Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 388/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 727/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 27.03.2008 sub nr-, reclamanții, începând cu data de 16.03.2006, asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Constanța, și, asistent judiciar în perioada 01.08.2000 - 10.02.2006, au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, și TRIBUNALUL Constanța, obligarea la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat de la data plății efective, diferențe calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum,
în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG 123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei, conform OG 10/2007 (rezultată prin înmulțirea valorii de 331 lei cu procentul de indexare de 1.05%);
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 348,6, în raport cu indexările ulterioare;
S-a solicitat obligarea pârâtelor ca și pe viitor să se calculeze valoarea de referință sectorială la valoarea calculată pentru funcțiile de demnitate publică și obligarea pârâților și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că dispozițiile nr.OUG 134/1999, art. 1 alin.1, arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoare trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile legale aplicabile sectorului bugetar, invocându-se și prevederile art.1 din legea 50/1996, art. 2 și 9 din legea nr. 154/1998, art. 1 din OG 134/1999, art. 1 din OG 83/2000, OG nr. 2/2000 și OUG nr. 177/2002 Hotărârea nr. FN/06.07.2006 a Consiliului Național al Discriminării prin care se susține că s-a stabilit existența unei discriminări în ceea ce îi privește pe judecători, considerându-se că aceeași discriminare operează și în privința asistenților judiciari care sunt remunerați în raport de indemnizațiile și sporurile acordate judecătorilor.
Se invocă faptul că prin adoptarea actelor normative privind salarizarea asistenților judiciari s-a urmărit reglementarea unitară a drepturilor salariale acordate tuturor persoanelor care participă la înfăptuirea actului de justiție, respectiv judecători, procurori, magistrați - asistenți, asistenți judiciari, toate drepturile și sporurile de care beneficiază judecătorii se aplică deopotrivă și asistenților judiciari, neexistând nici o excepție de la regulă prevăzută de legiuitor.
S-a susținut de asemenea că trebuie avut în vedere "principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești" și că "acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr. 137/2000".
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat pe faptul că indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești sunt fixe,stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de
lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, expres reglementate de OUG nr. 177/2000, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.
Prin sentința civilă nr. 727/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus după cum urmează:
"Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții către fiecare reclamant la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat de la data plății efective, diferențe calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevîăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
-pentru perioada 1 octombrie 2004- 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei,
- pentru perioada 1 ianuarie 2005- 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei,
- pentru perioada 1 octombrie 2005- 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei,
- pentru perioada 1 februarie 2006- 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei,
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei,
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referinbță sectorială de 347,55 lei,
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 348,6 lei.
Respinge capătul de cerere pentru calcularea pe viitor a acestor drepturi".
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Pentru anii 2003 și 2004 indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite(art. 48 din nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 191/2002 pentru anul 2003 respectiv nr.OUG 123/2003 pentru anul 2004).
Potrivit art. 1 din legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri
organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin. 1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "idemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul des tabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Conform anexei 1 la.OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa OUG 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, dar nr.OUG 27/2006, contravine Constituției României, Convenției Drepturilor Omului, care interzice discriminarea și legilor în domeniu privind salarizarea magistraților, fiind discriminatorie.
Conform art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr. 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art. 3 alin. 1 din OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG 10/2007.
Prevederile legislative din Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate anterior.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG nr. 123/2003, OG 9/2005, OG nr. 3/2006 și nr.OG 10/2007.
De la 01.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite nu au mai fost aceleași, deși art. 1 din nr.OUG 134/1999 era în vigoare.
Astfel prin nr.OG 9/2005 salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25% pe când salariile magistraților au fost majorate cu doar 11% potrivit OG 23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prevederile art.1 din nr.OUG 134/1999 majorările salariale fiind, pentru anul 2006 de 4% de la 01.04.2006 și 5 % de la 01.09.2006 pentru magistrați, potrivit nr.OUG 27/2006, respectiv de 5% de la 01.02.2006 și de 6% de la 01.09.2006 pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică, conform nr.OG 3/2006, pentru anul 2007 de 0% pentru magistrați și de 5%, 2% și respectiv 11% pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit nr.OG 10/2007 și pentru anul 2008 pentru magistrați de "4%", iar pentru ceilalți de 11% potrivit nr.OG 10/2008.
Prevederile nr.OUG 27/2006 nu au abrogat disp. art. 1 din OUG nr. 134/1999.
Instituția asistenților judiciari a fost reglementată pentru prima data prin OUG nr. 179/1999 care a modificat Legea nr. 92/1992 prin introducerea art. 17 potrivit cu care cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judecă în complete formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, beneficiind totodată și de sporul de vechime.
