Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 246
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe recursul formulat de -" "SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 126 din 30.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta -" "SA - GRUP și avocat pentru intimații și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta -" "SA - GRUP depune la dosar împuternicire avocațială, raport de expertiză extrajudiciar, punct de vedere a unui expert și actul adițional pentru anul 2008 la contractul colectiv de muncă. un exemplar al setului de acte apărătorului intimaților.
Avocat pentru intimații și depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta -" "SA - GRUP solicită admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe. Arată că s-a reținut de prima instanță că dreptul ar fi drept salarial și că termenul de prescriere este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii și nu cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii. Precizează că aceste suplimente nu au legătură cu împrejurările și criteriile prevăzute la stabilirea salariului și nu țin seama de pregătirea salariatului și de condițiile grele de muncă. Trebuie avută în vedere voința comună a părților din decizia comisiei paritare interne. Mai arată că potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă aceste drepturi salariale au fost incluse în prima de paște și crăciun. Dar odată cu introducerea acestor drepturi în salariu, din anul 2003, acestea nu se mai regăsesc trecute separat. Mai precizează că aceste suplimente au fost incluse în salariul de bază. Având în vedere situația litigantă din părți acestea au inserat care a fost voința comună. În subsidiar, cu privire la cuantumul suplimentelor, arată că art. 168 din contractul colectiv de muncă prevede că aceste suplimente se acordă în raport de salariu de bază mediu și nu de salariu de bază brut, cum au indicat intimații. Salariul de bază mediu se calculează în baza unui algoritm matematic. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că recursul este structurat pe trei aspecte și că nu se poate primi excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece este vorba de drepturi salariale. În cauză ne aflăm în materia dreptului muncii și dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani. Mai solicită respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune. Precizează că nici un act nu dovedește că s-au achitat drepturile salariale și că nu se regăsește la dosar statele de plată. Mai arată că s-au depus la dosar două expertize extrajudiciare și că una din ele are o opinie prin care se arată că suplimentele au fost incluse în salariul de bază, lucru care nu este adevărat. Nu este posibil ca un act sa retroactiveze din anul 2003 și nu s-a făcut dovada că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază. Indică faptul că în contractul de muncă se prevede că salariații beneficiază de paște și crăciun de acest drept. Cu privire la ultimul aspectiv, respectiv la cuantumul suplimentelor, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Mai precizează că toate adresele depuse la dosar au fost însușite de părți și comunicate în teritoriu și că acestea au fost făcute în urma negocierilor dintre recurentă și sindicate. Aceste adrese confirmau care era cuantumul salariului mediu brut și consideră că trebuie avute în vedere. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta -" "SA - GRUP arată că trebuie lămurit care este cuantumul stimulentelor, suma brută sau suma netă.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta "" - membru Grup solicitând plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate începând cu luna decembrie 2004, până la data desfacerii contractelor de muncă, reactualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Deși în anul 2003 au beneficiat de aceste suplimentări prin introducerea lor în salariul de bază, începând cu anul 2004 pârâta nu și-a mai îndeplinit această obligație.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta "" - membru Grup a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, începând cu anul 2003, s-a convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale de Paști și de C menționate în cuprinsul contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. 1, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în CCM art. 168 alin. 2.
A mai arătat pârâta că, în urma litigiilor apărute, cele două părți semnatare ale CCM s-au întrunit în cadrul comisiei paritare, care a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii susținând că dreptul la acțiune nu s-a născut, întrucât art. 168 alin. 1 teza finală menționează că drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivelul, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce au loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, negocieri ce nu au avut loc.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 126 din 30.01.2008, Tribunalul Iașia respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta "" - membru Grup, care a fost obligată să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale aferente perioadei decembrie 2004-iulie 2006, corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale aferente perioadei decembrie 2004-martie 2006, corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să achite reclamanților suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată. Drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
Este neîntemeiată și excepția prematurității formulării acțiunii. Dreptul reclamanților de a beneficia de suplimentările de Paști și de C există independent de negocierile dintre patronat și sindicat prevăzute în art. 168 alin. 1 teza 2, cu atât mai mult cu cât, chiar prin acest text, se menționează că negocierile au loc în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor și beneficiarilor. Lipsa negocierilor nu poate avea drept consecință negarea dreptului reclamanților prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei "" - membru Grup până la data de 27.07.2006, iar reclamantul până la data de 24.03.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "pentru anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Dispozițiile art. 168 alin. 1 au fost menținute și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006, alin. 2 fiind modificat în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Din cuprinsul art. 168 alin. 2 în ambele variante, rezultă în mod clar că suplimentările salariale prevăzute în art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2006.
