Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 387/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 726/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimatul pârât TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Constanța, și, asistent judiciar în perioada 1 august 2000 - 10 februarie 2006, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, și Tribunalul Constanța, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1700 Ron cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004;
- suma cuvenită să fie reactualizată în raport cu indicele de inflație, la data plății efective;
În motivarea acțiunii s-a relevat că acest drept este cuvenit pentru următoarele considerente rezultate din acte normative ca Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări conform art. 2 alin. 2 și 2, art. 6 ( lit. c) art. 8, art. 15 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, republicată, art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată care prevede "pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege" dispoziții reluate și în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, prin art. 3 și art. 4 și art. 18 din acest act normativ se prevede "pentru activitatea desfășurată, magistrații (judecători și procurori) și personalul de specialitate (asistenții judiciari), salarizați potrivit prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de un premiu anual.
Totodată, la aliniatul 3 al aceluiași articol se reglementează criteriile obiective în funcție de care se acordă premii magistraților, printre care nu se regăsește și criteriul vechimii.
S-a invocat, de asemenea, art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, care prevede principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, garantate în exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale (lit. e) a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare ( lit. e (i)" și art. 18 și 29 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, care a considerat că stimulentele acordate de Ministerul Justiției trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării.
Reclamanții apreciază că din actele normative mai sus enunțate rezultă, fără putință de tăgadă, că asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, precum și de sporurile recunoscute și acordate acestora.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii reclamanților motivat pe faptul că hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Naționale pentru Combaterea Discriminării nu se referă la categoria profesională a asistenților judiciari, că Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției prevede repartizarea unui fond de stimulente destinat doar anumitor categorii de personal, nu se referă la asistenții judiciari.
Se invocă și greșita apreciere că asistenții judiciari sunt în situație similară cu categoria judecătorilor, statutul judecătorilor fiind reglementat pe larg în Legea 303/2004, deși obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile sunt identice,
lipsa de reglementare prin act normativ a dreptului asistenților judiciari de a primi stimulente, acestea fiind acordate doar angajaților de către angajator.
Prin sentința civilă nr. 726 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanți.
Au fost obligați pârâții către fiecare reclamant la plata unei sume de 1.700 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Instituția asistenților judiciari a fost reglementată pentru prima data prin nr.OUG 179/1999 care a modificat Legea nr. 92/1992 prin introducerea art. 17 potrivit cu care cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judecă în complete formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, beneficiind totodată și de sporul de vechime.
Articolul III al aceluiași act normativ a stabilit că pentru activitatea desfășurată, care constituie vechime în muncă și specialitate, asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul 1-2 în raport cu timpul efectiv lucrat.
Prin nr.OG 83/2000 legiuitorul a stabilit salarizarea asistenților judiciari la nivelul acordat unui judecător cu o vechime de 1-2 ani corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 7,5 prevăzut la poziția nr. 29 din capitolul A al anexei nr. 1.
Prin nr.OUG 20/2002 la art. II s-a stabilit că magistrații consultanți (asistenți judiciari) beneficiază în raport cu vechimea în specialitate juridică de drepturile de salarizare prevăzute de Legea nr. 50/1996 pentru judecătorii de la judecătorii precum și de celelalte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
OUG nr. 177/2002, care a abrogat Legea nr. 50/1996, stabilește prin art. 15 că magistrații consultanți (asistenți judiciari) numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la pozițiile 28-32 din cap. A al anexei nr. 1 în raport cu vechimea în funcții juridice, respectiv 11,5, coeficient stabilit pentru judecătorii cu peste 4 ani vechime în magistratură.
Totodată de menționat este și faptul că prin art. 5 din Legea nr. 303/2004 și art. 111 din Legea nr. 304/2004 s-au stabilit aceleași obligații, interdicții incompatibilități în sarcina asistenților judiciari ca și cele care se aplică judecătorilor.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări conform art. 2 alin. 2 și 2, art. 6 (lit. c) art. 8, art. 15 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, republicată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 RON, motivat de ocazia sărbătorilor de iarnă.
