Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3564/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3564
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- judecător
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25 Mai 2009, privind recursul declarat de pârâta SC Sa, împotriva sentinței civile nr.6122/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, intimat MISS, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 Mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 6122 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata - Membru Grup, cu sediul în B, nr.239, sector 1.
S-a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii invocate de intimații și Federația Sindicatelor Libere și Independente, cu sediul în P,-, etaj 7, județul
S-a admis excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit.
S-a admis în parte acțiunea formulată de petenții, -, G, G, Miss, -,împotriva intimaților - Membru Grup și Federația Sindicatelor Libere și Independente, cu precizarea ulterioară.
A fost obligată intimata să plătească fiecărui petent dividendele corespunzătoare a câte 100 acțiuni pe perioada 04.07.2005-04.07.2008, actualizate la data plății.
S-a respins capătul de cerere privind negocierea și acordarea cu titlu gratuit al acțiunilor ca rămas fără obiect.
S-a respins cererea privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit pe perioada 2005-2007, ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimata, instanța a considerat că este nefondată, și a respinso, în speță fiind vorba de suplimentări drepturi salariale, astfel încât, termenul de prescripție este de trei ani conform dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii invocate de intimați instanța a respins, întrucât potrivit art. 1 alin.1 din Legea 130/1996, republicată " contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariații, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealalată parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Salariații sunt reprezentați la nivel de unitate, în cazul, de sindicatul legal constituit, în speță. Sindicatul trebuie să îndeplinească anumite criterii de reprezentativitate pentru a angaja salariații într-un contract colectiv de muncă, conform Legii 130/1996.
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu pot să acționeze individual, ci numai prin sindicatul reprezentativ ales.
De altfel, la negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă participă, în numele salariaților, numai sindicatul reprezentativ, neexistând identitate de părți între reclamanți și titularul dreptului subiectiv din cadrul raportului juridic dedus judecății, și anume sindicatul.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii privind obligarea partenerilor de dialog social să negocieze și, ulterior, pe calea aceleiași acțiuni să acorde cu titlu gratuit un număr de 10000 acțiuni conform ar. 168 pct.6 din Contractul Colectiv de Muncă, instanța constată că petenții urmăresc ocrotirea unor drepturi subiective pe o altă cale decât cea recunoscută de lege.
În ceea ce privește excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat că acțiunea prin care se tinde la obținerea unor drepturi patrimoniale este condiționată de existența negocierilor. Conform art.3 alin.5 și 6 din Legea nr. 130/1996 republicată, orice drepturi ale salariaților izvorând din contractul colectiv de muncă se va stabili numai pe baza negocierilor purtate între patronat și sindicatul reprezentativ. Ori în lipsa negocierilor dintre părți, condiție prealabilă conform legii, petenții nu pot pretinde realizarea unor drepturi izvorând din CCM. Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că la data de 10.10.2008 între și s-a încheiat protocolul nr. 814, în baza art. 168 alin. 5 din CCM/2008, prin care s-a negociat numărul de acțiuni gratuite acordate de salariaților săi.
La art. I din acest protocol se prevede că " în aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. 5 din CCM, va distribui, cu titlu gratuit, fiecărei persoane care beneficiază de acest drept, așa cum este determinat în art.II din prezenta, un număr de 100 acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale
Față de aceste considerente, instanța a respins capătul de cerere privind negocierea și acordarea cu titlu gratuit a acțiunilor, ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește plata dividendelor corespunzătoare celor 100 de acțiuni acordate fiecărui salariat, instanța a reținut că dividendele reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoana juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoana juridică.
Daca suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depășește prețul pieței pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferența se tratează drept dividend. De asemenea, daca suma plătită de o persoană juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acționar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratata ca dividend.
Prin urmare, întrucât prin protocolul din 10.10.2008, s-au acordat salariaților 100 de acțiuni ordinare nominative, ca o consecință legală, intimata a fost obligată la plata către fiecare petent a dividendele corespunzătoare a câte 100 acțiuni pe perioada 04.07.2005-04.07.2008.
Suma rezultată din actualizarea dividendelor, în raport cu rata inflației, va repara integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului va fi pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, prin aplicarea art.981 civ. instanța urmărește ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Scopul acoperirii prejudiciului creat prin întârzierea plății dividendelor va fi atins prin plata dividendelor actualizate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind negocierea și acordarea cotei de participare la profit instanța a constatat potrivit art.139 din CCM cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere ce au fost stabilite prin negociere cu. Așadar condiția negocierii este primordială și trebuie îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
După cum am arătat, mai sus, părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol din contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere a fost respins ca prematur introdus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Se invocă greșita soluționare a excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția prematurității acțiunii privind cota de profit.
În condițiile în care salariații nu sunt părți la negociere colective privind adoptarea CCM-ului, aceștia nu au calitatea procesuală activă de a cere drepturile ce urmau să formeze obiectul negocierilor.
