Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3059/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3059
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Petria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" pentru și pârâta Regia Autonomă de Transport C împotriva sentinței nr. 3896/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru soluționarea cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Avocat pentru recurenta-pârâtă învederează că prin încheierea de ședință nr. 4430/02.04.2009 s-a respins cererea de strămutare și depune la dosar extras din dosarul ÎCCJ nr-.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurenta-pârâtă prin avocat solicită admiterea propriului recurs, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii. Susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304 ind. 1 Cod proc. civ. tribunalul dând o soluție cu aplicarea greșită a legii și fără a aprofunda probele existente la dosar potrivit cărora societatea înregistrează restanțe la plata obligațiilor bugetare, iar în atare situație tichetele de masă nu mai pot fi acordate. Cu privire la recursul reclamantului, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiat, a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3896 din 03 iunie 2008, admis în parte cererea formulată de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele membrului de sindicat în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.08.2005 - 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare.
A respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru perioada 26.07.2006 - 31.01.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul, membru al Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, a desfășurat în perioada 2005 - 2007 activitate pentru unitatea pârâtă fiind angajat al acesteia cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, și în contractele colective aplicabile la nivel de unitate în această perioadă, părțile au inserat o clauză referitoare la tichetele de masă, în art. 124.
Astfel, potrivit acestui articol din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005-2006, înregistrat sub nr. 9270/21 06 2005 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj, "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 08 2005".
Potrivit art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006-2007, înregistrat sub nr. 13009/26 07 2006 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj, "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 02 2007". În alin. 2 se prevede obligația angajatorului de includere a sumelor necesare în Bugetul de venituri și cheltuieli.
Se constată că această clauză face trimitere la dispozițiile Legii nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, ce reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Așa cum stabilește art. 1 alin 1 din această lege, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, ce are calitatea de angajator. De asemenea, conform alin. 2, acordarea acestor tichete este condiționată de,limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Legile bugetului de stat din perioada examinată au restricționat instituțiilor publice acordarea tichetelor de masă, lăsând această posibilitate doar instituțiilor finanțate integral din venituri proprii (art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, art. 24).
Pârâta este organizată și funcționează ca regie autonomă de interes local ce se finanțează integral din venituri proprii. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 15/1990,regiile autonome sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară". Ca urmare, funcționează pe principiul autonomiei financiare, fără să primească subvenții de la bugetul de stat sau local, iar în anii 2005 - 2007 realizat profit și nu a înregistrat datorii la bugetul de stat sau local, astfel că îndeplinea condițiile prevăzute de legea 142/1998 pentru a acorda tichete de masă. Cu toate acestea nu a prevăzut sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli anual și nu a acordat reclamantului tichetele de masă cuvenite.
În cazul în care, la nivel de unitate, a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract, în condițiile Legii nr. 142/1998.
Instanța reținut că în contract nu s-a precizat numărul de tichete ce se acordă, lunar, fiecărui salariat, părțile limitându-se la a face trimitere la Legea nr. 142/1998. Cu toate acestea, Legea nr. 142/1998 nu distinge asupra acestui aspect, singura prevedere regăsindu-se în Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, în art. 11 fiind prevăzut că,angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna pentru care se efectuează distribuirea".
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților" și potrivit art. 5 din Contractul colectiv de muncă "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar,neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate" ( alin. 2).
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța constată că:
Prin încheierea contractelor colective de muncă menționate anterior, voința părților a fost aceea de a se acorda / primi tichete de masă, în acest sens pârâta având obligația includerii, respectiv alocării sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, obligație nerespectată de aceasta.
În acest sens, instanța nu va reține apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat tichete de masă deoarece au existat datorii restante din anii 2002 - 2004 la bugetul de stat, așa cum rezultă din adresa 9200/20.02.2008 emisă de Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii D, datorii pe care, Conform Codului fiscal, a trebuit să le plătească în următorii cinci ani consecutivi și, în această situație era interzisă acordarea tichetelor.
Existența acestor datorii nu este imputabilă reclamantului și nu trebuie să afecteze dreptul acestuia, ci reprezintă o altă nerespectare a obligațiilor legale ce-i reveneau pârâtei, respectiv obligația de plată a contribuțiilor specifice către bugetul de stat.
Nu se va reține nici apărarea pârâtei în sensul că existența datoriilor la bugetul de stat mai vechi a determinat neincluderea sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, buget supus aprobării Consiliului Județean D căruia i se subordonează.
