Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2169/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2169
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, (fostă denumire SC, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 22 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în B, str. - nr. 5, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă SC SA și intimații-reclamanți, G și.
Procedura legal îndeplinită.
Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite conform prevederilor art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, pentru perioade și sume diferențiate, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat instanței că au fost salariați ai SC SA B, iar reclamantul G este și în prezent angajat al SC SA și, în această calitate, beneficiază de prevederile contractelor colective de muncă încheiate anual. Astfel, prin art.168 al.1 se prevede că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, toți salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Reclamanții au mai precizat că, deși în CCM încheiate pentru anii 2005, 2006, 2007, se prevede în mod expres acest drept al salariaților, societatea a înțeles să ignore în tot acest interval existența acestui drept și nu a achitat prima de Paști și de C datorată.
S-a mai relatat de către reclamanți că, potrivit art. 168 alin.2 din aceleași contracte colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2004 se dispune " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1, vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform condițiilor și modalităților negociate de ". De asemenea, același articol, pentru anii 2004-2005-2006, prevede că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat". Ori, din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2, din contractele colective muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin.1 al aceluiași contract colectiv de muncă, au fost incluse în salariile angajaților societății numai în anul 2003, pentru anii 2004-2006 acestea nefiind plătite.
Mai mult decât atât, reclamanții au arătat că, în condițiile în care aceste drepturi nu ar mai fi fost acordate ele nu ar fi trebuit a mai fi negociate prin contractele colective de muncă și nici nu ar mai fi fost prevăzute în mod expres de art. 168 alin.1.
S-a mai învederat faptul că, în anul 2004, salariul mediu la SA era de 951.50 lei, iar în anul 2005 acest salariu a crescut, fiind de 1200,00 lei, în atare situație fiind necesar ca aceste suplimentări salariale să fie negociate în fiecare an și acordate la nivelul salariului din acel an.
Reclamanții au depus în sprijinul acțiunii copii de pe cărțile de muncă și notă privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu.
În termenul legal prevăzut de art. 1141- 115 cod pr.civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce, în anul 2003, părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
S-a mai invocat în întâmpinare că, prin documentul intitulat "Notă asupra precizării primelor de Paște și C", prevăzute la art. 168 din CCM al SC SA, punctul II al acestui act stabilește că: "Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg ". Astfel, negocierile colective au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea Primelor în salariu.
Pârâta a mai relatat că dovadă în acest sens este și Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare a SC SA, prin care s-a stabilit cu claritate la punctul 4 ". Comisia constată că a respectat înțelegerea privitoare la primele de C și de Paște, incluzându-le în salariul de bază al fiecărui salariat, cu toate beneficiile decurgând din acest mod de executare a obligației asumate, în timp ce salariații, individual, în dezacord cu mecanismul specific care presupune acțiunea prin reprezentanți legal recunoscuți, urmărind prin justiție să obțină și primele în mod separat, nu fac decât să nesocotească această înțelegere.
Prin sentința civilă nr.22 din data de 14 ianuarie 2009, Tribunalul Buzău a admis, așa cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 694 lei reprezentând prima de C 2005, reclamantului G suma de 4349 lei reprezentând primele de C și Paște 2005-2007 și reclamantului suma de 1518 lei reprezentând primele de C 2005 și Paște 2006, sume ce urmează a fi impozitate conform legii.
A fost obligată pârâta la 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele
Din analiza prevederilor art. 168 din CCM pe anul 2004, reluat în aceeași formă și în contractele ulterioare, se reține că, în alin.1, se menționează că salariații SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alin.2 al aceluiași articol, se înscrie că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a constatat din analiza literală a textului că, doar la nivelul anului 2003, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, urmând ca pentru anii următori salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că " vor beneficia ".
Sub acest aspect, susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că nu numai la nivelul anului 2003, ci și ulterior, bonusurile de C și de Paște, au fost incluse în salariul de bază al salariaților, au fost apreciate ca nefondate, iar invocarea Hotărârii Comisiei Paritare din 31.08.2007, nu poate să vină în contradicție cu prevederile contractuale negociate.
Având în vedere că pârâta a recunoscut neacordarea drepturilor bănești suplimentare reclamantului, prima instanță a apreciat acțiunea acestuia ca fiind întemeiată, în conformitate cu art. 243 alin.1 și art. 236 alin.4 Codul Muncii, și art. 38 alin.5 din Constituția României, care statuează că " dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate sunt garantate", ceea ce înseamnă că toate contractele colective de muncă au caracter obligatoriu și părțile contractante sunt obligate la executarea acestuia după ce l-au negociat și înregistrat conform prevederilor legale.
Față de ansamblul celor evocate, tribunalul a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 694 lei reprezentând prima de C 2005, reclamantului G suma de 4349 lei reprezentând primele de C și Paște 2005-2007 și reclamantei suma de 1518 lei reprezentând primele de C 2005 și Paște 2006, sume ce urmează a fi impozitate conform legii.
În conformitate cu art.274 cod pr.civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 450 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 pr.civilă, învederând că după martie 2003 sporurile salariale pentru Paște și C au fost incluse în salariul de bază, printr-o novație, devenind componentă în structura acestuia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 168 din CCM pe anul 2004, reluat în aceeași formă și în contractele ulterioare, se reține că în alin.1 se menționează că salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alin.2 al aceluiași articol, se înscrie că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a constatat din analiza literală a textului că, doar la nivelul anului 2003, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, urmând ca pentru anii următori, salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că "vor beneficia ".
Sub acest aspect, susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul că, nu numai la nivelul anului 2003, ci și ulterior, bonusurile de C și de Paște, au fost incluse în salariul de bază al salariaților, au fost apreciate ca nefondate, chiar în cazul în care se invocă o novație, iar invocarea Hotărârii Comisiei Paritare din 31.08.2007, nu poate să vină în contradicție cu prevederile contractuale negociate.
Având în vedere că pârâta a recunoscut neacordarea drepturilor bănești suplimentare reclamantului, ]n mod corect prima instanță a apreciat acțiunea acestuia ca fiind întemeiată, în conformitate cu art. 243 alin.1 și art. 236 alin.4 Codul Muncii, și art. 38 alin.5 din Constituția României, care statuează că " dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate sunt garantate", ceea ce înseamnă că toate contractele colective de muncă au caracter obligatoriu și părțile contractante sunt obligate la executarea acestuia după ce l-au negociat și înregistrat conform prevederilor legale.
Așa fiind în baza art.312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, (fostă denumire SC, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7, prin administrator judiciar Insolvency Specialaists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 22 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și, prin Cabinet Avocatură, cu sediul în B, str. - nr. 5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
red.
tehnored.IM
2 ex./30.11.2009
f- Tribunalul Buzău
,
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
