Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3808/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2151/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3808/
Ședința publică de la 27.05.2009Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.2778/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR și intimatii-pârâti ȘCOALA CU CLASELE l-VIII NR.1 V, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI V și INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrul său de sindicat a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 V, județul T, Primăria -Instituția Primarului și Consiliul Local al orașului V, județul T și Inspectoratul Școlar al Județului T, obligarea pârâtelor la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru -bibliotecar în cadrul Școala cu clasele I-VIII nr. 1 cu sediul în V, drepturi salariale constând în sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, prevederile art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, sume ce urmează a fi reactualizate pe baza indicilor de inflație.
Prin sentința civilă nr.2778/17.11.2008 Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrul de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.1 V, județul T, Primăria -Instituția Primarului și Consiliul Local al orașului V și Inspectoratul Școlar al Județului T; a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă de 15% din salariul de bază al acesteia pe o perioadă de 3 (trei) ani anteriori datei de 10.03.2008, respectiv, data înregistrării cererii de chemare în judecată la această instanță, drepturi ce vor fi reactualizate pe baza indicelui de inflație la data plății, acordarea acestor drepturi în viitor până la încetarea raporturilor de muncă dintre părți; a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din prevederile legale invocate de reclamantă, respectiv prevederile legii bibliotecarilor nr.334/2002, rezultă că personalul din biblioteci beneficiază de acordarea sporului pentru codiții periculoase sau vătămătoare prevăzut de art.51 alin.(3), însă în sensul acestui act normativ, noțiunea de biblioteci include și bibliotecile școlare. Potrivit art.6 alin.(l) în învățământ, în biblioteci sunt încadrați ca personal didactic auxiliar - bibliotecari, documentariști, redactori.
În consecință având în vedere disp. art.44 alin.(3) și art.51 alin. (3) din Legea nr.334/2002 și cele ale art.6, art. 49-50 și art.146 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că bibliotecarii, documentariștii și redactorii din bibliotecile școlar beneficiază de toate drepturile salariale reglementate de Legea 128/1997 republicată și modificați dar și de sporul reglementat de art.51 alin. 3 din Legea 334/2002 republicată și modificată.
Legea nr. 128/1997 nu prevede un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru personalul didactic auxiliar (bibliotecar, documentarist, redactor, însă potrivit art.50 alin. (12) din Statut personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege.
Cum sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare cuvenit personalului didactic auxiliar mai sus menționat, este reglementat prin Legea 334/2002, a solicitat reclamanta ca instanța să constate temeinicia cererii de chemare în judecată, motivând că această categorie de personal didactic auxiliar - bibliotecari, documentariști, redactori, trebuie să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art.51 alin. (3) din Legea ne.334/2002 republicată cu modificările ulterioare.
În susținerea punctului de vedere trebuie să se țină seama că Legea nr.128/2002 și în măsura în care nu conține dispoziții expres, norma specială se completează cu norma generală în materie, ori, în materie de biblioteci, norma generală este Legea 334/2002, așa cum rezultă din conținutul reglementării.
A precizat reclamanta că în prezent personalul didactic auxiliar încadrat pe funcția de bibliotecar, documentarist, redactor, nu beneficiază de sporul de 15% prev. de art. 15 al.3 din Legea 334/2002, deși îndeplinea condițiile alternative prevăzute de actul normativ susmenționat.
Prin întâmpinarea invocată pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că între părți nu există relații contractuale de muncă, Primăria și Consiliul local, fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile Primarului, soluționând probleme curente ale colectivității locale și nu este ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a fost sesizată cu pretențiile reclamantei, în calitate de bibliotecar în cadrul unei biblioteci școlare, pentru sporul de 15%, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, din salariul de bază, care face parte din acesta, spor prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002.
Sporul respectiv reprezintă un drept salariale invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar, reclamanta este încadrată în funcția de bibliotecar în cadrul unității de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
În temeiul art.48 alin.1 din același act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art.146, în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr.128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea nr. 334/2002- Legea bibliotecarilor, prevăzând expres că, în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute în legislația muncii.
Din analiza dispozițiilor Legii bibliotecarilor, care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța a constatat că norma generală în materie de biblioteci, reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială - Legea nr. 128/1997.
Astfel, potrivit art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Instanța a mai reținut că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 și anume, lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, condiții în care ar trebui să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, întrucât textul articolului nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul normativ în discuție, orice altă cerință suplimentară neputând fi primită întrucât ar adăuga în mod nepermis la lege.
În acest context, instanța nu a reținut apărările pârâților în sensul că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece atât disp. art.48 alin.2 din Legea nr. 128/1997, cât și de art.157 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului B, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege.
Cum negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege.
Nu au putut fi reținute nici apărările pârâților în sensul că, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare nu se poate acorda decât în cadrul reglementat prin Ordinul 354/4.04.2006 al Ministrului Educației și Culturii, deoarece anexa 3 și 33 la OG nr.64/2006, prevăd doar coeficienții de multiplicare, pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, iar potrivit art.3 alin.2, în coeficienții de multiplicare este cuprins sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, diferit de dreptul solicitat în speță.
Sporul solicitat în temeiul art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 este un drept recunoscut de lege prin prisma naturii specifice profesiei de bibliotecar, fără a fi aplicabile dispozițiile art.8 lit.a din HG nr.281/1993 așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă, prin prisma unor realități și criterii obiective, fără a fi necesară efectuarea unor determinări și încadrări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății.
În aceste condiții, instanța a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru a beneficia de sporul prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 și în consecință a admis în parte acțiunea formulată obligând pârâții la plata acestui spor.