Faptul că nu a prevăzut sumele necesare in bugetul de venituri și cheltuieli îi este de asemenea imputabil și constituie o altă încălcare a prevederilor art. 124 alin 2 teza finală din contractul colectiv de muncă, precum și a prevederilor art. 2 din Legea nr. 142 / 1998.
În plus, la negocierea contractelor colective de muncă, pârâta știa deja de existența datoriilor la bugetul de stat din anii anteriori și avea posibilitatea să nu prevadă acest drept în contractele colective de muncă.
Pârâta nu poate invoca în apărare propria culpă privind încălcarea și a altor dispoziții legale și contractuale.
Astfel, legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementari, deoarece in art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, respectiv în art. 24 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este și situația pârâtei - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
Instanța constatat astfel că, prin neacordarea tichetelor de masă pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate și ale Legii 142/1998, precum și prevederile art. 40 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea tichetelor de masă, prejudiciu pe care in temeiul art. 269 din Codul muncii, are obligația să-l repare. Astfel, potrivit art.269 din Codul muncii " angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Ca urmare, instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.08.2005- 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, în condițiile prevăzute de art. 11 din normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Pentru perioada 26.07.2006 - 31.01.2007, instanța a reținut că reclamantului nu i se cuvin tichete de masă deoarece nu există prevedere contractuală expresă în acest sens, motiv pentru care va respinge acțiunea privind această perioadă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii, ce poate fi negociat și inclus în contractele colective de muncă.
Prin negocierea Contractelor colective de muncă patronatul și sindicatul au înțeles să stabilească condițiile concrete ale acordării tichetelor de masă, astfel încât să se încadreze în limitele bugetului de venituri și cheltuieli.
Împotriva sentinței, la data de 08 iulie 2008 și respectiv 01 iulie 2008, au declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" și pârâta C, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs formulate de reclamant, s-a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a admis doar în parte acțiunea formulată, acordându-se o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă, făcându-se însă specificarea că nu se va acorda mai mult de un tichet pe zi lucrătoare. Se arată că această sintagmă "dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare"dă posibilitatea unității angajatoare să acorde salariaților o sumă mult mai mică față de valoarea unui tichet individual de masă, deoarece nu îi este interzisă nici un fel de limită minimă, ci doar maximă.
În motivele de recurs formulate de pârâta C este criticată soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța a dat o greșită și unilaterală interpretare probelor administrate în cauză, stabilind o situație de fapt ce nu corespunde realității și nu s-a raportat la toate dispozițiile legale incidente în cauză.
Se arată că instanța a interpretat simplist prevederile Legii 142/1998, fără raportare la alin. 2 al art. 1 din această lege care accentuează faptul că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.
Recurenta precizează că în CCM reprezentanții salariaților din cadrul organizațiilor sindicale nu au stabilit clauze fundamentale în raport de Norma din 14 ianuarie 1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 26/25 ianuarie 1999, prin care să se fi prevăzut numărul salariaților care puteau primi tichete, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună, criteriile de selecție a salariaților pentru a se putea aprecia asupra posibilităților financiare ale unității de acordare a acestor tichete. Pentru anii 2005, 2006, 2007 proiectul a fost respins la discuțiile purtate în comisia de specialitate din cadrul Consiliului Local
Se mai precizează că pentru perioada în care au fost solicitate aceste drepturi, recurenta pârâtă a înregistrat datorii la bugetul de stat, situație în care erau incidente dispoz. art. 15 din OUG 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare care prevedea interdicția de a acorda tichete de masă pe perioada în care se înregistrau obligații fiscale restante.
În criticile sale, recurenta concluzionează faptul că nu s-au lămurit aspecte importante, existând contradicție între conținutul probelor și concluzia pe care instanța și-a fundamentat în fapt și în drept hotărârea, care este vădit netemeinică și esențial nelegală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriul administrat și având în vedere prevederile art. 304.pr.civ. se apreciază că recursul reclamantului este nefondat, iar recursul pârâtei este fondat și se va admite din următoarele considerente:
Prin Legea 142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi. Aceste tichete reprezintă o alocație individuală de hrană, suportată integral pe costuri de angajator.
Au dreptul la tichete de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli. ( art. 1 alin. 2 din Legea 142/1998).
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatorii și organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz.