Raportându-se efectele Ordinului la definiția discriminării, s-a constatat preferința unei categorii socio-profesionale (cea judecătorilor între 0 și 3
ani) în acordarea stimulentelor, care a condus la excluderea altor categorii (cea a judecătorilor cu vechime mai mare de 3 ani și cea a procurorilor si asistenților judiciari, indiferent de vechime).
Acest tratament este de natură să aducă atingere folosinței drepturilor economice ale categoriilor excluse, recunoscute prin art. 6 lit. c) - acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
S-a mai apreciat că acordarea stimulentelor salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu constituie o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În concluzie, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului a formulat următoarele critici:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin care pârâții sunt obligați să plătească reclamanților stimulente financiare este criticabilă întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea, argumentând pe o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care nu are legătură cu obiectul prezentei cauze.
Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de către reclamanții - asistenți judiciari în susținerea pretențiilor formulate nu s-a raportat la această categorie profesională, cum reiese din lecturarea acestei hotărâri.
Prin ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente destinat doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se numărau și asistenții judiciari, iar Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privește doar situația judecătorilor, respectiv a judecătorilor de la judecătorii cu o vechime în magistratură de 0-3 ani, pe de o parte, și a celorlalți judecători, pe de altă parte (fără a fi analizată și situația celorlalte categorii de personal, cum susțin în mod greșit reclamanții).
Aprecierile instanței privind instituirea unei stări de discriminare sunt neîntemeiate întrucât reclamanții, în calitate de asistenți judiciari, nu pot afirma în mod fundamentat că depun o muncă egală ori că s-ar afla într-o situație comparabilă cu judecătorii cărora li s-au acordat stimulente în temeiul ordinului în discuție.
de la care pleacă reclamanții, potrivit căreia asistenții judiciari s-ar afla într-o situație comparabilă cu a judecătorilor, indiferent de vechime, este total greșită întrucât nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile din punctul de vedere al reglementărilor legale cu
incidență în ceea ce privește conținutul concret al celor două funcții, de magistrat, pe de o parte, și cea de asistent judiciar, pe de altă parte.
Astfel, condițiile de numire și de recrutare a asistenților judiciari sunt diferite de condițiile de acces în magistratură și, fapt care prezintă o deosebită importanță în prezenta speță, atribuțiile conferite de lege celor două funcții sunt profund diferite:
Conform art. 1 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată "magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenești".
Judecătorii și procurorii au calitatea de magistrați iar în această calitate beneficiază de inamovibilitate și independență (judecătorii), respectiv de stabilitate și independență (procurorii).
Asistenții judiciari - funcția a fost creată în urma modificării și completării aduse Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, prin nr.OUG 179/1999 - au, după cum sugerează și denumirea funcției, doar rolul de secundanți ai judecătorului, care, deși participă la soluționarea anumitor cauze, au doar un vot consultativ.
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul.
Mai mult, nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul asistenților judiciari de a primi stimulente.
Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, prevede la art. 25 alin. 2 și 3 următoarele:
(2) Din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr. 119.01.07. "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
(3) Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În art. 2 alin. 1 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, pentru stimularea personalului din sistemului justiției, prin Ordinul nr. 2404 din 23 august 2004 sal Ministerului Justiției s-a prevăzut că "Sumele constituite potrivit art. 1 se vor utiliza pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu".
Din economia dispozițiilor legale enunțate mai sus rezultă că asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal pentru care se pot utiliza ca stimulente fondurile constituie în temeiul art. 25 din Legea nr. 146/1997.
În sens contrar celor afirmate de reclamanți, dispozițiile aplicabile în materia salarizării asistenților judiciari au stabilit în mod expres și limitativ care
sunt drepturile salariale cuvenite acestei categorii profesionale, fără a se face trimitere la toate drepturile salariale ori alte drepturi bănești cuvenite judecătorilor.
