Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2985/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1379/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2985/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți:, și, împotriva sentinței civile nr.285 din data de 13.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5624/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți: Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București și Tribunalul Buzău, precum și cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenții-reclamanți, și, intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București și Tribunalul Buzău, cu citarea, în calitate de expert, a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 24.04.2009 de către intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-reclamanți, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părților recurente adverse.
De asemenea, se mai arată faptul că la doar, s-au depus de către recurenții-reclamanți, și la data de 30.04.2009, prin serviciul "registratură" al secției, cereri, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru lipsă de apărare.
Totodată, se mai arată faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenții-reclamanți, și, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, după deliberare, respinge cererile formulate în cauză de către recurenții-reclamanți, și, pe motivul de pregătire a apărării, ca nefiind dovedite, așa cum prevăd dispozițiile art.156 Cod proc. civ, apreciind că exista suficient timp pentru pregătirea apărării în raport de data declarării recursului, și, constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.285/13.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22.07.2005 și, în consecință, a respins ca prescrise pretențiile bănești aferente acestei perioade.
A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății prin acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Judecătoria sector 1 B, cu sediul în str. -. - nr. 2-4, sector 4, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției cu același sediu, Tribunalul București cu sediul în-, sector 3, Curtea de APEL BUCUREȘTI - nr. 5, sector 4, Tribunalul Buzău cu sediul în-, județ B, Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu sediul în--3, sector 3, cu citarea obligatorie și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
Pentru a pronunța această sentință, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a admis excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției referitor la pretențiile bănești anterioare datei de 22.07.2005, pe care la va respinge ca prescrise, și totodată, va respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cât privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, trebuie arătat că date fiind prevederile art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, dar și cele ale art. 166 și 283 lit. c din Codul Muncii, în cazul cererilor de chemare în judecată prin care se pretind drepturi salariale precum cele la care fac referire reclamanții, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Așa fiind, având în vedere faptul că reclamanții au introdus acțiunea ce face obiectul prezentului proces la data de 22.07.2008, cel puțin pentru perioada anterioară datei de 22.07.2005 (trei ani înainte de ziua introducerii acțiunii) pretențiile deduse judecății sunt prescrise și vor fi respinse ca atare.
Susținerile reclamantelor și - în sensul că prin OUG nr. 146/2007, aplicabilă în speță, s-ar fi recunoscut debitul în plată și astfel ar fi avut loc întreruperea cursului prescripției extinctive în sensul art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 -urmează a fi înlăturate, întrucât respectiva ordonanță guvernamentală nu emană de la pârâții despre care se afirmă că ar fi debitorii obligației de plată a primelor de vacanță și oricum, actul normativ în discuție nu poate fi asimilat, în nici un caz, unui act juridic de recunoaștere a debitului (nu are caracterul unui act juridic civil, ci este un act din domeniul dreptului public). în plus, nu face nici o referire la categoria magistraților.
Cât privește celelalte pretenții deduse judecății, trebuie arătat că problema plății către magistrați a primelor de concediu pe perioada 2001-2006 fost rezolvată prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite. Potrivit acestei decizii, care este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 329.proc.civ. magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță numai pentru anii 2001-2002.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care categoria magistraților nu a fost menționată între cele care au dreptul la acordarea primei de vacanță în condițiile reglementate de OUG nr. 146/2007. Dacă nu s-ar fi procedat astfel, s-ar fi intrat în contradicție cu considerentele și dispozitivul deciziei precitate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce, fără îndoială, nu putea fi acceptat.
Relativ la faptul că prin neacordarea primei de vacanță magistraților, această categorie profesională ar fi discriminată față de cele care beneficiază de acest drept salarial în temeiul OUG nr. 146/2007 (inclusiv față de personalul auxiliar de specialitate din sistemul puterii judecătorești), se impune precizarea că în speță trebuie avute în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818-821 din 03.07.2008, hotărârii care sunt definitive și general obligatorii, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamanții care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că aceștia contrar celor susținute de instanța de fond, în calitate de magistrați-judecători, se află într-o situație comparabilă cu cea a categoriilor profesionale care beneficiază de prima de vacanță aferentă anilor 2004-2006; arătând contrariul, prima instanță nu a procedat decât la o analiză formalistă, superficială, a actelor normative care reglementează statutul organizarea și atribuțiile acestora.
