Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2570/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2570
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 5349 din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă SC SA B, avocat iar pentru intimata reclamantă, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, conform motivelor formulate.
Avocat, pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.5349/09.10.2008 a Tribunalului Dolja fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, in contradictoriu cu pârâta SC SA B, astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anii 2005, 2006 si 2007 si de C pe anii 2005 si 2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, corespunzător cu activitatea desfășurată in societate, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plătii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești prevăzute de art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitătii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a mentionat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitătii si in conditiile negociate cu.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 mentine textui alin. 1 al art. 168, aducand o modificare de continut alin. 2, in serisul consemnarii că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat .
Aceiași text se regăsește, in ultima formă mentionată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același continut ca in contractele precedente.
Societatea pârâta a mai depus la dosar Actul aditional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, inregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma mentionata in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,părtile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective vointa comună a părtilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salarule de baza ale fiecdrui angajat .
In fine, prin,Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanti ai patronatului și federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata dupa momentul ncetarii efectelor fiecarui contract colectiv anual și in total a contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevazut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentarile de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariatilor și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părtile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
Se va retine, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost incheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa inlature conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apararile referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, se va reține ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricaror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalitatii de acordare nu poate nega dreptul salariatilor, asumat de parti prin contractel colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta aparare va fi respinsa ca nefondata.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, și anume, solicitarea reclamantului de a i se acorda drepturile salariale prevăzute de art. 50 al.1, respectiv indemnizația de concediere în raport de vechimea în muncă, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plății efective, instanța va admite acțiunea constatând că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.50 alin 1din contractul colectiv de muncă angajatorul, la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, îi plătește salariatului o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea acestuia, respectiv de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.
Conform art. 50 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă valorile efective ale indemnizațiilor de concediere urmau să fie stabilite prin negociere cu.
Instanța consideră că prin negociere se stabileau doar valorile efective ale indemnizațiilor de concediere, respectiv numărul de salarii compensatorii, iar nu să se modifice obiectul in raport de care se calcula indemnizația de concediere, respectiv să se înlocuiască vechimea in muncă cu vechimea in service.
In cazul lipsei negocierii cu privire la acordarea indemnizațiilor de concediere in raport de vechimea in muncă, instanța consideră că sunt aplicabile cuantumurile stabilite in art. 50 al. 1, iar potrivit alin 4 al aceluiași articol, prevederile menționatese completeazăcu prevederile Planului Social însușit de părți.
Această dispoziție presupune că suportul financiar reglementat de Planul Social pct. 4 sub denumirea de " Financiare" in funcție de vechimea in, se adaugă la indemnizația prevăzută de Contractul Colectiv de muncă-art. 50 al. 1.
Amendamentul din data de 09.01.2006 nu putea să modifice art. 4 din CCM, deoarece conform art. 31 din Legea 130/1996 pot interveni modificări la clauzele CCM, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru dar modificările aduse CCM se comunică în scris la B și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară dacă părțile convin.
Instanța a apreciat această solicitare a reclamantului ca fiind întemeiată. în favoarea acestei interpretări pledează mai multe argumente:
La pct. 5 din Planul social se califică pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce presupune că s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adaugă la drepturile reglementate de Contractul Colectiv la nivel de unitate, iar nu la eliminarea dreptului la indemnizatia de concediere de la 1 până la 4 salarii medii nete in functie de vechimea in muncă;
La art.8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 s-a prevăzut la al. 1 că "părtile se obligă ca, in perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze si să nu sustină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă".
Dacă s-ar adopta soluția contrară s-ar ajunge la anularea drepturilor reglementate prin contractul colectiv de muncă pe anul 2004 înregistrat la cu nr. 2714/16.04.2004, printr-un act - Planul social adoptat ulterior la 21.04.2005, încălcându-se astfel dispoziția expresă reglementată de art. 8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, de a nu se diminua drepturile ce decurg din contractele colective de muncă prin acte ulterioare.
La art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 la al. 1si 2 s-a prevăzut că "drepturile salariaților prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea"
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs SC SA B, arătând în esență că, dreptul la acțiune era prescris având în vedere faptul că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă dintr-un contract colectiv de muncă, iar cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond s-a arătat că prima instanța s-a limitat la a da o interpretare notei din 31.08.2007, raportând-o la Legea nr.130/1999 și la Codul muncii, fără a pune în discuție efectuarea unei expertize contabile.
cu titlu de Paști și C, în urma negocierii dintre societate și sindicat, din elemente variabile acordate numai în anumite condiții și la anumite persoane, au devenit elemente fixe, acordate permanent, pe întreaga perioadă a anilor 2003-2007, așa cum rezultă din documentele societății și din prevederile CCM
Cea de-a doua critică pe fond, vizează faptul că toți salariații au beneficiat de pachete financiare prevăzute în planul social, anexă a CCM.
Suma acordată reclamantei a fost calculată în conformitate cu dispozițiile planului social, completat prin Amendamentul din 9.01.2006 și cel din 13.09.2006, cu rolul de a lămuri voința părților în privința modului de acordare a pachetului financiar la disponibilizare și care a cuprins măsuri financiare pentru salariații disponibilizați mai avantajoase decât cele prev. la art. 50 din CCM.
Acest aspect rezultă din prezentarea anterioară a prevederilor planului social în privința pachetelor financiare oferite salariaților disponibilizați comparativ cu prev. CCM, art. 50.
Aceasta nu înseamnă că cele două categorii de măsuri pot fi cumulate prin instituirea măsurilor din planul social, fiind acordate pachete financiare mai avantajoase, iar părțile nu au intenționat nici un moment că aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.
O dovadă în plus a faptului că părțile semnatare ale planului social și ale amendamentelor sale este aceea că prin CCM pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin.5, potrivit căruia "acordarea unui pachet compensator, conform planului social, exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 al prezentului articol.
Recursul este fondat.
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere.
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul Muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă" în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere privind plățile compensatorii la concedierea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 5349 din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea privind acordarea indemnizațiilor de concediere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Ex.3/27.05.2009
Jud. fond
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
