Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 418
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenții: -, împotriva sentinței civile nr. 4 din 07 01 2009 Tribunalului Iași, intimați fiind:, CONSILIUL JUDEȚEAN I, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN I și DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurenții, și, avocat pentru recurenții, și, și consilier jr. pentru intimata Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Lipsă repezentanții intimaților Consiliul Judetean I, Președintele Consiliului Judetean I și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat depune la dosar copie de pe Hotărârea nr. 192 Consiliului Judetean
Avocat și consilier jr. precizează că au cunoștință de înscris, nu mai au probe de solicitat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și obligarea pârâtelor la plata către reclamante a sporului de dispozitiv de 25% din salariul e bază începând cu 07.06.2007. Precizează că prin sentința civilă 1513/2007, Tribunalul Iașia constatat faptul că la momentul emiterii Hotărârii nr. 129/13 XI 2003, personalul angajat cu contract de muncă din cadrul serviciilor publice cu atribuții în domeniul asistenței sociale și protecției copilului, aflate în subordinea Consiliului județean, a beneficiat de efectele hotărârii. S-a constatat că orice salariat al DGASPC I beneficiază de sporul de dispozitiv de 25% acordat de Consiliul județean I prin Hotărârea 129/13 XI 2003. Salariații DGASPC I sunt salariații Consiliului jud. I fiind îndreptățiți a beneficia de un tratament egal cu ceilalți salariați ai Consiliului jud. In consecință solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.22 din 30 01 2009 pe care o depune la dosar.
Avocat, având cuvântul, precizează că prin sentința recurată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean și a Președintelui Consiliului Jud. Apreciază că ar fi trebuit stabilită o legătură indisolubilă între atribuțiile și funcționarea DGASPC I și ale Consiliului Județean și în consecință constatarea calității procesuale pasive a acestuia. Instanța a aplicat greșit legea, nu s-a raportat la temeiul de drept cu care a fost investită prin acțiune. Reclamantele nu au investit instanța cu o acțiune care să vizeze legalitatea Hotărârii Consiliului Jud. I nr.192/2003 ci cu o acțiune prin care solicită să se dispună asupra aplicării dispozițiilor Hotărârii Consiliului Județean cu privire la sporul de dispozitiv și angajaților DGASPC Instanța nu a făcu nici o referire la practica judiciară depusă, respectiv sentința 1513/2007 a Tribunalului Iași care viza o soluție pronunțată într-o cauză similară ce privește alți salariați ai DGASPC
diferite conferite legislației sunt în contradicție cu prevederile Constituției
României, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Cartei Europene. Pentru toarte aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.
Consilier jr. solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Recurentele au calitatea de salariate ale DGASPC care este o instituție publică, aflată în subordinea Consiliului Jud. I și nu în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul sub nr-, reclamantele -, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean și Președintele Consiliului Județean solicitând obligarea pârâților la acordarea sporului de dispozitiv lunar de 25% din salariul de bază începând cu data angajării reclamantelor și până la încetarea calității de salariat acestora în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și plata acestui spor către reclamante.
În motivarea acțiunii reclamantele au aratat că anterior înființării în subordinea Consiliului Județean și preluării personalului prin comasarea celor două servicii menționate anterior, respectiv anul 2004, Consiliul Județean I adoptat Hotărârea nr. 192/13.11.2003 prin care s- decis acordarea unui spor de dispozitiv de 25% din salariul de bază (ce cuprinde salariul de încadrare, indemnizația de conducere și salariul de merit) pentru personalul din aparatul propriu al Consiliului Județean I, începând cu data de 01.11.2003. Deși reclamanții, în calitate de angajați ai I își desfășurau activitatea în calitate de salariați într- Direcție aflată în subordinea Consiliului Județean I, nu au beneficiat de sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază, acordat personalului angajat din cadrul Consiliului Județean Având în vedere împrejurarea că este instituție publică subordonată Consiliului Județean I, însă finanțarea acesteia se realizează prin alocarea sumelor din bugetele constitutive la nivelul Consiliului Județean, iar distribuirea acestor fonduri constituie competența exclusivă a Președintelui Consiliului Județean, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite potrivit art. 104 alin.4 lit. din Legea nr. 215/2001 republicată, apreciază că reclamantele, în calitate de salariate în cadrul Direcției sunt salariate ale Consiliului Județean, fiind îndreptățite beneficia, în funcție de încadrare și vechime, de plata sporului menționat anterior și solicitat prin prezenta acțiune. În același sens, precizează că I, prin directorul acesteia, are doar calitatea de ordonator secundar de credit, neavând dreptul de aloca sumele primite de la Consiliul Județean decât destinațiilor indicate prin bugetul aprobat de Consiliul Județean, și, deci Direcția nu are calitatea de acorda acest spor de dispozitiv câtă vreme bugetul Consiliului Județean asigură plata salariaților din cadrul Consiliului, inclusiv din a celor din aparatul
Au mai apreciat că atât prin atribuții, cât și prin subordonarea salariaților Direcției, reclamantele, desfășurând o activitate în domeniul administrației publice ca și salariații din aparatul propriu al Consiliului Județean I, sunt îndreptățite să beneficieze de drepturile alocate și recunoscute prin Hotărârea nr. 192/13.11.2003 Consiliului Județean salariaților din aparatul propriu al Consiliului. Însă, deși beneficiază de aceste drepturi, reclamantelor nu li s- recunoscut și acordat sporul de dispozitiv lunar, încălcându-se în mod abuziv drepturile acestora de salariate și dispozițiile legale aplicabile.