Art. III al aceluiași act normativ a stabilit că pentru activitatea desfășurată, care constituie vechime în muncă și specialitate, asistenți judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul 1-2 în raport cu timpul efectiv lucrat.
Prin OG nr. 83/2000 legiuitorul a stabilit salarizarea asistenților judiciari la nivelul acordat unui judecător cu o vechime de 1 - 2 ani corespunzătoare
coeficientului de multiplicare de 7,5 prevăzut la poziția nr. 29 din capitolul A al anexei nr. 1.
Prin OUG nr. 20/2002 la art. II s-a stabilit că magistrații consultanți ( asistenți judiciari) beneficiază în raport cu vechimea în specialitate juridică de drepturile de salarizare prevăzute de Legea nr. 50/1996 pentru judecătorii de la judecătorii precum și de celelalte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
OUG nr. 177/2002, care a abrogat Legea nr. 50/1996, stabilește prin art. 15 că magistrații consultanți ( asistenți judiciari) numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la pozițiile 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1 în raport cu vechimea în funcții juridice, respectiv 11,5, coeficient stabilit pentru judecătorii cu peste 4 ani vechime în magistratură.
Totodată menționăm faptul că prin art. 5 din Legea nr. 303/2004 și art. 111 din Legea nr. 304/2004 s-au stabilit aceleași obligații, interdicții incompatibilități în sarcina asistenților judiciari ca și cele care se aplică judecătorilor.
Din analiza actelor normative mai sus enunțate rezultă, fără putință de tăgadă, că asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, precum și de sporurile recunoscute și acordate acestora.
Având în vedere că prin Hotărârea nr. FN/06.07.2006 Consiliul Național al Discriminării s-a stabilit existența unei discriminări în ceea ce îi privește pe judecători, se consideră că aceeași discriminare operează și în privința asistenților judiciari care sunt remunerați în raport de indemnizațiile și sporurile acordate judecătorilor.
Întrucât prin adoptarea actelor normative privind salarizarea asistenților judiciari s-a urmărit reglementarea unitară a drepturilor salariale acordate tuturor persoanelor care participă la înfăptuirea actului de justiție, respectiv judecători, procurori, magistrați - asistenți, asistenți judiciari, toate drepturile și sporurile de care beneficiază judecătorii se aplică deopotrivă și asistenților judiciari, neexistând nici o excepție de la regulă prevăzută de legiuitor.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 4 octombrie 2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și- exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin funcții de demnitate publică, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, cu modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, se vedea și prevederile art. 16 alin. 3 din Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și demnitățile publice, civile și militare" nu avut în vedere salariații, ci vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuală de reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280,64 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive, (de 405 lei stabilită prin OG 10/2007), este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat următoarele: hotărârea este dată cu depășirea limitelor puterii judecătorești, motiv care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 Cod.pr.civ. și cu greșita aplicare a legii, motiv care se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod.pr.civ. întrucât prevederile art. 1 și 21 alin.1 din OG nr. 137/2000 respectiv art.27 alin.1 în actuala numerotare, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 818/2008; pe de altă parte, s-a mai arătat că deși iniția indemnizațiile magistraților au fost stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, prin Legea nr. 347/2003 art.2 din OUG nr. 177/2002 a fost modificat, stabilirea indemnizațiilor făcându-se raportat la valoarea de referință sectorială cuprinsă în Anexa 1 la ordonanța de urgență; începând cu intrarea în vigoare a legii nr. 347/2003, nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică; începând cu 01.01.2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG nr. 24/2000; drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor sunt stabilite prin lege însă nu există nici o prevedere care să impună o salarizare egală cu cea a persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, iar prin actele normative speciale care au reglementat salarizarea judecătorilor au fost operate creșteri salariale; actele normative care reglementează salarizarea judecătorilor și procurorilor au fost adoptate cu respectarea Constituției României și Codului Muncii; persoanele care ocupă funcții de demnitate publică nu beneficiază de alte premii sau sporuri, spre deosebire de magistrați, al căror venit depășește astfel venitul persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică; nu se poate reține nici existența unei discriminări între magistrați și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică întrucât salarizarea celor două categorii profesionale este diferită iar indemnizațiile
persoanelor care ocupă o funcție de demnitate publică nu este stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială.
Recursurile au fost înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. 1468/12.02.2009 a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Constanța. În motivarea soluției s-a reținut că prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Cauza a fost ulterior înregistrată la Curtea de Apel Constanța. Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții fac referire la salarizarea magistraților, față de prevederile art. 16 din OUG nr. 27/2006.
