Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2168/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA nr.2168

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele - - B - Membru Grup, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și - - (fostă ) cu sediul în B, sector 1, G-ral - nr. 11 Bis, prin administrator judiciar Insolvency Specialaists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 64 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - domiciliat în comuna, sat, județul B, domiciliat în comuna, sat, județul B și intimatul-intervenient domiciliat în comuna, sat, județul

Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă - - B - Membru Grup, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului G, conform delegației depusă la dosar,în substituire lipsind recurenta pârâtă - - - prin administrator Insolvency Specialists, intimați reclamanți -, și intimatul intervenient.

Procedura legal îndeplinită.

Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.

Avocat, pentru recurenta pârâtă - -, arată că nu mai are alte cereri de formulat, urmând ca instanța să dispună asupra oportunității menținerii suspendării sau dacă se impune continuarea judecății.

Instanța, având în vedere disp. art.36 din Legea nr.85/2006, modificată prin Legea nr.277/2009 și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, pentru recurenta pârâtă având cuvântul în fond solicită admiterea recursului declarat de - - și pe fond, respingerea acțiunii.

Arată că instanța de fond trebuia să precizeze faptul că, sumele acordate salariaților sunt brute, din care se scad impozitul pe venit și celelalte cote, în situația în care s-a apreciat că trebuiau acordate.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- reclamanții - și au chemat în judecată pe unitatea pârâta - - B pentru a fi obligată să le plătească primele pentru sărbătorile de Paște și

a) reclamantului - suma de 2.800 lei reprezentând suplimentarea salarială neacordat pentru sărbătorile de Paște și C 2005,

b) reclamantului suma de 4650 lei reprezentând suplimentarea salarială neacordată pentru sărbătorile de Paște și C 2005 si sărbătoarea de Paște 2006.

Reclamantul, prin scrisoarea depusă la dosar la 19.01.2008 ( fila 90 dosar) a solicitat introducerea în cauză în calitate de unitate pârâta a - - B, fostă - - B cu sediul în municipiul B cu motivarea că a fost angajatul acestei unități și nu a - -

Prin aceeași cerere reclamantul și-a restrâns pretențiile inițial solicitând ca pârâta - - B să fie obligată să- plătească suma de 2850 lei din care 1200 lei prima pentru sărbătoarea de C 2005 și suma de 1650 lei reprezentând prima pentru Paște 2006.

Prin încheierea din 10.11.2008 instanța a încuviințat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a - A

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 2005-2006 au avut calitatea de angajați ai unității pârâte: reclamantul - la - - si reclamantul la - - B și că în temeiul art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de munca beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza stabilit la fiecare din unitățile pârâte pentru sărbătorile de Paste si C, prime pe care unitățile pârâte nu le-au acordat.

Reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de munca încheiat între Conducerile celor doua unități pârâte și sindicat () numai în anul 2003 primele de Paște și C au fost acordate, prin includerea lor în salariul de baza al fiecărui salariat, după care în anii următori aceste drepturi nu au mai fost plătite, iar cu privire la nivelul salariului mediu s-a încălcat ca în - a fost în 2005 si de 1850 lei în 2006.

Prin cererea depusa la dosar la termenul de judecata intervenientul, domiciliat în satul, comuna, judetul Baf ormulat în temeiul art. 49 alin.2 cod procedura civila cererea de intervenție în interes propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, respectiv obligarea unității pârâte - - B să-i plătească prima pentru sărbătoarea de Paște 2006.

Unitatea pârâtă - - B, prin întâmpinarea depusă la dosar la 08.12.2008 a solicitat respingerea acțiunii invocând, în baza art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția prematurității acțiunii determinate de lipsa negocierilor prevăzute în art.168 alin.1 teza finala din CCM. iar pe fond a susținut că acțiunea este neîntemeiată cu motivarea ca începând cu anul 2003 conform art.168 alin.2 din M primele de Paste si C au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat situație stabilită si prin decizia Comisiei Paritare de interpretare a art.168 alin.2 data la 31.08.2007.

