Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1927/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1927
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în P,-,.6..56, județul P, domiciliată în P,-,.158B,.A,.1,.5, județul P, domiciliată în P,-,.9,.A,.10, județul P, domiciliată în P,-,.12D,.B,.2,.30, județul P, domiciliată în P,-,.28E,.4,.13, județul P, împotriva sentinței civile nr.752 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA B reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați P, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 22 octombrie 2009 o cerere din partea recurentei-reclamante prin care solicită obligarea intimatei pârâte să depună la dosar statele de plată aferente lunii disponibilizării, precum și acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de pârâtă și actele anexă.
Avocat se opune cererii formulată de recurenta reclamantă, neavând relevanță în cauză, iar acordarea unui nou termen de judecată nu se impune. Declară că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea respinge cererea recurentei-reclamante, privind depunerea statului de plată, întrucât acesta privește reglementări cu caracter general și nu personal, astfel încât să fie necesar depunerea statului de către pârâtă, iar cu privire la cererea de amânare a cauzei instanța o respinge ca rămasă fără obiect deoarece la dosar nu a fost depusă întâmpinare din partea intimatei.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SA B solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, instanța de fond făcând o justă apreciere a probelor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, atunci când a reținut că reclamanții au încasat sumele reprezentând indemnizație de concediere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, și, au chemat în judecată pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 4972,23 lei reprezentând diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, drepturi bănești actualizate la data plății efective, în raport de inflație.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că au fost salariații societății pârâte și au fost disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, astfel că în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă au încasat plăți compensatorii, reprezentând indemnizații de concediere în raport de vechimea în muncă în societate, dar nu la nivelul celor stabilite prin Planul social, ținându-se seama de majorarea salariilor.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 50 din Contractul colectiv de muncă au fost înlocuite în avantajul salariaților cu cele prevăzute în punctul 4 din Planul social urmare negocierilor purtate între sindicat și societatea pârâtă, dispoziții care astfel au devenit obligatorii pentru alte părți semnatare, situație în care au fost plătite în mod integral toate drepturile salariale rezultate din acest plan social.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 752 din 27 martie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că reclamanților le-au fost plătite conform art. 4 din Planul social, în întregime indemnizațiile de concediere care sunt mai mari decât cele prevăzute în art. 50 din contractul colectiv de muncă, care nu pot fi acordate cumulat, iar prescripția dreptului la acțiune nu operează, acțiunea fiind formulată înainte de împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere a sentinței.
Criticând sentința, reclamanții au susținut că prin acțiunea introductivă au solicitat diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, respectiv acestora nu li s-au acordat cele 15 salarii compensatorii și nu li s-a aplicat indexarea în fiecare an conform art. 128 alin.6 din Contractul colectiv de muncă, procentul de creștere al salariilor de bază fiind de 13% în anul 2005.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Este de necontestat în speță că urmare negocierilor dintre societatea pârâtă și sindicatul salariaților prin Planul social s-au stabilit indemnizații de concediere pentru disponibilizați până la data de 31 decembrie 2010, cuantumul acestora fiind mai ridicat decât cel prevăzut în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, sume care au fost calculate în raport de salariul mediu brut pe, pentru care s-au aplicat ulterior procentele de indexare, conform contractului colectiv de muncă.
Aceste prevederi ale art. 4 din Planul social s-au calculat avându-se în vedere procentele de creștere din anii anteriori, asupra salariului mediu brut, iar în final sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților în condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, situație în care acestora nu li se cuvine vreo diferență cum au pretins, ce ar fi rezultat din art. 128 din Contractul colectiv de muncă, astfel că pretențiile acestora, așa cum au fost formulate în acțiune, sunt nejustificate din punct de vedere legal, inclusiv la procentele invocate.
Față de toate considerentele expuse, nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea fiind legală și temeinică sub toate aspectele Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliat în P,-,.6..56, județul P, domiciliată în P,-,.158B,.A,.1,.5, județul P, domiciliată în P,-,.9,.A,.10, județul P, domiciliată în P,-,.12D,.B,.2,.30, județul P, domiciliată în P,-,.28E,.4,.13, județul P, împotriva sentinței civile nr. 752 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
8 ex./12.11.2009
f- Trib.P
-
Emis 6 comunicări/17.11.2009
Grefier
1. ,
2. ,
3. ,
4. ,
5. ,
6. SA,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
