Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 245
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I, DB., și împotriva sentinței civile nr. 122 din 30.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar un exemplar al cererii de recurs de către recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I prin care s-a complinit lipsa semnăturii reprezentantului sindicatului de pe aceasta.
Consilierul juridic pentru recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I depune delegație la dosar și solicită proba cu înscrisuri. Arată că recurenții persoane fizice au făcut demersuri pentru a obține adeverințe de la școală cu care să dovedească că nu au lipsit și că, în consecință, au făcut naveta. De asemenea dorește să depună copii ale cărților de identitate ale acestora pentru a arăta că nu au domiciliul în com..
Instanța, raportat la obiectul cauzei și la faptul că nu s-a contestat că reclamanții nu ar avea domiciliul în altă localitate, consideră că nu sunt utile soluționării cauzei actele invocate și în consecință respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I prin reprezentant.
Consilierul juridic pentru recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I arată că intimatul a contestat prin întâmpinare că recurenții ar avea domiciliul în altă localitate.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurentul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii retroactiv pentru ultimii trei ani. Arată că reclamanții au făcut adresă către Consiliul Local pentru a li se plăti contravaloarea navetei. Precizează că membrii de sindicat sunt îndeptățiți la plata decontului navetei.
Declarând dezbaterile închise,Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al comunei, județul I, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă, pentru ultimii trei ani anteriori datei introducerii prezentei acțiuni, actualizate în funcție de rata inflației și indicele prețurilor de consum, precum și la plata pe viitor a acestor cheltuieli.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că persoanele, cadre didactice menționate în tabelul anexat cererii, își desfășoară activitatea la Liceul " " și Școala cu clasele I-VIII, dar au domiciliul în altă localitate.
Potrivit disp.art.104 și 138 din Legea nr.128/1997, atât personalul didactic titular, cât și cel suplinitor din unitățile de învățământ din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul didactic, beneficiază de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă. În temeiul acestor dispoziții legale, obligația de decontare a cheltuielilor de navetă la și de la locul de muncă pentru aceste categorii de personal revine, potrivit Legii nr.128/1997, administrației locale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, întrucât decontarea transportului se face numai la solicitarea adresată autorității administrației publice locale.
Prin sentința civilă nr. 122/30.01.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, efectuate de aceștia pentru deplasarea la locul de muncă și de la locul d muncă la domiciliu, aferente perioadei ianuarie-februarie 2007 și septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de transport aferente perioadelor 13.11.2004-31.12.2006, 01.03.2007-31.08.2007 și 01.10.2007-13.11.2007, precum și la decontarea pe viitor a acestor cheltuieli.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 28 din Legea 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. 2 al aceluiași articol prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Or, în speță, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Iaf ormulat acțiune în numele membrilor săi de sindicat:, -, -, Bisoc, -, -, a, care au calitatea de personal didactic în cadrul Liceului Teoretic " " și în cadrul Școlii cu clasele I - VIII.
S-a mai reținut de către instanță că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este reglementată în principal pe prevederile Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic, de modificările și completările ulterioare.
Potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic titular din mediu rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administrația locală cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la și de la locul de muncă, iar potrivit disp. art. 138 din același act normativ, personalul didactic angajat pe perioadă determinată beneficiază de aceleași drepturi cu personalul didactic titular, corespunzător perioadei lucrate.
De asemenea, potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 astfel cum a fost modificat prin Legea 349/2004, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, în urma solicitărilor adresate administrației locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea, la sfârșitul fiecărei luni de activitate, biletelor de călătorie sau a abonamentului; b) solicitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Ulterior, prin Legea 223/11 iulie 2005 fost modificat art. 104 alin. 3 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit disp. art. 104 alin. 3 modificat prin Legea nr. 223/2005 personalului didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă iar, în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de domiciliu și sediul instituției de învățământ, urmează a se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală sau cu alte mijloace. Se mai prevede în acest articol că decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către administrație publică locală.
Prin Legea nr. 108/2007, art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 a fost modificat, în sensul că: "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzina Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun". Potrivit aceluiași text de lege, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Astfel, s-a reținut de către instanță că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 108/2007, beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun doar personalul didactic din mediul rural care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare. Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 108/2007, nu s-a mai făcut nici o distincție între personalul didactic din mediu rural și cel din mediu.
De asemenea, instanța a mai reținut că din cuprinsul actelor depuse la dosar rezultă că reclamanții au solicitat pârâtului decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun doar în lunile ianuarie - februarie și septembrie 2007.
În consecință, având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada decontării cheltuielilor de transport decât pentru lunile ianuarie - februarie și septembrie 2007, precum și dispozițiile Legii nr. 128/1997, instanța de fond a reținut că este întemeiată cererea reclamanților privind decontarea acestor cheltuieli pentru perioada menționată.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind decontarea cheltuielilor de transport pentru perioadele 13.11.2004 - 31.12.2006, 01.03.2007 - 31.08.2007 și 01.10.2007 - 13.11.2007, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în speță, reclamanții nu au făcut dovada faptului că pentru aceste perioade au efectuat cheltuieli pe mijloacele de transport în comun în vederea deplasării la și de la locul de muncă și că ar fi solicitat autorităților administrației locale decontarea acestor cheltuielilor.
În ceea ce privește cererea reclamanților, prin reprezentant legal, de obligare a pârâtului la plata pe viitor a acestor cheltuieli, instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că personalul didactic beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport doar dacă efectuează aceste cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Toți reclamanții reprezentați în cauză de sindicat au domiciliul în municipiul I și nu dețin locuință în comuna respectivă, fiind nevoiți să facă zilnic naveta de la domiciliu către unitățile școlare la care sunt angajați, fără a li se deconta contravaloarea transportului, deși există cadru legislativ în acest sens.
Se mai invocă faptul că este dificil ca reclamanții să facă dovada acestor cheltuieli de transport, întrucât este imposibil să se adune toate biletele, bonurile de benzină, mai ales în condițiile în care mulți dintre ei apelează și la transportul cu o "ocazie", situație în care se plătește transportul, dar nu se poate obține o dovadă în acest sens.
În ceea ce privește solicitarea de a se deconta contravaloarea transportului de către intimată, recurentul susține că astfel de cereri au fost formulate, însă nu s-a primit nici un răspuns la acestea.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul local al comunei, reprezentat prin primar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 astfel cum a fost modificat prin Legea 349/2004, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, în urma solicitărilor adresate administrației locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea, la sfârșitul fiecărei luni de activitate, biletelor de călătorie sau a abonamentului; b) solicitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Ulterior, prin Legea 223/11 iulie 2005 fost modificat art. 104 alin. 3 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit disp. art. 104 alin. 3 modificat prin Legea nr. 223/2005 personalului didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă iar, în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de domiciliu și sediul instituției de învățământ, urmează a se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală sau cu alte mijloace. Se mai prevede în acest articol că decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către administrația publică locală.
Prin Legea nr. 108/2007, art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 a fost modificat, în sensul că: "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzina Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun".
Potrivit aceluiași text de lege, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că recurentul a dovedit solicitarea decontării cheltuielilor de transport doar pentru lunile ianuarie, februarie și septembrie 2007, se reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată, în numele membrilor de sindicat, doar în ceea ce privește restituirea acestor drepturilor bănești.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civ. urmează să se respingă recursul declarat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, prin reprezentant legal, în numele membrilor de sindicat și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, prin reprezentant legal, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.122 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-21.05.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