Atâta timp cât nu au fost negociate drepturile menționate în CCM, acțiunea este prematură.
De asemenea recurentul arată că în ceea ce privește fondul cauzei acțiunea este neîntemeiată.
Susținând că drepturile solicitate de către reclamanți nu îndeplinesc cerințele legale necesare acordării acestora.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, arătând că motivele invocate de reclamanți sunt nefondate.
Analizând motivele de recurs invocate precum și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 rap. la art. 312 alin. 5 teza 1C.pr.civ. urmează a-l admite, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează:
Din analiza cererii introductive, reiese că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea angajatorului la negocierea numărului de acțiuni ce trebuie să fie acordate gratuit salariaților în conformitate cu art. 168 pct. 6 CCM, iar în cazul în care nu se realizează negocierea obligarea angajatorului la acordarea unui număr de 10.000 de acțiuni, la valoarea de piață din momentul pronunțării hotărârii judecătorești.
De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea pentru perioada ultimilor 3 ani a dividendelor corespunzătoare a acțiunilor acordate, obligarea angajatorului la despăgubiri pe aceiași perioadă constând în beneficiul nerealizat ca urmare a neacordării dividendelor la timpul cuvenit.
Se mai solicită de către reclamant, și obligarea unității angajatoare la plata cotei de participare la profit pe anul 2007, pentru ca din precizarea formulată la 25.09.2008, reclamantul să solicite cota de participare la profit și pentru anii 2005, 2006, precum și obligarea angajatorului la plata fondului de premiere pentru perioada 2005-2007.
Din analiza dispozițiilor CCM la nivel de societate se observă că, începând cu anul 2004 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de un număr de acțiuni acordate gratuit cu ocazia privatizării, număr de acțiuni ce va fi negociat de sindicate și patronate. Această dispoziție se regăsește și la nivelul anului 2005, 2006, 2007.
Începând cu anul 2005, același CCM la nivel de unitate prevede dreptul salariaților de a obține o cotă parte din profit, cotă parte ce va fi negociată între sindicate și patronat, art. 168 pct.4 din CCM, la nivelul anilor 2005,2006, 2007.
Tot în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate vom regăsi dreptul salariaților la plata fondului de premiere, art. 137 din CCM 2007.
În contractul individual de muncă, în care părți sunt reclamantul și angajatorul, nu vom regăsi individualizate nici unul din drepturile salariale enumerate, respectiv cota de participare la profit, fondul de premiere și nici contravaloarea drepturilor cuvenite în calitate de acționar.
O primă observație, ce va fi făcută, în raport de mențiunile contractului individual de muncă, de mențiunile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și de ramură, va pleca de la normele reglementate de art. 236 Codul Muncii și cele ale art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, potrivit cărora, orice contract colectiv de muncă constituie izvor de drept, acestea producând efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Dispozițiile CCM la nivel de ramură și de unitate constituie legea părților, ceea ce presupune respectarea de către părți a clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Iată de ce, vom privi drepturile menționate în contractul individual de muncă, precum și cele menționate în CCM la nivel de unitate și de ramură sau național, ca drepturi ce aparțin angajaților, drepturi născute în patrimoniul acestora, fără a face distincție între nivelul la care s-a încheiat contractul de muncă.
Reținând că, angajații, reprezentați de sindicate la semnarea CCM-ului la nivel de unitate, sunt la rându-le subiecții al drepturilor enumerate în CCM, aceștia au calitate procesuală activă în cauza de față, cum corect a reținut prima instanță.
Sindicatul este numai reprezentantul angajaților în baza unui contract de mandat, art. 14 lit.b din Legea 130/1996, și se constată că în raport de clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă angajații au drepturile menționate, ca atare, în respectivele convenții.
O a doua observație, mergând la analiza dispozițiilor contractului de muncă, este în sensul că pentru fiecare an, pentru care avem încheiat CCM la nivel de unitate, regăsim dreptul salariaților de a beneficia de cotă parte profit acțiuni gratuit, sub condiția negocierii acestuia între patronat și sindicat.
Condiția negocierii prevăzută în contractul colectiv de muncă, la nivelul anilor analizați, se constată, în fapt că nu a fost îndeplinită, astfel dreptul de acordare a acțiunilor cu titlul gratuit cota parte de profit și participarea la fondul de premiere, nu au fost recunoscute de către patronat sub aspectul individualității lor, al existenței ca drept de sine stătător, căci nu aveam negociere.
Ori, din analiza CCM-ului la nivel de unitate, se poate constata că salariații sunt titulari a unei obligați de a face, din partea sindicatului și a patronatului, obligația de a negocia drepturi de natură salarială, respectiv dreptul de acordare acțiuni, cotă parte profit și fond premiere.
