Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 14 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" împotriva sentinței civile nr.4298 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C-tin reprezentând intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C-tin, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 13 iulie 2007, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic Municipal C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01 octombrie 2004 - 31 octombrie 2005, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" în perioada 01.10.2004 - 31.10.2005, obligarea angajatorului la efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească și totodată să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical, având locul de muncă la Cabinetul medical al nr.18
Cu toate că face parte din personalul încadrat într-o unitate sanitară publică finanțată integral din venituri proprii, realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, pârâtul nu i-a acordat niciodată nici un tichet de masă, încălcând prevederile art. 23 din OUG nr.115/2004.
Reclamanta a precizat că a fost tratată discriminatoriu, în sensul că toți ceilalți salariați ai spitalului au primit lunar 20 de tichete de masă,pe întreg intervalul menționat, iar reclamanta a fost etichetată "bugetar" ca aparținând rețelei de unități școlare sau preșcolare în cadrul căreia trebuia să-și exercite atribuțiile.
Deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 4298 de la 18 octombrie 2007 admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.10.2004 - 31.10.2007 și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta pe perioada 01.10.2004 - 31.10.2005, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajata pârâtului în funcția de asistent medical, având locul de muncă la Cabinetul Medical Școlar al nr.18 C, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 01.10 2004 - 31.10.2005.
Deși spitalele publice sunt unități finanțate integral din venituri proprii în ceea ce privește finanțarea cabinetelor medicale școlare există dispoziții speciale, respectiv OG nr. 529/2002 care în anexă la pct. 1-11 prevede că aceste unități sunt finanțate integral de la bugetul de stat.
Finanțarea de la bugetul de stat include și cheltuielile de personal pentru salariații care-și desfășoară activitatea în cabinetele medicale și stomatologice din grădinițe, școli și din unitățile de învățământ superior.
A mai reținut instanța că acestora le sunt aplicabile dispozițiile legilor bugetelor de stat pe anii 2004-2006 care prevăd că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Textul art. 23 din OUG 115/2004 nu este aplicabil în speță, finanțarea realizându-se așa cum s-a arătat exclusiv de la bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul a criticat sentința pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, neținându-se cont de niciuna din adresele depuse de recurent în dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
O altă critică se referă la faptul că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriu administrat și având în vedere și prevederile art. 3041.pr.civilă, se apreciază că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură sanitară a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu recurentul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă ca posibilă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii. Criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nu este relevant, atât timp cât această "subunitate" este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legea nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește "spitalele publice", definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii (cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe, ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților, chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Privind cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta, care este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical, având încheiat contract individual de muncă și locul de muncă la cabinetul medical al nr. 18 C, a solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art.2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice ( pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art-4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art.5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Legea nr.95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
Critica recurentului că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea "clinic".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare din unitățile clinice.
Adresele invocate de către recurentul - pârât din care rezultă că este reglementată plata pe grila " clinic " a Ambulatoriului de specialitate nu poate fi primită, deoarece acestea exced textele legale anterior enunțate.
În considerarea celor expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 al. 1 Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL C, împotriva sentinței civile nr. 4298 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
16.01.2008
Red.jud. -
2 ex/AS
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
