Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 341/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.341
Ședința publică din 26 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.526 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad în data de 05.01.2009, reclamanții, G, și, au chemat în judecată pârâta SA (FOSTA SC SA) solicitând obligarea acesteia de a plăti fiecărui reclamant ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaz de 4.000 mc/an pentru anul 2005, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
În ședința publică din 26.02.2009, instanța a ridicat excepția prescrierii dreptului la acțiune (3 ani) în temeiul art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Reclamanții, au solicitat respingerea excepției.
Pârâta a solicitat admiterea excepției.
Pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii și a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune (6 luni), cu motivarea că ajutorul material solicitat de reclamanți nu este un drept salarial. Art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură face referire la creanța în litigiu denumind-o ajutor material, iar nu drept salarial, Astfel, acțiunea introdusă în anul 2009 pentru ajutorul reprezentând contravaloarea unei cote de gaze aferente anului 2005 este prescrisă, în condițiile în care ultimul contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră a fost înregistrat la Ministerul Muncii la 04.05.2000, fiind prelungit un an.
Prin sentința civilă nr.562 din 26 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite excepția prescripției dreptului la acțiune (3 ani), întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Respinge acțiunea civilă exercitate reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâta SA (fosta SC SA), având ca obiect plata unor drepturi salariale restante.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că dreptul la acțiune al reclamanților de mai sus pentru creanța aferentă anului 2005 s-a născut anterior finalului anului 2005 și astfel până la 5.01.2009, când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată a reclamanților, au trecut 3 ani, împlinindu-se deci termenul prevăzut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii și art.1,3 al.1, raportat la art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958, încât este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru termenul de 3 ani, întemeiată pe art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, raportat la creanța aferentă anului 2005, fiind și cazul respingerii acțiunii reclamanților mai sus indicați, ca prescrisă, ceea ce face de prisos examinarea fondului litigiului.
Astfel, prima instanță reține că potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze nr. 286/2006 (valabil doar pentru anul 2006, iar nu și cel precedent - 2005, în condițiile în care nu cuprinde o clauză privitor la retroactivarea lui), salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctul B, beneficiau anual de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, cu excepția situației în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, urmând ca să fie stabilite cuantumul și condițiile de acordare prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2007 (ce constituie forma contractului colectiv de muncă actualizat prin operarea modificărilor și completărilor aduse prin acte adiționale în perioada 2000 - 2007), prevede la art. 178 acordarea unui ajutor material egal cu contravaloarea a 2.500 mc - 4.000 mc anual, urmând ca modalitatea de acordare a acestuia să se stabilească la nivelul agentului economic, în cazul în care prin actul adițional la contractul colectiv de muncă nu s-a convenit introducerea acestui drept în salariul de bază.
Astfel, în ceea ce privește natura acestui ajutor material, chiar din textele convenționale de mai sus rezultă caracterul de drept salarial al dreptului, constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, din moment ce clauzele contractuale de mai sus iau în calcul posibilitatea introducerii lui în salariul de bază. În această situație, cererile privitoare la aceste creanțe sunt supuse prescripției de 3 ani, iar nu celei de 6 luni.
Reclamanții nu au indicat scadența anuală a dreptului pretins pentru anul 2005, deși li s-a pus în vedere acest fapt, în condițiile în care niciunul dintre textele convenționale invocate nu prevăd acea scadență, iar contractele colective de muncă încheiate la nivelul SC SA, actualmente SA, nu prevăd însăși dreptul dedus judecății.
În aceste condiții, văzând că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 05.01.2009, (fiind depusă direct la instanță, iar nu prin poștă), prima instanța constată că a avut loc prescrierea creanței aferente anului 2005. Astfel, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora în cazul obligațiilor al căror termen de executare nu a fost stabilit, prescripția extinctivă începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, ceea ce înseamnă că pentru fiecare creanță anuală reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale, prescripția dreptului la acțiune începe de la data încheierii contractelor colective de muncă ce prevăd aceste drepturi. Or, reclamanții au invocat, cel puțin, pentru anul 2005, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră din 2000 modificat prin acte adiționale anuale. Aceștia nu au făcut dovada datei încheierii de către partenerii sociali a actului adițional din 2005 sau, cel puțin, a înregistrării, dar este evident că acesta trebuia realizat la începutul anului și, în niciun caz în ultima zi a acestuia.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, G, și, solicitând casarea ei și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, invocând în drept art.3041cod pr.civilă și art.37- 40 Codul muncii, motivând în esență că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece nu se poate reține împlinirea termenului de prescripție pentru creanța aferentă anului 2005.
Prin încheierea din 22 mai 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 a dispus suspendarea prezentului recurs, întrucât prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, s-a deschis procedura insolvenței asupra intimatei pârâte, care, însă la 5 februarie 2010 solicitat repunerea pe rol a cauzei.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și următoarele cod pr.civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamanților de mai sus este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 cod pr.civilă raportat la art.3041cod pr.civilă, deoarece bine și cu temei a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru termenul de 3 ani, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii și respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților, ca atare.
Într-adevăr, examinând cauza sub aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că sentința civilă recurată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a stabilit corectă starea de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev.de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art.1, 3 alin.1 și 7 alin.2 din Decretul 167/1958,(privitor la prescripția extinctivă), când a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților, critica formulată în recurs nefiind întemeiată.
Astfel în dosar este bine stabilit că, în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată, creanța pretinsă de reclamanți pentru anul 2005 este prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărui text legal, în cazul obligațiilor al căror termen de executare nu a fost stabilit, prescripția extinctivă începe să curgă de la data nașterii raportului juridic ceea ce înseamnă că pentru fiecare creanță anuală (reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale), prescripția dreptului la acțiune începe de la data încheierii contractelor colective de muncă ce prevăd aceste drepturi.
În speță, reclamanții au invocat pentru anul 2005, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră din anul 2000, și nu au făcut dovada încheierii vreunui act adițional aferent anului 2005, adică la începutul acestui an și prin urmare, dreptul la acțiune pretins de reclamanți pentru creanța aferentă anului 2005 s-a putut naște doar anterior sfârșitului acestui an 2005, astfel că s-a împlinit termenul legal de 3 ani, prevăzut de textele legale precitate, în baza cărora,așadar, corect a fost respinsă acțiunea reclamanților ca prescrisă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced, cum deci critica formulată în recurs nu poate fi primită ca întemeiată, ea nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă, în temeiul dispozițiilor art.312 alin1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă recurată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr.562 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă B, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2010
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/03.03.2010
Tehnored.DR/03.03.2010
2 ex.
Prima instanță-Trib.
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Trandafir Purcăriță
