Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 211/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/2010
Ședința publică de la 11 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T împotriva sentinței civile nr. 1477/LM/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că reclamantul intimat Sindicatul Învățământ Preuniversitar Județul Haî nregistrat la dosar Întâmpinare.
Instanța, reținând că se solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.(2) Cod procedură civilă, față de actele și înscrisurile depuse în dosar constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Județul H, în numele și pentru membra de sindicat - reclamanta (fostă ), a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al județului T și Școala Generală cu clasele I-VIII de, județul T solicitând obligarea la plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2006 și 2007, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că salarizarea și drepturile bănești ale personalului din învățământ sunt reglementate în principal de prevederile Legii nr. 128/1997, de alte acte normative referitoare la salarizarea personalului bugetar, precum și de contractele colective de muncă.
Conform prevederilor art.37 lit. "g" din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură și ale art. 36 lit. "g" din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Inspectoratului școlar, rezultă că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță.
S-a menționat că același drept este prevăzut și în Contractele Colective de Muncă la nivel național încheiate pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2010, precum și de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Inspectoratului școlar pârât, iar conform dispozițiilor art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru părți.
În aceste condiții, s-a susținut că pârâtele, prin refuzul de a acorda prima de vacanță, se fac vinovate nu numai de nerespectarea dispozițiilor contractelor colective de muncă aplicabile și ale Legii nr.130/1996, dar și de încălcarea Constituției României care, la art.41 alin.5 subliniază caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.
În drept au fost invocate prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, art.67 din Legea nr. 168/1999, art.28 din Legea nr.54/2003 si art.48 - 50 din Legea nr.128/1997.
Prin sentința civilă nr.1477/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai, acțiunea a fost admisă.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite și neachitate reprezentând prima de vacanță pentru anii 2006 - 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din adeverința emisă de pârâta - unitate de învățământ, rezultă că reclamanta a avut calitatea de cadru didactic în perioada pentru care se solicită drepturile salariale, aflându-se în raporturi contractuale de muncă cu pârâta Școala Generală cu clasele I-VIII de, județul T, în anii 2006 și 2007.
Conform prevederilor art. 48 alin.1 din Legea nr.128/1997 modificata, drepturile salariale suplimentare, cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic, didactic auxiliare și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege, între limitele minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Conform art. 5 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ, clauzele cuprinse produc efecte pentru toți salariații din învățământ. Art. 37 lit. "g" prevede că părțile contractuale convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, în condițiile legii, primă ce se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Aceste prevederi convenite de părțile contractante, se regăsesc în Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel de Învățământ, valabile pe anii 2006, 2007 și 2008.
In Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Inspectoratului Școlar al județului H, la art.36 lit. "g" s-a prevăzut că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, din venituri proprii, în condițiile legii.
Prin urmare, voința părților a fost ca să acorde personalului din învățământ, anual, o primă de vacanță, din venituri proprii, obligația asigurării acestor venituri, în vederea plății primelor de vacanță fiind în sarcina pârâților, în conformitate cu principiul general cuprins în art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, care statuează obligația angajatorului să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Nu poate fi reținută împrejurarea ca nici o unitate școlară nu dispune de venituri proprii, fiind contrara prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Inspectoratului Școlar al județului H pe anii 2004 - 2008, care la art.36 lit. "g" prevede că părțile convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, din venituri proprii.
Același contract colectiv de muncă prevede la art. 5 alin.1 că prezentul contract produce efecte pentru toți salariații din învățământ, iar la art.14 alin.1 că "executarea prezentului contract este obligatorie pentru părți".
A accepta ipoteza imposibilității acordării primelor de vacanță, motivat de faptul că acestea se achită condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitățile de învățământ, însă în realitate nu există nici o unitate care să realizeze atare venituri, ar însemna a admite că această clauză, negociată de părți la încheierea contractului colectiv de muncă, ar fi fost inserată fără nici un efect, reprezentând un drept "câștigat" de salariați, însă afectat de o condiție care nu se va îndeplini niciodată.
Astfel, s-ar ajunge la o clauză golită de orice conținut, ceea ce în mod cert contravine legii și contractelor colective de muncă - care reprezintă legea părților în conformitate cu art.1 din Legea nr.130/1996.
Așa fiind, având în vedere și prevederile art.11 alin. 1 lit. a și c din Legea nr.130/1996, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, respectiv pentru toți salariații din toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; văzând și dispozițiile art.30 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți", s-a admis ca întemeiată acțiunea în conflict de drepturi astfel cum a fost formulată.
Pe cale de consecința, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând prima de vacanță pentru anii 2006 și 2007.
Pentru o justă despăgubire, raportat și la dispozițiile art.161 alin.4 Codul Muncii, aceste sume au fost actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei
În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care între reclamantă și T nu există raporturi juridice de dreptul muncii și fiscal.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată prin Legea nr.349/2004, angajatorul reclamantei este Școala cu clasele I-VIII, care are personalitate juridică.
nu este ordonator de credite salariale, astfel că plata drepturilor salariale se face prin unitatea școlară, care este ordonator secundar de credite alături de Primarul localității, care este ordonator principal de credite în materia de plată a salariilor personalului didactic, conform Legii nr.338/2008 privind legea bugetului și reglementările bugetare legale din anii anteriori.
