Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.348/
Ședința publică din 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, B I,toți cu domiciliul ales în G-,jud.G împotriva sentinței civile nr.152/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, B I, și intimata - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată;recurenții reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă;intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare;după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și având în vedere că recurenții reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă,instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 152/01.02.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, B I, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea formulată de reclamanți s- solicitat obligarea paratei la plata in favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masa de care urmau sa beneficieze potrivit Lg.142/1998 si care nu au fost acordate, sume calculate pentru perioada 01.09.2004- 01.09.2007 si pana la intrarea in legalitate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt au arătat că sunt salariați ai unității pârâte si au calitatea de personal contractual bugetar iar în baza disp. din Legea 142/1998 salariații din unitățile bugetare beneficiază în mod discriminator si diferențiat - doar salariații anumitor instituții - de beneficiul acordării tichetelor de masa si a tichetelor de cadou.
Au învederat că acordarea tichetelor de masa și cadou numai unor anumite categorii de salariați din unitățile bugetare (prefecturi, primarii, spitale etc.) reprezintă o restrângere a dreptului prevăzut de lege, o aplicare discriminatorie a dreptului respectiv încălcarea Constituției României.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că în ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea tichetelor de masa Lg.142/1998 prevede la art.1 alin.1 ca acest drept este facultativ acordat la aprecierea angajatorului.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța reținut următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142/1998 "salariații din.sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrana,acordată sub forma tichetelor de masă,suportata integral pe costuri de angajator."
Conform alin.2 din același text de lege tichetele de masa se acorda in limita bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar.
Potrivit art. 1 din 193/2006 instituțiile din sectorul bugetar pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de cresa, tichete acordate in limita prevederilor bugetelor de stat conform art.4 alin.2 din 193/2006.
Din interpretarea textului legal rezulta ca legiuitorul a stabilit acest drept cu caracter facultativ in raport de disponibilitățile financiare ale angajatorilor respectiv în speță în limita bugetelor unităților.
Astfel instanța reținut că potrivit dispozițiilor Legii bugetului de stat pe anii 2003,2004,2005 și 2006, în bugetele instituțiilor publice, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, motiv pentru care a respins capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă și ale tichetelor cadou.
Instanța a reținut, că având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauza de față nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu, de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat în art. 16 din Constituție, pentru ca principiul egalității implică aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per contrario, presupune ca în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit.
Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea formulată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Au invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, în sensul că instanța a încălcat prevederile Legii nr. 142/1998.
Astfel, conform disp. art. 1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Deși există cadrul legal și norme de aplicare pentru ca salariații din sectorul bugetar să beneficieze de acordarea tichetelor de masă, aceste sume nu au fost cuprinse distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli așa cum este menționat în art. 5 din Normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Au considerat că s-a ajuns într-o stare de discriminare cu alți salariați din țară care au beneficiat de aceste drepturi iar faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă că în mod automat nu au dreptul la tichete de masă.
În continuare, recurenții au făcut considerații asupra plângerii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004 și de posibilitatea adresării instanței de contencios însă aceste motive de recurs nu au nici o legătură cu cauza, întrucât ne aflăm în fața unui litigiu de muncă soluționat de un complet specializat în conflicte de muncă reclamanții fiind personal contractual și nu la o instanță de contencios.
De altfel, recurenții nici nu au invocat necompetența de soluționare a cauzei de către prima instanță ci au solicitat admiterea recursului în sensul modificării sentinței primei instanțe iar, în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul acor5dării tichetelor de masă, recunoscând astfel competența Secției de conflicte de muncă.
Au depus la dosar actul adițional la CCM la nivel de grup de unități înregistrat la data de 22.11.2007, practică judiciară.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât în buget nu erau prevăzute sume în scopul acordării tichetelor de masă.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale invocate și de reclamanții recurenți, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
În această situație, instanța nu poate reține afirmația recurenților în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, se consideră că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transformă în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor afirmate de recurenți.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă și nu imperativă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorul nu pot fi obligați la acordarea lor.
Actul adițional la CCM la nivel de grup de unități a fost înregistrat la data de 22.11.2007 și se referă la anul 2008.
Practica judiciară depusă de recurenți are doar valoare de jurisprudență și nu este obligatorie pentru instanțe care trebuie să se supună numai legii.
Față de toate considerentele expuse mai sus, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică din toate punctele de vedere și în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, B I, și,toți cu domiciliul ales în G-,jud.G împotriva sentinței civile nr.152/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/10.06.2008
Tehnored./2 ex./ 30 Iunie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Ion Ioneci
