Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 44
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bîrsescu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, cu sediul în municipiul B,-, în numele și pentru membrii de sindicat:, împotriva sentinței nr. 1416 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții și reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local, a Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 precum și al Centrului Financiar - Grup Școlar " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1416 din 15 octombrie 2008, respins, ca fiind prescrise, pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001 - 2004 inclusiv.
A respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții bănești având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 - 2008, acțiune formulată de Liga Sindicatelor din Învățământ B, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 1, Consiliul local și Centrul Financiar - Grupul Școlar " ".
Totodată a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul Centrul Financiar Grup Școlar " ".
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 166 (1) din Codul muncii (raportat la art. 283 din același cod), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fond, reclamanții, prin reprezentantul legal Liga Sindicatelor din Învățământ B, au solicitat obligarea pârâților Grupul Școlar " ", Școala cu clasele I-VIII nr. 1, Centrul Financiar Grup Școlar " " și Consiliul local, jud. B, la plata actualizată cu inflația a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2008, precum și la plata dobânzii legale pentru aceste sume, conform nr.OG 9/2000.
În baza art. 137 alin. 1. pr. civ. tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției ridicate din oficiu și a admis-o pentru motivele expuse în considerentele încheierii de ședință din 3.09.2008, reținând în esență că temeiul drepturilor pretinse prin acțiune îl constituie o clauză contractuală (art. 37 alin. 1 lit. g din contractul la nivel de ramură), pe când nr.OUG 147/97 are în vedere primele de vacanță care fuseseră stabilite prin acte normative.
Pentru soluționarea fondului pretențiilor reclamanților de obligare a pârâților la plata primelor de concediu pentru intervalul 2005 - 2008, se va observa că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 arată că "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Așadar, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic nu prevede necondiționat și imperativ obligația de acordare a primelor de vacanță, ci reglementează îndreptățirea de a beneficia doar de acele prime care sunt înscrise în contractele colective de muncă, ori în lege.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 48, 50 din Legea nr. 128/1997 salarizarea personalului din învățământ este tratată distinct.
În aceste texte legiuitorul arată că drepturile de natură salarială pentru munca prestată se determină diferit după cum personalul este didactic, ori didactic auxiliar. Relevante în acest sens sunt prevederile art. 50 alin. 3, care enumeră condițiile de stabilire a salariului și sporurilor în raport cu categoria de personal. În raport cu aceste concluzii instanța a constatat că în temeiul art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1007 personalul didactic din învățământ beneficiază și de drepturile cu caracter salarial respectiv, primele, îndemnizațiile și adausurile la salariu stabilite în contractul colectiv de muncă fără a se face distincție dacă acesta este încheiat la nivel de ramură sau la nivel național.
Nu există în schimb o prevedere expresă de trimitere la Contractul colectiv de muncă în ceea ce privește personalul didactic auxiliar. Pentru persoanele ce fac parte din această categorie, Legea nr. 139/1996 arată că se pot încheia contracte de muncă colective și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În Legea nr. 128/1997, Legea nr. 130/1996 și OUG nr. 24/2000 nu există nici o prevedere prin care să se arate în mod expres că se cuvine personalului salarizat în baza acestor acte și o primă de vacanță afară de indemnizația de concediu.
În acest context pentru intervalul 2005-2008 părțile contractante, respectiv federațiile sindicale din învățământ au stabilit prin art. 37 lit. din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aplicabil pentru anii 2003-2004 prelungit și pentru anii 2005-2006, respectiv prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ aplicabil pentru anii 2007-2010, că personalului din învățământ trebuie să i se plătească o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii. S-a mai stabilit ca această primă să fie acordată odată cu indemnizația de concediu.
Părțile contractante nu au lămurit în acest contract care ar trebui să fie cuantumul primei de vacanță și nici ce înseamnă sintagma "venituri proprii".
Reclamanții, prin Liga Sindicatelor din Învățământ au apreciat că sintagma "venituri proprii" reprezintă veniturile proprii ale unității ce trebuie să finanțeze sistemul de învățământ, respectiv Consiliul Local, Consiliul Județean ori, după caz. Au mai afirmat că prima de vacanță ar trebui calculată în raport cu salariul de bază brut acordat în luna anterioară plecării în concediu pentru personalul didactic și didactic auxiliar, respectiv în raport cu salariul de încadrare brut pentru personalul contractual, denumit în acțiune nedidactic.