Consiliul Județean I formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză motivat de lipsa raporturilor de muncă dintre reclamanți și pârâtul Consiliul Județean I întrucât aceștia sunt angajații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, având raporturi directe de muncă cu directorul acestei direcții și nu cu instituția Consiliului Județean
Pe fond, pârâtul solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nelegală și netemeinică.
Pârâta invocat in primei instante excepția prescripției dreptului la acțiune pentru: perioada 05.01.2004 - noiembrie 2005, în ceea ce o privește pe reclamanta -; perioada 05.01.2005 - noiembrie 2005, în ceea ce o privește pe reclamanta, motivat de faptul că drepturile care fac obiectul prezentei cereri sunt de natură salarială, iar în conformitate cu prevederile art. 283 alin.1 lit. din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pârâta a mai solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantele din prezenta cauză au calitate de angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu din cadrul și nu al Consiliului Județean Nu poate fi pus semnul de egalitate între angajat al aparatului propriu al Consiliului Județean și angajat al aparatului propriu al I, în sensul că aceștia nu pot beneficia de aceleași drepturi, deoarece au angajatori diferiți și prestează activități diferite.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d Interne, modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, reprezintă de fapt o normă metodologică de aplicare Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Aceasta fiind situația nu se poate admite faptul că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, s-au putut aduce modificări legii astfel încât toți angajații din administrația publică, inclusiv cei din instituțiile publice care au ca obiect de activitate asistența socială și protecția copilului beneficieze de indemnizație de dispozitiv.
La termenul de judecata din 7.01.2009, reprezentantul pârâtului Consiliul Județean I invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive Președintelui Consiliului Județean
Analizând actele dosarului, instanța de fond a retinut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 8 din HG nr. 1434/2004, finanțarea Direcției generale se asigură din bugetele locale ale județelor. Consiliul Județean nu are calitatea de angajator al reclamanților, personal contractual în cadrul I, chiar dacă asigură finanțarea acestei direcții.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive fost admisă și s- dispus respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu Consiliul Județean și Președintele Consiliului Județean
Potrivit dispozițiilor art. 283 pct.1 lit. Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani în cazul în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, văzând data formulării cererii de chemare în judecată (17.10.2008), instanța de fond respins cererea reclamantei privind plata sporului de dispozitiv pentru perioada 5.01.2005 - octombrie 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
de aceeași data, instanța de fond respins si cererea reclamantei privind plata sporului de dispozitiv pentru perioada 5.01.2004 - octombrie 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit punctului 31.1 din același ordin, "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
În art. 1 se prevăd categoriile de personal cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 138/1999, respectiv personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Cum reclamantele sunt salariatele Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, instituție publică ce nu se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, aceștia nu beneficiază de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 496/28.07.2003.
Conform precizărilor formulate de pârâtul Consiliul Județean I, noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau justiției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică.
Din înscrisurile depuse nu rezultă că între atribuțiile reclamantelor este menționată și disponibilitatea de participa, în afara programului de lucru la activități ale administrației publice cu caracter extraordinar.
Pentru considerentele arătate, cererea reclamantelor, -, a fost considerata ca fiind neîntemeiată, si a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele -, si, considerand-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului se arată că in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliul Județean I si Președintelui Consiliului Județean I, intrucat reclamantele sunt angajate ale DGASPC, aceasta institutie fiind infiintata in baza HG 1434/2004, in subordinea Consiliului Judetean I si deci reclamantele sunt salariate ale acestui din urma parat. Mai mult, Presedintele Consiliului Judetean este ordonator de credite conform art.104 alin.4 lit.a din Legea 215/2001 republicata.