Astfel, la momentul emiterii Ordinului nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, salarizarea și alte drepturi ale asistenților judiciari erau reglementate în Capitolul 3 al nr.OUG 177/2002:
"(1) Magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30".
Articolul 16 prevede: "În cazul în care magistrații consultanți sunt numiți sau funcționează ori sunt delegați la instanțe care au sediul în alte localități decât cele în care își au domiciliul, aceștia beneficiază de cheltuieli de transport, diurnă și cazare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului din unitățile bugetare".
Chiar dacă asistenții judiciari se bucură pe durata îndeplinirii funcției, deci temporar, de unele dintre drepturile prevăzute de lege pentru magistrați și le revin corespunzător anumite obligații, instanța urmează să observe că acest beneficiu este acordat tocmai în temeiul legii, care face trimitere expresă la dispozițiile aplicabile și asistenților judiciari, neputând fi extins de către instanță și nepunându-se vreun moment problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 alin. 1din Lege nr. 146 /1997:
"Din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare".
Alineatul 2 dispune că "din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr. 119.01.07 fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
Potrivit alin. 3 "repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției".
Totodată, art. 3 alin. 1 din Norma internă aprobată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1008/C/2006 privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din
sistemul justiției stabilește principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători astfel:
a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciază, în principal, în raport de:
- numărul de dosare rulate, numărul de hotărâri pronunțate și numărul de ședințe la care au participat;
- complexitatea cauzelor soluționate;
- operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor;
b) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;
c) aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judecătorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregătirea în domeniul tehnologiei informației etc.).
Alineatul 2 stabilește că principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal sunt:
a) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora;
b) operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
c) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului.
(3) Ordonatorii secundari și terțiari de credite pot stabili, pe lângă criteriile prevăzute la alin. (1) și (2), și alte criterii obiective de repartizare individuală a stimulentelor, care se aplică numai după aprobarea lor de către colegiul de conducere al instanței respective.
(4) Ministrul Justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit.
(5) În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (4) se au în vedere natura activităților, importanța acestora pentru promovarea și realizarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, inclusiv a celor cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar, modul de realizare a activităților în termenele stabilite.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul instanțelor judecătorești după cum urmează:
- judecători din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani;
- personalul specific serviciilor de protecție socială de pe lângă tribunale, consilieri de reintegrare socială și supraveghere;
- funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești;
- personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin ordinul menționat mai sus nu s-a prevăzut acordarea de stimulente financiare pentru asistenții judiciari ai instanțelor judecătorești.
Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe care reclamanții au înțeles să o invoce, nu constată existența unei discriminări în ceea ce privește asistenții judiciari ai instanțelor judecătorești, ci constată existența unei discriminări între judecători, astfel cum reiese cu ușurință din lecturarea acestei hotărâri.
Astfel, Colegiul Director a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Neacordarea prin Ordinul intern nr. 1921/C/2005 a unor stimulente financiare altei categorii de personal decât cel stabilit de către angajator nu constituie o situație de discriminare în cadrul aceleași categorii socio-profesionale.
Pentru a fi vorba de existența unei discriminări, trebuie să existe un tratament diferențiat în cadrul aceleași categorii socio-profesionale sau să existe o compatibilitate între categoria socio-profesională care se pretinde a fi discriminată și celelalte categorii socio-profesionale.
Angajatorul are posibilitatea să stabilească, în raport de fondurile alocate, persoanele cărora să le acorde stimulente financiare, în funcție de criteriile obiective stabilite prin norme.
Însă, dispozițiile legale nu obligă angajatorul la acordarea acestor stimulente tuturor salariaților în același timp și în cuantumul legal.
Spre deosebire de asistenții judiciari, în cazul magistraților s-a realizat o diferențiere în cadrul aceleași categorii socio-profesionale, astfel cum s-a reținut și prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru considerentele arătate ai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârâtMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 726/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, județul C și intimatul pârâtTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
Pt. Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
aflat în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. /13.07.2009
gref.
4 ex./15.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