Într-adevăr, astfel cum susține și recurentul, OUG nr. 177/2002 (în art.2 alin.1) și ulterior OUG nr. 27/2006 (în art.3 alin.1) au stabilit un alt mod de determinare a indemnizației cuvenite judecătorilor și procurorilor, și implicit asistenților judiciari, prin raportare la o valoare de referință sectorială cuprinsă în anexe ale acestor acte normative. Aplicarea unei alte valori de referință sectoriale cuprinsă în alte acte normative ar contraveni unor decizii cu caracter obligatoriu pronunțate de Curtea Constituțională. Faptul că se solicită luarea în calcul a altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută de lege pentru situația reclamanților nu este contestată, reclamanții înșiși făcând referite la acest aspect.
Astfel, prin deciziile nr. 818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008 și nr. 820/3.07.2008 pronunțate de Curtea Constituțională, s-a statuat că prevederile art. 1, art.2 al.3 și art. 27 al.1 din nr.OG 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ulterior, prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca urmare, instanța nu poate avea în vedere motive care se referă la existența unui tratament discriminatoriu pentru a aplica în cazul recurenților prevederile altor acte normative decât cele care au reglementat sau reglementează salarizarea judecătorilor și procurorilor în perioada de referință.
Or, reclamanții au invocat prevederi ale unor acte normative care au reglementat salarizarea magistraților dar care în prezent nu mai sunt aplicabile și
nu erau aplicabile nici în perioada pentru care au fost formulate pretențiile prin cererea introductivă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că potrivit art. 27(1) din OG nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri.
Reclamanții susțin existența unei situații comparabile între ei și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică prin prisma principiului separației puterilor în stat și a egalității și echilibrului între cele trei puteri consacrate în Constituția României.
Reclamanții consideră discriminatoriu modul diferit de determinare a indemnizației de serviciu, susținând că în cazul lor valoarea de referință sectorială avută în vedere este mai mică decât valoarea de referință sectorială folosită pentru determinarea indemnizației persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pentru verificarea existenței unui tratament discriminatoriu, trebuie nu doar să existe situații comparabile în care se regăsesc cei ce reclamă discriminarea cu alte persoane, dar să existe și elemente care să fie comparate.
Or, în cauză, se constată că susținerile reclamanților privind folosirea unei valori de referință sectorială mai mare pentru determinarea indemnizației cuvenite persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică nu sunt reale.
Astfel, este adevărat că inițial, față de prevederile art.5, Legea nr. 154/1998 stabilea în Anexa I valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică la 637.000 lei vechi iar în Anexa II coeficienții de multiplicare pentru funcțiile de demnitate publică, indemnizația de serviciu a persoanelor care ocupau aceste funcții fiind stabilită prin înmulțirea valorii de referință cu coeficientul de multiplicare.
Dar, acest sistem de stabilire a indemnizațiilor a fost înlocuit de un alt sistem prin OUG nr. 191/2002 prin care indemnizațiile au fost stabilite în cuantum brut pentru fiecare funcție.
Astfel, potrivit art. 14 alin.(2) din acest act normativ stabilește că "Anexele nr. VII/1a, VII/2a și ) la prezenta ordonanță de urgență modifică și înlocuiesc, începând cu data de 1 ianuarie 2003 și până la 30 septembrie 2003, anexele nr. II/1, II/2 și III la Legea nr. 154/1998, cu modificările și completările ulterioare".
Apoi, potrivit art.2 alin.(3) din OG nr. 9/2005, "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX". În aceste Anexe nu sunt stabiliți noi coeficienți de multiplicare și nici Anexa I la Legea nr. 154/1998 nu a fost modificată cu privire la valoarea de referință sectorială, stabilindu-se direct indemnizația, în cuantumul apreciat de legiuitor. Creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 au fost raportate la acest cuantum brut al indemnizației iar nu la valoarea de referință sectorială. Aceeași este situația și în cazul OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
De altfel, Anexa I la Legea nr. 154/1998, deși nu a fost abrogată, a mai fost modificată doar prin Legea nr. 163/1999, valoarea de referință sectorială fiind stabilită la 685.872 lei pentru funcțiile de demnitate publică.
În mod evident, dacă s-ar raporta actualul cuantum al indemnizațiilor pentru funcțiile de demnitate publică la coeficienții de multiplicare stabiliți inițial în Legea nr. 154/1998, această valoare de referință sectorială nu ar mai corespunde realității.
Este evident astfel că Anexa I la Legea nr. 154/1998 nu se mai aplică în prezent și nici sistemul inițial de stabilire a indemnizațiilor pentru funcțiile de demnitate publică.