Prin Nota Comisiei Paritare, s-au interpretat dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, în sensul că suplimentările salariale de Paști și de C vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților începând cu anul 2003 și vor fi acordate salariaților sub această formă.
Față de dispozițiile art. 287 Codul Muncii, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamanți a suplimentărilor de Paști și de C și nici dovada că aceste suplimentări le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamanților în perioada 2004-2006, acțiunea formulată fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" - membru Grup.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. prevăzute de art. 168 din CCM nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii ori ale CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din CCM, care tind, în esență, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acordă în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de CCM, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM. Evoluția în timp a dispozițiilor CCM referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Dacă părțile ar fi considerat că alin. 2 al art. 168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adițional, când părțile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil și ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esențiale.
Astfel, textul din 2003 folosește prepoziția "pentru" și forma de viitor a verbului, "vor fi introduse", în timp ce versiunea din 2005 folosește prepoziția "în" și timpul perfect compus al verbului, "au fost introduse", fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidență faptul că, în anul 2003, avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operațiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind și concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri. Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 155 Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2004-2006 prevede că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Prin cererea introductivă, intimații reclamanți au solicitat plata acestor suplimentări ale drepturilor salariale acordate cu ocazia celor două sărbători, Paști și C, așa încât cererea putea fi formulată, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, care este data la care aceste drepturi au fost datorate, prima instanță aplicând corect prevederile legale atunci când a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de recurenta pârâtă.
Pe fondul cauzei, se constată că CCM la nivel de unitate în vigoare în anul 2004 prevedea, în art. 168 alin. 2, că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu." Începând cu anul 2005, art.168 alin. 2 avut următorul cuprins: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Având în vedere prevederile art. 9 și 10 din CCM, pentru o abordare unitară și eficientă a acestei clauze contractuale, care a creat dificultăți în determinarea exactă a înțelesului său, părțile semnatare ale CCM, respectiv A și salariații, reprezentați de, au procedat la interpretarea art. 168. Comisia Paritară a adoptat nota cu nr. 22/31.08.2007, în care s-a consemnat că interpretarea art. 168 alin. 1 și 2 este, în esență, următoarea: începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 (prime) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă; începând cu anul 2003, părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg; astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu; începând cu această dată, angajații au beneficiat anual de majorări salariale ca rezultat al negocierilor colective; părțile înțeleg ca acest sistem să se aplice și în continuare, dacă nu convin în mod expres altfel.
Interpretarea Comisiei Paritare, stabilită în urma întâlnirii și discutării clauzei contractuale neclare, cu consecința ajungerii la un acord de voință al părților semnatare ale CCM, este o interpretare prin consens, care a și fost consemnată în Actul Adițional pentru anul 2008, depus în copie de recurentă, prin care a fost modificat și completat CCM, inclusiv art. 168 alin. 2, care are următoarea formă: "pe baza acordului dintre și, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Se constată, așadar, că nu au existat divergențe între părți în ceea ce privește interpretarea art. 168 din CCM, nefiind necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, obligatorie și pentru instanță, începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților, inclusiv al reclamanților, devenind parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
Prin urmare, reclamanții au beneficiat, începând cu luna decembrie 2004, până la data desfacerii contractelor individuale de muncă, de aceste drepturi salariale suplimentare, nu în mod distinct, cu ocazia celor două sărbători anuale, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003, salariu de bază care nu a fost modificat, în anii următori, în sensul micșorării lui prin efectuarea operațiunii opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că instanța de fond a aplicat greșit clauzele contractului colectiv de muncă, ce reprezintă legea părților, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, se va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr.126/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta - GRUP privind plata drepturilor salariale.
Înlătură dispozițiile de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
12.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