Referitor la nivelul salariului mediu pe, în care sunt incluse si sporuri, pârâta prin întâmpinare a solicitat să se constate ca în anul 2005 fost de 850 lei în luna aprilie si 927 lei în luna noiembrie, iar în luna martie 2006 fost de 1047 lei si în luna noiembrie de 1160 lei.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 64 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității invocate de pârâta - -, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de domiciliat în sat. comuna, judetul B și a admis acțiunea formulată de reclamanții domiciliat în comuna, sat, Jud. B, domiciliat în comuna, sat, Jud. B în contradictoriu cu pârâtele - - B cu sediul în B, Calea,nr.239, sector 1 si - - cu sediul în B- Bis, B, sector 1.

S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru Paștele anului 2005.

Au fost obligați pârâții la plata drepturilor suplimentare reprezentând primele de Paști si de C, astfel: pentru reclamantul - primele pentru Cul anului 2005, pentru reclamantul primele pentru 2005 si Paști 2006 pentru intervenientul pentru Paștele anului 2006 la nivelul unui salariu de bază mediu.

Totodată au fost obligate pârâtele la 450 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamantul - a fost angajatul unității pârâte - - B până la data de 14.01.2006 când i s-a desfăcut contractul individual de munca în baza art.65 din Codul Muncii.

Reclamntul a fost angajatul unității pârâte - - B pîna la data de 03.07.2008 când i s-a desfăcut contractul de munca în baza art.65 din Codul Muncii, iar intervenientul a fost angajatul pârâtei - - B pîna la data de 03.07.2006 când s-a desfăcut contractul de munca în baza art.65 din Codul Muncii.

Raportat la dispozițiile art.65 din Codul Muncii instanța ia act ca reclamanților si intervenientului li s-au desfăcut contractele de munca pentru motive neimputabile acestora.

În conformitate cu înscrierile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar, reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății parate, contractele individuale de muncă ale acestora încetând în prezent

Art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2006, care are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevede dreptul salariaților SNP - de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP -. În acest sens, cu minim 16 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentările urmau să înceapă negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare,condițiile și criteriile ce trebuiau îndeplinite și beneficiarii acestor suplimentări.

În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 se prevede, în alin.(2) al art.168 că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.(1) al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Din modul de formulare al acestui articol rezultă că drepturile prevăzute de alin.(1) au fost incluse în salariile angajaților unității pârâte doar pentru anul 2003, iar din adresele depuse în copie la dosar rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era de 980 lei în 2003, de 1 400 lei în 2005 și de 1 850 lei în 2006.

Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea suplimentărilor salariale și în anii următori anului 2003 pe lângă salariile cuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006.

Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Ori pârâta, deși a pretins că aceste suplimentări au fost incluse în salariile angajaților și în anii 2005, 2006 și 2007, nu a dovedit acest lucru, deși instanța a pus în vedere acesteia să depună la dosar date cu privire la structura salariului, sporurilor, indemnizației, să se precizeze dacă s-au acordat suplimente pentru cele două sărbători de Paște și C, iar pentru perioada anilor 2003-2007 să se comunice structura analitică a salariului de bază și a sporurilor așa cum sunt ele definite de Codul Muncii.

Pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin fluturașii emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și de C, sau eventual cu statele de plată a salariilor și cu o dispoziție internă a conducerii societății. Nici una dintre aceste probe nu a fost făcută de către pârâtă, motiv pentru care instanța a apreciat că nu este necesară efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate.

S-a apreciat de prima instanță că Adresa nr.5140 din 31 august 2007 emisă de Comisia paritară din SNP - nu poate fi luată în considerare deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat cu certitudine că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale nu au primit suplimentările pentru Paște și C 2005 și 2006 și pentru Paște 2007, astfel că cererile acestora sunt întemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele - - și - -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:

În recursul său, recurenta-pârâtă - - a invocat ca motive de recurs greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune și cele reglementate prin contractul colectiv de muncă, precum și prematuritatea introducerii acțiunii în condițiile în care nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat pentru stabilirea primelor pentru cele două sărbători.

