funcționarii publici, calitate pe care nu o au reclamanții, membri de sindicat.
Întâmpinare s-a depus la dosar și de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, acesta invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa (motivat de faptul că nu este angajatorul membrilor de sindicat și nu are obligația de calculare și plată a drepturilor salariale ale acestora), precum și excepția prescrierii dreptului material la acțiune (termenul de prescripție fiind de trei ani potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, iar termenul prescripției nu s-a întrerupt prin nr.OUG146/2007, întrucât aceasta nu se aplică personalului didactic).
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, nu prevede acest drept pentru această categorie de personal.
La termenul din data de 26.03.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-26.10.2005.
Prin sentința civilă nr.669/CM/30 martie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins excepția calității procesuale pasive a Municipiului P și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acesta.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 26.10.2005 și în consecință s-a respins solicitarea reclamanților în acest sens.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A și s-a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat
Au fost obligați pârâții Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 și Centrul Bugetar Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2005-31 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar pârâții Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 și Centrul Bugetar Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 40 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a unit excepțiile formulate cu fondul cauzei reținând următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepția și pe cale de consecință respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Întrucât s-a considerat că acest pârât nu are calitate procesuală, nu s-a mai luat în discuție excepția invocată tot de acesta, respectiv excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților.
Excepția însă a fost invocată din oficiu de către instanță, reținându-se în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune al primelor de vacanță, pentru perioada 2001-26.10.2005, că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, s-a considerat că nu se poate vorbi de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii excepția a fost admisă, iar pe cale de consecință, au fost respinse privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-26.10.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrului său, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu a beneficiat, deși era îndreptățit conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art.8 alin.1 din CCM la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V, din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 și Centrul Bugetar Grupul Școlar Industrial de Construcții nr.2 să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2005-31 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008 întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți. În consecință urmează a acorda prima de vacanță doar până la 31.12.2008.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sen și întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă s-a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâții Municipiul P prin Primar, criticând sentința instanței de fond pentru un considerent raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit a fost admisă acțiunea de către instanța de fond, deoarece intimaților-reclamanți nu le sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, ci beneficiază de drepturile prevăzute în Statutul personalului didactic, hotărârea recurată nu este motivată, iar invocarea prevederilor contractului de muncă nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât în legea specială nu sunt prevăzute aceste drepturi.
Intimatul Sindicatul de Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Municipiul P pe considerentul că au solicitat aceste prime de vacanță în baza reglementărilor legale privind Statutul cadrelor didactice, respectiv cele care privesc contractul colectiv de muncă și nu conform Legii nr.188/1999 a funcționarului public. Se precizează în întâmpinare că la nivelul instanțelor judecătorești din țară există o practică unitară privind admiterea acestor acțiuni.
Intimatul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat o întâmpinare prin care a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței civile, referitoare la admiterea lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, precum și a prescripției dreptului material la acțiune formulată de intimații-reclamanți pentru perioada 2001-2005, însă în ceea ce privește fondul acțiunii consideră că aceasta trebuia respinsă, întrucât prima de vacanță se acordă din venituri proprii și în situația în care nu există aceste venituri, intimații-reclamanți nu pot să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât Municipiul P prin Primar, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat instanța de fond, atunci când a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească intimaților-reclamanți prima de vacanță în perioada 2005-2008.
Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă, potrivit cu care personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare și nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, situație față de care în mod legal a fost admisă acțiunea pe perioada 2005-2008.
Este adevărat că în motivarea cererii de chemare în judecată intimații-reclamanți au invocat dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la Statutul funcționarului public, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au acordat aceste prime de vacanță, polițiștilor, magistraților, precum și funcționarilor publici, însă instanța de fond a înlăturat această motivare, așa după cum rezultă în mod clar din considerentele sentinței recurate, precizând că acordarea primei de vacanță se face, așa cum s-a arătat mai sus, în baza contractului colectiv de muncă și nu raportat la Statutul funcționarilor publici, cum în mod eronat se susține de către recurentul-pârât.
Pe de altă parte, nu se poate reține sub nici o formă că hotărârea recurată nu este motivată, deoarece aceasta cuprinde mențiuni obligatorii prevăzute în dispozițiile art.261 Cod procedură civilă, rezultând în mod clar motive de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța pronunțându-se inițial și pe excepții, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă și anume excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 2001-2005.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.669/CM/30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru membri de sindicat, -a, B, I, G, a, G, OG, -, G, G, G, G, -, (), a, -a, ( - ), G, C, ta, și și pârâții GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL DE CONSTRUCȚII NR.2 PITEȘTI, CENTRUL BUGETAR ȘCOLAR INDUSTRIAL CONSTRUCȚII NR.2, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, toți cu cu sediul în--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./14.12.2009
GM/8 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