Conform art. 2 din Norma de aplicare a Legii 142/1998 din 14 ianuarie 1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă trebuie să prevadă: numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, precum și valoarea nominală a tichetului, în limita celei prevăzute de lege, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor; numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichetele; criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care le primesc.
Din aceste dispoziții legale rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație pentru angajator, ci doar o posibilitate, sub condiția cuprinderii lor în buget, ținându-se seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorului.
În cauza de față, potrivit prevederilor art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Autonome de Transport C pe anul 2005-2006, salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă, conform prevederilor Legii 142/1998, iar potrivit alin.2 al art. 124 acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor în vigoare începând cu data de 01 august 2005, în condițiile respectării prevederilor legale, suma necesară fiind prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2005-2007, respectiv art.40 din Legea 511/2004, art. 24 din Legea 379/2005 și art. 18 din Legea 487/2006, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art. 3 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al C, recurenta pârâtă își desfășoară activitatea sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului C, iar potrivit art. 20 alin. 2, bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual și se supune aprobării Consiliului Local al Mun. C, rectificările în cursul anului putând fi făcute numai cu aprobarea Consiliului Local
Potrivit dispoz. art. 15 alin.2 din OUG 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, începând cu luna în care înregistrează obligații bugetare restante sau pierderi înlesniri la plata acestora, angajatorii nu mai pot acorda tichete de masă salariaților pe perioada în care înregistrează obligații bugetare restante, în condițiile legii.
Din adresa nr. 9200/20 februarie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, rezultă că Regia Autonomă de Transport a avut sume restante pe perioada 2005-2007 astfel: la 31.12.2005 - 1.448.907 RON; la 31.12.2006 - 1.222.742 RON; la 31.12.2007 - 500 RON.
Prin urmare, este dovedit faptul că pe perioada 2005-2007, unitatea pârâtă înregistrează restanțe la plata obligațiilor bugetare, astfel că nu mai există posibilitatea acordării tichetelor de masă conform art. 124 din CCM, devenind aplicabile prevederile alin. 2 al art. 124, care condiționează acordarea tichetelor în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli.
În condițiile dovedirii faptului că unitatea înregistra restanțe la plata obligațiilor bugetare, pentru anul 2005 nu s-a mai aprobat o rectificare de buget în sensul alocării unor sume necesare acordării tichetelor de masă, iar în bugetul unității pârâte pe anul 2005 nu au fost prevăzute sume cu această destinație.(fila 39 verso, dosar fond).
Pentru anul 2006 Comisia de specialitate din cadrul Consiliului local a respins capitolul din proiectul de buget al C în ceea ce privește alocarea sumelor privind tichetele de masă, astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței Consiliului Local din 31 ianuarie 2006 (fila 90 dosar fond). Din adresa 9200/2008 a DGFP D rezultă că pentru anul 2006 C avea restanțe la obligațiile bugetare în sumă de 1.222.742 RON.
De asemenea, pentru anul 2007 nu au fost prevăzute sume în bugetul unității pârâte necesare acordării tichetelor de masă.
Instanța de fond reține în mod greșit faptul că unitatea pârâtă face parte din categoria instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 40 din Legea 511/2004, art. 24 din Legea 379/2005 și art. 18 din Legea 487/2006. Din bugetul de venituri și cheltuieli al unității pârâte pe anii 2005- 2006-2007, la cap. VIII - Surse de finanțare, sunt indicate atât surse proprii, cât și alocații de la buget (filele 40,43 și 47 dosar fond). Prin urmare, unitatea pârâtă nu face parte din categoria instituțiilor publice excluse de la aplicarea prevederilor menționate din legile bugetului de stat pe anii 2005-2007, în bugetul C neaprobându-se sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Față de aceste considerente, se va aprecia ca fondat recursul pârâtei.
Criticile recurentului reclamant în sensul că prin modul în care instanța de fond a dispus acordarea tichetelor, respectiv nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, micșorându-se astfel drepturile salariaților, sunt neîntemeiate în condițiile în care Curtea apreciază față de considerentele expuse ca fiind nelegală acordarea acestor tichete. În aceste condiții, recursul reclamantului este apreciat ca nefondat.
Față de dispoz. art. 312.pr.civ. se va respinge recursul reclamantului și se va admite recursul pârâtei, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" pentru împotriva sentinței nr. 3896/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul pârâtei Regia Autonomă de Transport C formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/25.05.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Petria
