Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3148/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -indemnizație de concediere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3148
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu judecător
- - - judecător
- judecător
Grefier
****************
Pe rol judecarea recursului declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 77/03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurenții reclamanți, avocat, pentru intimata pârâtă SC SA, lipsind intimații reclamanți, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului în baza art. 312 punctul 9 din Codul d e procedură civilă și pe fond desființarea sentinței și admiterea acțiunii, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată la fond.
De asemenea, mai solicită ca instanța să pună în vedere intimatei pârâte să facă dovada înregistrării acelui act adițional și susține că, în situația în care acest act adițional ar fi apărut în mod real în anul 2006, dispozițiile sale ar fi fost cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă pe în anul 2007.
Mai arată că instanța de fond, deși încuviințat și efectuat în cauză și expertiză judiciară de specialitate, nu a ținut cont și de părerea expertului și a considerat că nu se cuvin aceste drepturi.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Olt ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 77 de la 03 februarie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA
S-a reținut prin considerente că reclamanta a primit drepturile salariale cuvenite la data disponibilizării, stabilite prin negocierile finale dintre patronat și sindicale. Astfel, în Planul Social la p. 4 valoarea indemnizației de concediere este stabilită în funcție de sintagma "vechime în ", așa cum de altfel se arată și în cuprinsul CCM încheiat la nivel de unitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că Planul Social încheiat nu este semnat de comisia competentă să negocieze CCM, nefiind înregistrat la societate sau
Susține recurenta că nu pot interveni modificări, ale CCM decât în perioada existenței acestuia, astfel încât amendamentul din 9 ianuarie 2006 este nelegal. Se invocă și art. 50 alin.4 din CCM pe anul 2004 care prevede că "dacă există reglementări mai favorabile se aplică și acestea". Reclamanta face trimitere și la dispoz. art. 67 Codul muncii și a Ordonanțelor privind protecția socială a persoanelor disponibilizate.
Recursul este nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată următoarele:
Art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin contractul colectiv de muncă, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante", iar în problema cumulului indemnizațiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Planul social părțile contractante și-au exprimat expres și neechivoc intenția atât la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât și prin amendamentul la Planul social încheiat la 13.09.2006.
În condițiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt nefondate argumentele instanței de fond în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 7 și 8 din contractele colective de muncă. Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Conform art. 69 din Codul muncii, "în cazul concedierilor colective, angajatorul are obligația de a întocmi un plan de măsuri sociale sau de alt tip prevăzut de lege, ori de contractele de muncă aplicabile cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților". Astfel, a fost elaborat Planul social încheiat la data de 21.04.2005, încheiat între angajator și în calitate de reprezentant al salariaților pe de altă parte. Acest act urma să producă efecte până la 31 decembrie 2010, art.1 precizând că reprezintă o anexă la CCM.
Părțile CCM nu au intenționat să acorde două indemnizații compensatorii, CCM aferent anului 2008 prevăzând modificări în sensul că alin.5 art.50 dispune că "acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin.1 al prezentului articol.
Ceea ce solicită reclamanții reprezintă o dublă acordare de compensații susținerea fiind eronată, deoarece voința părților semnatare ale CCM, plan social și amendamente fiind aceea de a modifica art. 50 din CCM, în sensul instituirii unor condiții mult mai avantajoase de concediere și nu de a crea drepturi cumulative la plata unor sume de bani cu același titlu.
Art. 4 din Planul social este definitoriu statuând clar prin amendamentul din 09.01.2006, că acordarea acestora se face în funcție de vechimea în.
În consecință, față de cele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 77/03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
Decizie irevocabilă.
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu - - | JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 3: Marian - |
Grefier, |
24.05.2009
Red.jud. -
2 ex/IC
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