Astfel, este adevărat că fiecare din categoriile profesionale cărora li s-a acordat primele de vacanță aferente anilor 2004-2006 sunt expres prevăzute de OUG nr. 146/2007 și salarizate în baza unor legi speciale, dar tocmai această modalitate de legiferare a dus la apariția situației discriminatorii invocate de noi, legiuitorul "uitând" să atribuie aceste prime de vacanță și magistraților, deși rațiunile pentru care acestea au fost acordate celorlalte categorii de bugetari, inclusiv personalului auxiliar din sistemul justiției, se justifică și în cazul nostru (în esență, apartenența la categoriile de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale).
În fapt, legiuitorul a recunoscut obligația de plată a acestor prime inclusiv magistraților, ale căror drepturi bănești erau reglementate de Legea nr. 50/1996, așa cum reiese din art. 1 alin. 2: "întră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale."
Rațiunea acestui text de lege consta în faptul că legiuitorul a intenționat să acorde prima de vacanță tuturor categoriilor de bugetari care au beneficiat de aceste drepturi, care au fost suspendate de la aplicare printr-o succesiune de acte normative, din pricina constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006 impuse anual de organismele financiare internaționale.
Recurenții reclamanți invocă prevederile art. 1 al.2 din OUG nr. 146/2007, Legea nr.45/2007de aprobare a OUG nr. 27/2006, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul 12 la Convenție.
Cele statuate prin Deciziile Curții Constituționale nr.818-821/2008, invocate de curtea de apel, nu sunt incidente în speță. Astfel, a arătat curtea de apel că prevederile art.], art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii", iar interpretarea dispozițiilor art.2 și ale art. 11 din OG nr. 137/2000, în sensul menționat ar fi neconstituționale, realizând transformarea instanțelor de judecată în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale la care s-a făcut referire mai sus.
Or noi, recurenții-reclamanți, nu am solicitat ca instanța să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci am cerut să se constate existența unei discriminări și să ne fie acordată și nouă prima de vacanță recunoscută prin^TJG~nr. 146/2007. Aceasta nu ar echivala așadar, sub nicio formă, cu anularea ori refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, din moment ce niciun asemenea act nu interzice ca magistraților din cadrul instanțelor civile să li se acorde prima de vacanță.
Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Justiției solicită instanței să constate că nr.OUG 146/2007 echivalează cu un act întrerupător de prescripție, reprezentând o recunoaștere a obligației de plată de către Statul Român.
Aceasta pentru că dreptul la primă de vacanță nu poate fi micșorat decât dacă în anul respectiv a existat o perioadă în care magistratul nu a lucrat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 32 - 34 din dosarul de recurs), intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Din petitul acțiunii introductive rezultă că recurenții-reclamanți, în calitate de judecători la Judecătoria sectorului 1 B și la Tribunalul București - Secția I Penală, au solicitat plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță aferente anilor 2004 - 2006, actualizate până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente acestor sume, Totodată, au solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă.
Prindecizia nr.XXIII/12.12.2005, pronunțată în interesul legii, înalta Curte de Casație și Justițiea statuat, cu efecte obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, în aplicarea art.411alin. 1 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG83/2000, căprima de concediu(pe lângă indemnizația de concediu), respectiv o sumă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediuse acordă, pentru magistrați, numai pentru anii 2001 și 2002, întrucât, în urma abrogării art. 411din Legea nr. 50/1996, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, dreptul dedus judecății a încetat să mai existe.
Față de interpretarea obligatorie cu privire la existența dreptului pretins, cuprinsă într-o decizie pronunțată de instanța supremă în interesul legii, problema de drept dezlegată nu mai poate face obiectul unei aprecieri diferite într-un proces ulterior, cum este cazul în speță. Soluția contrară nu poate fi extrasă nici pe baza aplicării principiilor egalității și nediscriminării în raport cu alte categorii de personal care au beneficiat de prima de vacanță în perioada de referință, întrucât instanța nu este îndrituită să extindă ipoteza unei norme și la alte persoane, pe care aceasta nu le prevede, pe motiv că norma e inechitabilă, discriminatorie, insuficientă sau umilitoare, ci este ținută, potrivit rolului său constituțional, să aplice legea în mod strict și limitat la categoriile pe care aceasta le creează, opțiunea legiuitorului neputând fi amendată de judecătorul ordinar, ci eventual, de cel constituțional, sesizat conform Constituției sau Legii nr. 47/1992 rep.
În același sens, prin decizii succesive, începând cu decizia nr.818/2008, obligatorii potrivit prevederilor art.147 alin. 4 din Constituție, instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art.1, art.2 alin. 3 și art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că în absența oricărui text care să legitimeze cererea recurenților-reclamanți, aceasta apare a neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți:, și, împotriva sentinței civile nr.285 din data de 13.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.5624/2008), contradictoriu cu intimații-pârâți: CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUZĂU, precum și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în calitate de expert.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 10.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