Totodată, în mod greșit s-a avut în vedere salariul mediu brut și nu cel de bază pe, iar instanța de fond a reținut greșit că pârâta nu a făcut dovada plății primelor solicitate prin state de plată a căror prezentare a fost imposibilă în mod obiectiv pentru fiecare salariat în perioada 2003-2007, aceste prime neregăsindu-se distinct pe statul de plată, întrucât ele se regăsesc în salariul de bază, referitor la decizia emisă de Comisia Paritară la data de 31 august 2007 cu privire la includerea drepturilor solicitate în salariu, neavând un caracter retroactiv din moment ce timp de 3 ani, astfel de drepturi nu au fost solicitate.

Recurenta - -, arată prin recursul său că primele solicitate au fost incluse în salariu în anul 2003 și salariile astfel majorate s-au păstrat și în perioada următoare.

Consecința acestei situații constă în aceea că pretențiile salariaților au rămas fără obiect, fapt constatat și de Comisia Paritară patronat - sindicat.

Astfel se explică și faptul că Federația Sindicatelor Libere nu a reacționat la neplata primelor care au fost incluse în salariu, așa cum s-a arătat.

În fine, recurenta a citat în sprijinul recursului și prev. art. 176 alin.6 din CCM la nivel de ramură, potrivit cărora adaosurile salariale menționate în acest contract se acordă în măsura în care în acestea nu au fost incluse în salariul de bază.

Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile de față sunt nefondate.

Față de recursul declarat de pârâta - -;

În ce privește prescripția dreptului la acțiune, dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii nu sunt incidente în cauză ci ale art. 283 așlin.1 lit.c din același cod, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi salariale pentru care termenul de exercitare a acțiunii este de 3 ani și nu de 6 luni, acesta din urmă fiind aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

acțiunii invocată de recurentă nu subzistă în raport de actele dosarului și dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, drepturile salariale suplimentare respective fiind îndeplinite de existența pretinselor negocieri dintre patronat și sindicat, acestea având loc doar pentru modalitățile concrete de acordare, condițiile și beneficiarii acestor drepturi și nu existența lor ca atare determinată doar de aceste negocieri cum a invocat pârâta.

De asemenea, față și de disp.art. 287 din Codul Muncii fiind sarcina probei, simpla existență a notei din 31 august 2007 a Comisiei Paritare, invocată de pârâtă, nu poate duce la concluzia că suplimentările respective au fost incluse în salariu, cu atât mai mult cu cât această notă a fost întocmită la 31 august 2007, astfel că nu se poate lua în considerare în mod retroactiv, iar pârâta a și precizat, chiar în motivele de recurs, că nu poate face dovada cu state de plată a sumelor solicitate ca fiind incluse în salariu.

În legătură cu sumele ce constituie salariul de bază mediu și care au fost acordate de instanța de fond, acestea nu sunt salarii medii brute în care se includ și sporuri, ci doar salarii medii de bază așa cum au fost calculate chiar de către pârâtă cum reiese din adresa depusă la dosar.

Așadar, niciunul din motivele de recurs ale pârâtei nu este fondat, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.

Referitor la recursul declarat de pârâta - -;

De necontestat, începând cu anul 2003 primele de Paști și de urmau a fi incluse în salariul de bază potrivit negocierilor patronat - sindicate, așa cum se prevede în.

În aceste condiții dreptul subiectiv a continuat și continuă să existe atât timp cât aceste prime sunt prevăzute în, critica recurentei sub acest aspect fiind nefondată.

Este adevărat că, în măsura în care recurenta ar fi făcut și dovada plății efective a acestor drepturi, acțiunea ar fi fost lipsită de obiect, numai că această dovadă nu a fost făcută, motiv pentru care recursul se privește ca nefundat, urmând a fi respins ca atare și față de această pârâtă.

Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate din cele prevăzute de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate în baza art. 312 din același cod.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele - - B - Membru Grup, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și - - (fostă ) cu sediul în B, sector 1, G-ral - nr. 11 Bis, prin administrator judiciar Insolvency Specialaists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 64 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - domiciliat în comuna, sat, județul B, domiciliat în comuna, sat, județul B și intimatul-intervenient domiciliat în comuna, sat, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

- - --- - -

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. TL/SȘ

5 ex./11.12.2009

f- Tribunalul Buzău

G

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2168/2009. Curtea de Apel Ploiesti