Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.285
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurile declarate de pârâtele-intimate Consiliul Local O și Primăria Orașului O prin Primar împotriva sentinței civile nr.331/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor-intimate Consiliul Local O și Primăria Orașului O și reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus prin registratură, la data de 26.02.2008, întâmpinare, de către reclamantul-intimat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtelor-recurente solicită admiterea recursurilor casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursurilor ca și nefondate precum și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
După deliberare,
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, inițial, la Tribunalul C-S sub nr. 4110/2005 din data de 07 iunie 2005, reclamantul, în calitate de primar al Orașului Oac hemat în judecată pârâtele Consiliul Local O și Primăria Orașului O, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale neîncasate, ce i se cuvin, pentru perioada 19.06.2000 - 25.06.2004, respectiv sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual, reactualizate la zi în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată faptul că a îndeplinit funcția de primar al Orașului O din iunie 2000 până la data de 25 iunie 2004 și că pârâții ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor Legii nr. 215/2001, a Legii nr. 40/1991 și a Legii nr. 154/1998, nu i-au acordat sporul de vechime de 2 %, precum și premiul anual al 13-lea salariu.
În drept au fost invocate prevederile Codului muncii, ale Legii nr. 154/1998, dispozițiile art. 17 și 18 alin 1 din Legea nr. 40/1991 și dispozițiile Legii nr. 215/2001.
Prin sentința civilă nr. 331/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local O și Primăria Orașului O; s-a obligat pârâții să achite față de reclamant drepturile salariale neachitate pe perioada mai 2005 - 25 iunie 2004; s-a respins pretențiile pe perioada 19.06.2000 - aprilie 2002. totodată s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei O, invocată de Consiliul Local
Tribunalul a reținut:
Reclamantul a îndeplinit funcția de primar al orașului O în perioada arătată în acțiune.
Astfel, în baza art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit căruia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele colective de muncă, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei O, invocată de Consiliul Local
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară (stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II), fiind unica formă de remunerare corespunzătoare funcției și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Este adevărat că prin anexa nr. X pct. 1 din Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prevederi referitoare la salarizare în sector bugetar și la indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică din Legea nr. 40/1991, însă dispozițiile art. 14 alin. 1 (din legea anterior menționată) au fost menținute prin Legea nr. 154/1998 și potrivit cărora " persoanele salarizate potrivit prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru".
De asemenea, art. 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 nu au fost expres abrogate prin Legea nr. 154/1998 potrivit cărora pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității, iar pentru activitatea desfășurată, personalul salariat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu de bază, realizat în anul în care se face plata.
Analizând dispozițiile menționate de Legea nr. 40/1991 republicată și cele ale Legii nr. 154/1998, instanța a mai reținut că primarul, care îndeplinește o funcție de autoritate publică aleasă, are dreptul atât la indemnizația prevăzută în anexa nr. II din Legea nr. 154/1998, cât și la sporul de vechime și premiile lunare și anuale prevăzute de Legea nr. 40/1991.
Mai mult, interpretând prevederile art. 20 din Legea nr. 154/1998, tribunalul reține că indemnizația lunară reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial, astfel că drepturile salariale se stabilesc ținând cont de indemnizația cuvenită primarului și de sporurile menționate de Legea nr. 40/1991.
Din situația drepturilor salariale stabilite prin expertiza efectuată în cauză de către expert contabil și neprimite de reclamant se constată că, pe perioada menționată în acțiune, reclamantul a beneficiat doar de indemnizația stabilită conform anexei II din Legea nr. 154/1998.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererea al cărei obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate poate fi formulată în 3 ani de la adata nașterii dreptului la acțiune.
Or, în speță, se reține faptul că reclamantul a formulat prezenta acțiune în luna iunie 2005, astfel încât se consideră că, dreptul de a cerere plata drepturilor bănești este prescris pentru perioada iunie 2000 - aprilie 2002.
Astfel, instanța constată că reclamantul a fost privat de plata drepturilor salariale reprezentând spor de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual, conform expertizei contabile efectuată în cauză.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local O și Primăria Orașului O pe care îi va obliga la plata drepturilor salariale neîncasate pe perioada mai 2002 - 25 iunie 2004 și va respinge pretențiile pe perioada 19 iunie 2000 - aprilie 2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal Consiliul Local O și Primăria Orașului O solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și s-a criticat sentința ca nelegală pentru că nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei O care în conformitate cu art. 91 din Legea nr. 215/2001 este o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.
În ce privește fondul cauzei s-a susținut că acordarea drepturilor salariale pretinse s-a făcut fără temei legal și s-au încălcat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 154/1998 care prevăd că indemnizația lunară prevăzută de art. 19 este unică formă de remunerare și ale Legii Nr. 393/2004 care prevăd în același sens.
Au mai susținut recurenții că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 40/1991 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului.
Reclamantul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și susținând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată că nu există motive pentru casare sau modificare a sentinței recurate.
În carnetul de muncă al reclamantului figurează ca angajator Primăria Orașului O și în aceste condiții chiar dacă aceasta este o structură funcțională s-a reținut corect calitatea procesuală a acestei instituții care a fost reprezentată de Primar care a formulat apărările în cauză cu reprezentarea Orașului
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.
Legea nr. 154/1998 prin anexa X prevede expres actele normative abrogate iar art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 nu se regăsesc în aceste dispoziții, prin urmare aceste drepturi pretinse de reclamant nu au fost abrogate.
Abrogarea expresă a sporului de vechime s-a făcut doar prin OUG nr. 108/2005 adoptată însă ulterior și care nu retroactivează, drepturile pretinse fiind aferente perioadei 2002 - 2004.
Prin urmare în mod legal a fost admisă acțiunea reclamantului, iar recursul este nefondat și va fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de Consiliul Local O și Primăria Orașului O prin Primar împotriva sentinței civile nr. 331/29.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER - -
Red. /29.04.2008
Tehnored. 2 ex./05.05.2008
Prima instanță: și - Tribunalul C-
Asistenți jud.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