Dreptul de a negocia anumite drepturi în favoarea salariaților, nu se confundă cu însuși dreptul acordat, căci, primul izvorăște din obligația de a face pe care și-o asumă părțile semnatare la nivel de unitate, prin încheierea convenției de muncă, obligația de a negocia un anume drept, pe când dreptul însuși presupune individualizarea, cuantificarea, determinarea sa în concret, ceea ce nu se întâmplă în cauza de față.
pe de o parte un CCM la nivel de unitate, în care părți sunt angajatul și patronatul pe de altă parte, și o obligație de a negocia anumite drepturi pentru salariați, asumate de reprezentanții angajaților și patronat, iar pe de altă parte, cererea angajaților pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin CCM de către patronat, aceea de a negocia anumite drepturi salariale, respectiv dreptul la acțiuni, cotă parte profit și fond de salariu.
Ori, fără a lămuri natura raportului juridic dedus judecății, cu drepturile și obligațiile specifice ale părților, nu putem vorbi de soluționarea cererilor formulate de părți.
Iată de ce, numai lămurind temeiul juridic al răspunderii părților, dacă avem răspundere contractuală întemeiată pe obligația asumată prin CCM de a negocia, obligație de a face ceva sau avem răspundere contractuală în care drepturile sunt determinate sub aspectul întinderii, exigibilității acestora, instanța de fond poate aprecia că cererea este prematură sau neîntemeiată și aceasta în raport de finalitatea negocierii și termenul de valabilitate al CCM la nivel de unitate, având în vedere că pentru fiecare an calendaristic vom avea o nouă convenție de muncă.
presupune existența dreptului, drept ce însă nu a devenit actual, pe când netemeinicia cererii presupune cercetarea condițiilor privind însăși existența acelui drept, condițiile de validitate impusă de lege pentru exercitarea lor.
Se va analiza și succesiunea în timp a contractelor colective de muncă, dispozițiile ce nu au fost respectate de către părți, în raport de aceasta întinderea pretențiilor părților, după cum se va avea în vedere și aspectele, de natură comercială a drepturilor solicitate.
Se observă că acordarea dividendelor cât și a cotei parte din profit, în conformitate cu art. 67, art. 111 alin. 2 lit. a din legea 31/90, este condiționată de existența hotărârii AGA, acesta fiind singurul organ al societății comerciale care poate lua hotărârii distribuirii profitului sub forma dividendelor către asociați, inclusiv a cotei parte din profit.
Această analiză este necesară pentru determinarea caracterelor juridice ale drepturilor de creanță deduse judecății.
Față de toate aceste elemente, rezultă existența unui prejudiciu diferit, rezultat din răspunderea întemeiată pe CCM la nivel de unitate, rezultat din nerespectarea obligației de face, de a negocia anumite drepturi și un altul, dacă am aprecia că drepturile s-au născut deja în patrimoniul reclamanților, diferență ce urmează a fi făcută de către instanța de fond.
De altfel, prin însăși acțiunea introductivă reiese că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe principiile răspunderii contractuale ale patronatului, răspundere determinată de inacțiunea negocierii, atunci când s-a solicitat contravaloarea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, ca urmare a neacordării acțiunilor, aspecte cărora fondul nu a făcut diferențieri.
efectuată la nivelul anului 2008, privind acordarea acțiunii cu titlul gratuit, operațiune ce urmează a fi finalizată peste aproximativ 2 ani și J, lasă fără obiect cererea privind negocierea numărului de acțiuni la nivelul anului 2008.
Însă în condițiile în care prejudiciul solicitat vizează și anii anteriori 2005,2006,2007, prejudiciul rezultat din neacordarea numărului de acțiuni, obligația de negociere este prevăzută la nivelul fiecărui an prin CCM, nu putem vorbi de o lipsă a obiectului cererii pentru această perioadă, ci de asemenea, instanța urmează să lămurească care sunt drepturile ce reveneau salariaților în baza CCM-urilor în ființă, dacă aceste drepturi izvorau din obligația de negociere, sau drepturile erau individualizate în CCM.
În raport de toate aceste elemente, va fi discutată și întinderea răspunderii părților inclusiv a întinderii drepturilor solicitate de reclamanți, și punerea în discuție asupra administrării probatoriilor specifice, pertinente acțiunii promovate.
Această clarificare este condiția pentru a înlătura aprecierile făcute atât de către părți cât și de către instanță, asupra acțiunii promovate de către reclamanți, ca fiind atât prematură cât și prescriptibilă, mai mult asupra dreptului ce nu s-a născut în patrimoniul reclamanților, care nu au calitate procesuală activă.
Față de cele arătate mai sus, urmează ca hotărârea instanței de fond să fie casată, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a lămuri în fapt cât și în drept raportul juridic dedus judecății, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.6122/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, Intimat Miss, -.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - - - -
red. jud. Grefier,
3 ex. /11.06.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