Mai sustin recurentele ca desi Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor face referire la persoanele enumerate de Legea 138/1999,ele au dreptul la sporul de dispozitiv in baza Hotararii 192/2003 a Consiliului Judetean I, acesta fiind fundamentul pretentiilor lor. Practica judiciara in materie, respectiv sent.civ.15134/2007 a Tribunalului I, mai arata recurentele, a consfiintit acest lucru.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 si 304 ind.1 pr.civ.
Prin intampinarile formulate, paratii-intimati Consiliul Judetean I si Președintele Consiliului Judetean I au solicitat respingerea recursurilor si mentinerea sentintei primei instante, ca legala si temeinica.
In recurs s-au depus, in copie, Hotararea nr.192/2005 a Consiliului Judetean I si adresa nr.23.445/2008 a DGASPC
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatilor și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamantele sunt salariate cu contract individual de munca ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, instituție aflata in subordinea Consiliului Judetean
Problema litigioasă in speta este dacă acestora li se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispozițiilor OG137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 496/2003, pentru a fi beneficiare ale sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată de Legea 138/1999, act normativ ce vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și ale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul 496/2003 de modificare și completare a Ordinului 275/2002, de punere în aplicare a Legii 138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit aceluiași ordin, personalul civil il reprezinta funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii 138/1999 cu ale Ordinului 496/2003 de completare a Ordinului 275/2002 se reține că reclamantele, ca personal contractual al administratiei publice locale, nu pot fi beneficiarele acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv.
Spiritul legii a avut în vedere doar personalul civil ce desfășoară activitate în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, ce a fost preluat în urma reorganizării, tocmai pentru a se evita crearea unei situații discriminatorii între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Reclamantele - recurente nu pot fi îndreptățite la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 2 combinat cu art. 27 din OG137/2000 și art. 16 din Constituția României. Aceasta deoarece nu se poate reține analogia si comparabilitatea cerută de actele normative ce sancționează discriminarea.
Activitățile desfășurate de personalul vizat de dispozițiile Legii 138/1999, cu precizările făcute în Ordinul 246/2003 de modificare a Ordinului 275/2002 presupun o disponibilitate permanentă a acestuia de a participa dincolo de durata normală de lucru, la servicii operative sau speciale, în regim comandat, în dispozitiv.
Ori, atat timp cat activitatea reclamantelor nu are nici o legatura cu cele anterior mentionate, este fara echivoc ca acestea nu pot fi indreptatite la acordarea unui spor destinat personalului își desfășoară activitatea în regim comandat, cu un specific clar stabilit, și prin urmare nu i se pot aplica prin analogie dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999.
Sustinerea ca temeiul actiunii nu este legea ori ordinul ministrului de interne ci Hotararea 192/2003 a Consiliului Judetean, nu poate fi primita. Este clar ca aceasta hotarare a fost emisa in baza Ordinului 496/2003, insa Curtea constata ca interpretarea corecta in cauza nu poate conduce decat la concluzia ca aceasta trebuia sa vizeze exclusiv personalul preluat de administratia locala de la MAI. Faptul ca in mod nejustificat s-a extins acordarea acestui spor la intreg personalul din administratia publica locala, desi este evident ca reclamantele nu fac parte din personalul civil la care face referire Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor, nu este de natura a le indreptati la obtinerea acestor drepturi.
In ceea ce priveste practica judiciara in materie, Curtea noteaza ca in dreptul romanesc aceasta nu constituie izvor de drept, si, ca atare, faptul ca printr-o alta sentinta a Tribunalului Iop arte din salariati au primit sporul de dispozitiv, nu poate constitui temei legal pentru admiterea prezentei actiuni.
In raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizeaza calitatea procesuala pasiva a Consiliul Judetean I si Președintelui Consiliului Judetean
de cele retinute, Curtea în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă, constatand ca prima instanta a solutionat corect cauza, nefiind incidente motivele de recurs prev.de art.304 pct.9 si 304 ind.1 pr.civ. va respinge recursurile și va mentine sentinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele -, si împotriva sentinței civile nr.4/07.01.2009 pronunțată de Tribunalul I, sentință pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.05.2009
Tribunalul I:
-;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