Pe fondul cauzei, pârâtul recurent apreciază că în cauză contractul colectiv național nu reprezintă izvor de drept, în condițiile în care drepturile salariale ale personalului din învățământ au ca bază legile și ordonanțele adoptate de Parlament și Guvern, plata făcându-se din fonduri publice.
Lipsa veniturilor proprii îndreptățește respingerea acțiunii. Obligarea la prima de vacanță pentru întreaga perioadă a concediul de odihnă anual de 76 de zile este excesivă, fiind de natură să creeze o discriminare pentru celelalte categorii de personal bugetar al cărui concediu de odihnă este de cel mult 25-28 zile.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Contrar susținerilor pârâtului recurent, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantă față de acest pârât.
Contractele de muncă ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar sunt încheiate între Inspectoratul Școlar Județean T și organizațiile sindicale județene din învățământ, calitatea de angajator revenind inspectoratului școlar și directorului unității de învățământ.
În conformitate cu art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea personalului didactic se face prin dispoziția inspectorului școlar județean, iar prin modificarea adusă acestui act normativ prin Legea nr.349/2004, angajarea se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general. Contractul individual de muncă se încheie între inspectoratul școlar reprezentat de directorul unității de învățământ și salariatul cadru didactic.
În calitatea sa de angajator, inspectoratul școlar semnează statele de funcțiuni unde sunt menționate drepturile salariale în cuantum legal.
Deși la dispoziția inspectoratului școlar nu există un cont special pentru plata salariilor cadrelor didactice, acesta deține o serie de pârghii economico-financiare prin care poate și trebuie să intervină în acest proces.
Astfel, potrivit nr.HG538/2001, în perioada 19.04.2001-01.01.2005, perioadă în care acest act normativ s-a aflat în vigoare, inspectoratul școlar avea obligația stabilirii cheltuielilor pe unități de învățământ de către comisia specială instituită în cadrul său și de a întocmi și centraliza datele necesare Consiliului Național al Învățământului Preuniversitar de Stat, în vederea întocmirii de rapoarte trimestriale și anuale care se înaintau conducerii însoțite de propunerile inspectoratului școlar de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară a sistemului de învățământ.
Începând cu data de 01.01.2005, calitatea procesuală pasivă a recurentului se justifică prin prisma atribuțiilor conferite în administrarea actului de învățământ prin nr.HG 2192/30.11.2004. Astfel, conform art.40 și 45 din acest act normativ, inspectoratul școlar, prin compartimentele de specialitate contabilă -informatizare, centralizează informațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ și le transmite și acordă asistență de specialitate pentru repartizarea sumelor defalcate din bugetul de stat.
De asemenea, Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură Învățământ prevede obligația inspectoratului școlar de a asigura asistență tehnică cu prilejul elaborării bugetelor și de a colabora cu unitățile administrativ teritoriale și cu organizațiile sindicale din învățământ pe parcursul execuției bugetare în finanțarea învățământului preuniversitar.
Pe fondul cauzei, contrar susținerilor pârâtului reclamant, soluția primei instanțe este legală și temeinică. Susținerea acestuia, în sensul că, în cauză contractul colectiv național nu reprezintă izvor de drept, este lipsită de relevanță.
Așa cum corect a reținut prima instanță, conform prevederilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, modificată, drepturile de natură salarială ale personalului didactic se negociază în limitele legii, prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, în condițiile legii, primă ce se acordă odată cu indemnizația de concediu, aceste prevederi fiind valabile pentru anii 2006, 2007, 2008.
Că ne aflăm în prezența unui drept legal al cadrelor didactice rezultă și din dispozițiile art.241 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, ca și din cele ale art.40 alin.2 lit.c din același act normativ, potrivit cărora angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
De asemenea, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, personalul din învățământ beneficiază de pensii și alte drepturi bănești prevăzute în contractul de muncă, executarea contractului de muncă fiind obligatorie pentru părți potrivit prevederilor art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Câtă vreme prima de vacanță este o obligație legală în sarcina și unitățile de învățământ în care cadrul didactic își desfășoară activitatea, aceștia au obligația asigurării resurselor financiare necesare plății primei de vacanță, situație în care este lipsită de relevanță susținerea pârâtului recurent în sensul că lipsa fondurilor ar fi de natură să conducă la respingerea acțiunii reclamantei.
Neîntemeiată este și susținerea pârâtului recurent în sensul că obligarea la prima de vacanță pentru întreaga perioadă a concediului de odihnă de 76 zile anual este excesivă, fiind de natură să creeze discriminare pentru celelalte categorii de personal bugetar ale căror concedii de odihnă sunt de cel mult 25 - 28 zile.
Potrivit prevederilor art.2 alin.3 din nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt discriminatorii prevederile care dezavantajează anumite persoane față de altele. În acest sens trebuia avută în vedere natura juridică a acestor dispoziții, instanța de judecată neavând competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
Aceasta înseamnă că instanța de judecată nu este abilitată să se pronunțe cu privire la eventuala neconstituționalitate a unor acte normative cu putere de lege adoptate de Guvern sau Parlament, așa cum este cazul primei de vacanță, care este un drept legal, consacrat în limite specifice diverselor categorii de personal bugetar.
În acest sens, prin Decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art.2 din nr.OUG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea prevederilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T împotriva sentinței civile nr. 1477/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /Thred.
5 ex./09.03.2010
Jud.fond-,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
