Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1425/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4130/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate recurentul reclamant și recurentul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.415 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(5912/2008), în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 04.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 415/08.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, dispunându-se obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 05.11.2004-05.04.2005.
Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție și s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Celelalte pretenții deduse judecății au fost respinse.
Reclamantul și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului reclamantului s-au arătat, în esență, următoarele aspecte:
- instanța nu s-a pronunțat și cu privire la actualizarea sumei de bani pe care pârâții o datorează cu titlu de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, la data plății efective a creanței.
- având în vedere devalorizarea monedei naționale pentru perioada noiembrie 2004 la zi, actualizarea sumei de bani cu indicele de inflație era absolut necesară;
- procedând astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare pe care l-a invocat reclamantul, încălcând prevederile art. 304 pct. 9 și 10. proced. civ.
- în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere, dispozițiile art. 154-156 din Codul Muncii și cele ale art. 161 alineatul ultim din același cod, potrivit cărora neachitarea salariului dă dreptul angajatului să solicite daune interese pentru repararea pagubei.
Recurentul-chemat în garanție a exprimat următoarele critici în motivarea recursului său:
- MFP nu are calitatea procesuală pasivă în cauză;
- faptul că MFP gestionează bugetul de stat, nu îi conferă dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuarea de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu;
- în acest sens sunt prevederile art. 5 alin. 1 lit. e din HG nr. 34/2009;
- pronunțarea unei hotărâri prin care MFP să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către magistrați duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată face imposibilă executarea acestei hotărâri;
- de altfel, responsabilitatea MFP se limitează la faza de proiect bugetar;
- în altă ordine de idei, nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a MFP ca pârât;
- relații de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, acesta fiind și ordonator principal de credite;
- pretențiile reclamanților reprezintă drepturi salariale, de personal, care nu pot fi plătite decât de către angajator;
- MFP are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile ordonatorilor de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern;
- bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, reprezintă o implicare în atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art. 1 alin. 4 din Constituție;
- prin adoptarea OUG nr. 75/2008 a fost reglementată modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție;
- în vedere aplicării actului normativ sus menționat s-a emis un ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice și ordonatorilor principali de credite din domeniu;
- acest ordin a fost deja pus în aplicare, într-o primă etapă, alocându-se în acest scop de la buget suma de 280 milioane lei, conform OUG nr. 112/2008;
- instanța a nesocotit dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 proced. civ. Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, iar în temeiul art. 312 alineatul 1 teza a II-a proced. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Astfel, cât privește recursul declarat de reclamant trebuie arătat că așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, autorul acțiunii a solicitat să se dispună actualizarea cu indicele de inflație a sumei de bani reprezentând contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, la data plății efective a debitului respectiv.
În acest sens a se vedea considerentele precizării de acțiune de la filele 8-14 din dosarul de fond.
Cu toate că a fost sesizată și cu o asemenea pretenție, prima instanță a omis să se pronunțe asupra ei, încălcând prevederile art. 129 alineatul ultim proced. civ. potrivit cu care judecătorii sunt obligați să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății. În plus, nu a respectat nici principiul fundamental al disponibilității în procesul civil.
Procedând astfel, instanța de fond a comis o eroare de judecată, pentru a cărei înlăturare este necesară admiterea recursului și modificarea parțială a hotărârii recurate.
Pretenția având ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale solicitate prin acțiune urmează a fi admisă. Această soluție se impune deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, care dau posibilitatea obligării angajatorului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat salariaților prin neachitarea drepturilor salariale cuvenite.
Coroborând conținutul acestui text legal cu cel al art. 1073 cod civil (normă juridică aplicabilă în speță în temeiul art. 295 din Codul Muncii, care instituie rolul de drept comun al ramurii dreptului civil față de cea a dreptului muncii), Curtea va dispune actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a debitului, astfel încât paguba creată recurentului-reclamant prin devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului (scadenței) la zi să fie acoperită integral. În acest fel sunt respectate și prevederile art. 1073 Cod Civil, anterior indicate, potrivit cu care "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației".
Pe de altă criticile exprimate în motivarea recursului MFP nu pot fi primite, neputându-se reține teza că această instituție nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Din acest punct de vedere este necesar a se preciza că în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților, așa cum sunt cele pretinse prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces.
În consecință, ținând seama de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Finanțelor Publice are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident că MFP trebuie să figureze ca parte într-un proces precum cel de față, fiind necesar ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă. În acest fel Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
Dacă recurentul-pârât nu ar avea legitimare procesuală pasivă, s-ar ajunge la situația în care drepturile pretinse prin cererea de chemare în judecată, recunoscute prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, obligatorie potrivit art. 329. proced. civ. nu ar putea fi realizate, căci nu ar exista fondurile financiare necesare, fonduri a căror obținere este asigurată de la bugetul de stat prin intermediul activității desfășurate de MFP, conform atribuțiilor și competențelor sale legale.
Așa fiind, nu are relevanță în cauză faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite pentru autorul acțiunii și nici împrejurarea că acesta din urmă nu a fost salariatul MFP și nu s-a aflat în raporturi juridice de muncă cu această instituție. Importantă este doar împrejurarea că MFP este implicat în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea activității sistemului puterii judecătorești.
MFP nu a fost obligat, prin hotărârea recurată, la plata nemijlocită a unor drepturi salariale sau despăgubiri, ci s-a dispus obligarea sa să aloce fondurile financiare necesare efectuării unor atare plăți. În plus, nu se poate susține că nu există bază legală pentru aprobarea efectuării în acest scop a unor cheltuieli din fondurile publice, temeiul legal fiind actele normative indicate în precitata decizie pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, menționată de altfel și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.
Cât privește afirmațiile întemeiate pe prevederile OUG nr. 75/2008, nici acestea nu pot fi luate în seamă, căci nu au nicio legătură cu legalitatea și temeinicia pretențiilor deduse judecății și a sentinței recurate, ci țin de chestiunea executării hotărârilor judecătorești pronunțate în materia drepturilor salariale ale personalului din sistemul autorității judecătorești.
Oricum, prin mai multe decizii succesive ale Curții Constituționale pronunțate în anul 2009, OUG nr. 75/2008 a fost declarată în întregime ca fiind neconstituțională, așa încât nu se mai poate pune problema de a ține seama în vreun fel sau altul de dispozițiile sale.
De altfel, legalitatea și temeinicia dispoziției de obligare a MFP la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse prin acțiuni precum cea care face obiectul prezentului proces, este demonstrată și de susținerile recurentului în sensul că s-a emis un ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice și ordonatorilor principali de credite din domeniu, care a fost pus în aplicare, într-o primă etapă, alocându-se în acest scop de la buget suma de 280 milioane lei.
În sfârșit, nu se poate reproșa primei instanțe faptul că nu ar fi ținut seama de dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale. Această decizie nu poate fi aplicată în speță, prioritate având din acest punct de vedere considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, care are și ea caracter obligatoriu conform art. 329. proced. civ. Este firesc să fie așa, câtă vreme decizia ÎCCJ s-a pronunțat strict în materia în care s-au formulat pretențiile deduse judecății, respectiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul din sistemul autorității judecătorești.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, față de împrejurarea că ele nu au fost criticate prin intermediul căilor de atac exercitate în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 415/08.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant contra aceleiași hotărâri, în contradictoriu și cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința atacată.
Dispune ca pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI să actualizeze sumele de bani acordate prin sentința recurată cu indicele de inflație la data plății efective a respectivelor sume.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./26.06.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