Atunci când legiuitorul a avut în vedere păstrarea sistemului inițial de determinare a indemnizațiilor pentru funcțiile avute în vedere de Legea nr. 154/1998 și majorarea acestora, a modificat coeficienții de multiplicare, cum este cazul OUG nr. 28/1998, OUG nr. 122/1999, Legea nr. 131/1999, OUG nr.183/1999, OG nr. 52/2000,
Reclamanții susțin că s-a păstrat modul inițial de calcul al indemnizațiilor pentru funcții de demnitate publică și invocă modificarea valorii de referință sectorială raportând nivelul indemnizațiilor în cuantum brut stabilite de actele normative ulterioare anului 2002 la coeficienții de multiplicare inițiali.
Dar, aceste susțineri nu se verifică în practică. Astfel, spre exemplu, raportând indemnizația președintelui României, stabilită în Anexa VIII/1 la OG nr. 9/2005 la coeficientul de multiplicare 22 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 2.975.863 lei vechi; raportând indemnizația senatorilor și deputaților, stabilită în Anexa VIII/1 la OG nr. 9/2005 la coeficientul de multiplicare 16,1 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 2.975.900 lei vechi; raportând indemnizația primului-ministru, stabilită în Anexa VIII/2 la OG nr. 9/2005 la coeficientul de multiplicare 20,3 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 2.975.862 lei vechi; raportând indemnizația unui ministru, stabilită în Anexa VIII/1 la OG nr. 9/2005 la coeficientul de multiplicare 17,6 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 2.975.852 lei vechi.
Apoi, spre exemplu, raportând indemnizația președintelui României, stabilită în Anexa VII/1 la OG nr. 3/2006 la coeficientul de multiplicare 22 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 331,27 lei; raportând indemnizația senatorilor și deputaților, stabilită în Anexa VII/1 la OG nr. 3/2006 la coeficientul de multiplicare 16,1 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 331,304 lei; raportând indemnizația primului-ministru, stabilită în Anexa VII/2 la OG nr. 3/2006 la coeficientul de multiplicare 20,3 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 331,280 lei; raportând indemnizația unui ministru, stabilită în Anexa VIII/1 la OG nr. 3/2006 la coeficientul de multiplicare 17,6 stabilit de Legea nr. 154/1998 rezultă o presupusă valoare de referință sectorială de 331,25lei.
Așadar, nu rezultă un cuantum unic al sumei rezultate, și chiar dacă diferențele au valori mici, semnificativă din punct de vedere juridic este existența
lor, ceea ce susține concluzia că stabilirea indemnizațiilor pentru funcții de demnitate publică nu s-a mai făcut prin stabilirea unei valori de referință sectorială unice la care să se aplice coeficientul de multiplicare ci prin stabilirea cuantumului brut al indemnizațiilor, chiar dacă s-a păstrat o anumită proporție a creșterilor salariale.
Se constată astfel că nu există un termen de comparație pentru valoarea de referință sectorială folosită pentru determinarea indemnizațiilor magistraților, și implicit a asistenților judiciari, întrucât în cazul funcțiilor de demnitate publică nu se mai folosește o astfel de valoare de referință sectorială.
Modalitatea diferită de salarizare nu este în sine de natură a constitui un tratament discriminatoriu, constituind o opțiune a legiuitorului.
Este adevărat că pentru funcțiile de demnitate publică, prin actele normative indicate anterior, s-au operat o serie de majorări ale indemnizației, însă de astfel de majorări au beneficiat și magistrații și implicit și asistenții judiciari, prin legile de salarizare succesive și actele normative care le-au modificat.
Spre exemplu, art.1 alin.1 din OG nr. 13/2008 a stabilit că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007 iar începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008.
De asemenea, o creștere a indemnizației magistraților de 40% a fost operată prin modificarea valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prin OUG nr. 27/2006.
În aceste condiții, prin raportare la persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, reclamanții nu pot susține existența unei discriminări de natură salarială.
În plus, reclamanții nu exercită o funcție de demnitate publică, nefăcând parte din corpul magistraților și nu exercită o magistratură în sensul art. 1 din Legea nr. 303/2004 rep.
În consecință, pentru motivele expuse anterior, cererea principală este nefondată, restul motivelor invocate de Ministerul Justiției și Libertăților nemaiavând relevanță, astfel încât nu vor mai fi analizate.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în sensul că se vor respinge ca nefondate pretențiile aferente perioadei 01.10.2004-31.12.2007.
Soluția de respingere a pretențiilor pentru viitor va fi menținută tot pentru motivele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 727/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge pretențiile aferente perioadei 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
Pt.
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
jud. /23.07.2009
dispozitiv gref.
4 ex./23.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