Având în vedere că legiuitorul stabilește limita maximă (15%) și că acest spot de calculează la salariul de bază, prin acesta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă (bibliotecă școlară, colecții care cuprind patrimoniul cultural, etc.) instanța de fond a obligat pârâții la plata drepturilor salariale cu acest titlu în cuantumul maxim prevăzut de lege, în limita termenului de prescripție, până la pronunțarea hotărârii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Ținând cont de disp. art.1082 și 1984 Cod civil, iar pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sporurilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi, instanța de fond a concluzionat că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului ce include și beneficiul de care a fost lipsită.
Ca părți căzute în pretenție, conform dispoziției art. 274 (1) Cod procedură civilă pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.4,9, 3041și art.274 Cod procedură civilă, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a respins nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T invocata de inspectoratul Școlar Judetean T prin motivarea ca statele de funcții din unitățile școlare sunt aprobate de Inspectoratul Școlar Județean T ca autoritate ierarhic administrativa, având, totodată, atribuții de coordonare a activității școlare din rețea.
Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este parte in contractul de munca cu reclamanta, nu este plătitorul si nici finanțatorul, ordonatorul de credite privind plata salariilor personalului didactic auxiliar, in speța ordonatorul de credite principal fiind potrivit Legii bugetului anual primarul localității, raportat si la prevederile Legii 215/2001, Regulamentul de organizare si funcționare a unităților școlare, Legea 128/1997.
Prima instanța a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv Legea 334/2002, republicata si modificata art. 51 alin 3 asupra altei legi speciale, /1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv la art.49 si următoarele,drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte si
reclamanta.
În consecința admiterea acțiunii este complet ilegala, raționamentul coroborării a doua legi speciale conduce la concluzia excluderii termenelor de aplicabilitate, logica juridica inacceptabila.
Legiuitorul nu a înțeles sa acorde bibliotecarilor din învățământ acest spor pentru condiții vătămătoare si periculoase de munca la adoptarea legii si nici la modificările ulterioare, după intrarea in vigoare a legilor bibliotecilor, cum este Legea nr.349/2004, care modifica si completează substanțial Legea nr.128/1997.
Printre rațiunile neacordării acestui spor, prin legea speciala, Statutul personalului didactic, consideră recurentul că s-a avut în vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde a fost eliminata cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți agenți patogeni, norma de timp de regula 1/2- 4 ore zilnic, l/4 - 2 ore, 1/12,5 - 1 ora, cat si specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci si depozite de carte, care includ ediții autentice, unde apreciază că se justifica acordarea sporului de 15%.
Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte in contractul de munca depasindu-și puterile judecatorești in privința determinării câtimii sporului acordat intre limita minima si maxima, respectiv intre 1 si 15 la.
Recurentul arată că a fost obligat nelegal la plata sporului pentru condiții de munca vătămătoare pe o perioada retroactiva de trei ani, in lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, cert, născut, actual, precum și la
plata sporului prementionat in condițiile neefectuarii expertizarii gradului de nocivitate a locului de munca, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani in urma. Astfel, opinează că in speța nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de munca.
De asemeni în mod greșit a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, in condițiile in care acțiunea este tipica, pentru aproximativ 70 de cauze, desi nu este un drept colectiv, fara documentare suficienta prealabila, fara cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificand, dupa caz, timpul real de munca, contract individual de munca parțial sau ore suplimentare, neprecizand, uneori, nici data angajării in interiorul termenului de prescripție extinctiva de trei ani.
Invocă recurentul și rațiuni de drept aplicat, arătând că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in beneficiul reclamantei, in lipsa de acte, chitanțe din care sa rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuata personal si direct de către reclamanta, parte procesuala activa in cauza, cunoscând ca terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat achitat, neavând calitate de parte procesuală în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că,sporul solicitat în temeiul art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, este un drept recunoscut de lege, prin prisma naturii specifice a profesiei-bibliotecar- fără a fi aplicabile disp. art.8 lit.a din HG nr.281/1993, așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă prin prisma unor realități și criterii obiective, fără a fi necesare determinări și încadrări ale organelor de specialitate din Ministerul Sănătății.
Tribunalul Teleormana reținut în mod corect, în temeiul art. 48 alin.1 din Legea nr.128/1997 că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Legea nr.128/1997 reprezintă, în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială, în raport cu Legea nr. 334/2002 prevăzând expres că în măsura în care nu dispune altfel personalului didactic auxiliar i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, în lipsă de stipulație contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Din analiza dispozițiilor legii bibliotecilor care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța în mod corect a constatat că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială.
În mod corect Tribunalul Teleormana reținut incidența în cauză a art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, conform căruia "personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr.3522/30.03.2000 al Ministrului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor, a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitare, împrumut, organizarea colecțiilor.
În mod corect instanța a respins apărările pârâților în sensul că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege, iar Inspectoratul Școlar Județean T era dator să respecte Legea nr.334/2002 și să negocieze un drept salarial prevăzut în favoarea bibliotecarului, personal didactic auxiliar. Faptul de a fi omis negocierea în sensul arătat nu este de natură al exonera de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege în favoarea personalului din subordine.
A reține punctul de vedere al Inspectoratului Școlar Județean T că, nu s-a negociat și sporul de 15% prevăzut de Legea nr.334/2000-Legea bibliotecilor, ar însemna să nu se dea eficiență dispozițiilor din art.51 3 Codul Muncii care stipulează clar că "personalul din biblioteci beneficiază de un spor de până la 15%.".
Criticile nefiind fondate urmează a fi înlăturate, Curtea reținând că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Neexistând nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T împotriva sentinței civile nr.2778/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrul de sindicat, și intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.1 V, Județul T, PRIMĂRIA-INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex.
15.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