De asemenea părțile nu au înțeles să explice în cuprinsul contractului încheiat ce ar trebui să se înțeleagă prin sintagma "în condițiile legii".
Convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat", respectiv din actele internaționale ratificate de România în ceea ce privește activitatea sindicală și libertatea contractuală.
România a ratificat prin Decretul nr. 352/1958 Convenția Organizației Internaționale a nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor de drept de organizare și negociere colectivă care prevede prin art. 4 că părțile contractante înțeleg să sprijine și să respecte încheierea contractelor colective de muncă, respectiv clauzele cuprinse în aceste contracte colective de muncă.
În acord cu aceste dispoziții, prevederile art. 37 lit. g din Contractele colective de muncă enunțate au fost stipulate în mod valabil și respectiv și-au produs efectele ori urmează să-și producă efectele.
Dar părțile contractante în cauza de față, cât și unitățile subordonate, respectiv inspectoratele școlare și unitățile școlare pe de o parte, respectiv federațiile sindicatelor din învățământ pe de altă parte au înțeles să facă trimitere în aceea ce privește acordarea primelor de vacanță la condițiile legii.
Așa cum s-a relevat mai sus în cele două acte normative care stabilesc expres condițiile de salarizare a personalului din învățământ, respectiv Legea nr. 128/1997, și OUG nr. 24/2000 există o singură prevedere aplicabilă doar personalului didactic care arată că trebuie acordate și primele, adaosurile, ori sporurile stabilite în contractele colective de muncă.
În aceste condiții tribunalul a constatat în mod neîndoielnic că doar pentru personalul didactic din cadrul unităților școlare există o dispoziție legală expresă prin care se acceptă acordarea unor prime, deci inclusiv acordarea primei de vacanță, iar pentru celălalt personal, respectiv didactic auxiliar și personal contractual în lipsa unor prevederi exprese s-a acceptat implicit de către părțile contractante că nu se impune acordarea unei prime de vacanță în lipsa introducerii unui text legal care să stabilească acest lucru.
Acesta este sensul sintagmei "în condițiile legii" inserată în prevederile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, respectiv faptul că, inspectoratele școlare și unitățile școlare acceptă să plătească prime de vacanță numai în măsura în care există prevederi legale exprese de acordare a acestei prime, respectiv prevederi legale care să facă trimitere la clauzele contractuale relevante în ceea ce privește prima de vacanță.
Cu alte cuvinte reclamanții - muncitor, - îngrijitor, - secretar, - îngrijitor, - muncitor, în calitate de personal didactic auxiliar și personal contractual din cadrul unităților școlare nu au dreptul la constituirea și achitarea unor sume cu titlu de prime de vacanță pentru intervalul 2005-2008 în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens.
Pentru personalul didactic din unitățile școlare pentru care s-a stabilit că este admisibilă plata primelor de vacanță, aceleași părți contractante au relevat că aceste drepturi de natură salarială se acordă din venituri proprii.
În lipsa unor prevederi exprese în contractul colectiv de muncă instanța consideră că trebuie să stabilească înțelesul termenului "venituri proprii" în raport cu dispozițiile legale aplicabile.
Finanțarea sistemului de învățământ din România este reglementată în special de două acte normative, respectiv, nr.HG 538/2001 și nr.HG 2192/2004, ultimul act fiind aplicabil doar județelor pilot stabilite prin hotărâre de guvern.
Aceste două acte normative folosesc sintagma de venituri proprii numai în ceea ce privește veniturile realizate de unitățile școlare, ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate școlară în parte. Aceste venituri proprii trebuie evidențiate distinct în măsura în care există, iar modul de constituire și de cheltuire a acestor sume trebuie aprobat de către Consiliul Local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are sediul unitatea școlară în cauză ceea ce face ca această instituție să aibă calitate procesual pasivă în cauză deoarece aprobă aceste bugete și nu pentru că ar trebui să asigure plata primelor din veniturile proprii.
Situația ar fi fost diferită dacă era încheiat protocolul anexă la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, arătat în anexa 4.2. din acest act. Așa cum a precizat reprezentantul reclamanților nu a fost încheiat un asemenea protocol care să prevadă în sarcina Consiliului Local finanțarea inclusiv a drepturilor reprezentând prime de vacanță.
În acest sens este greșită susținerea Ligii Sindicatelor din Învățământ pentru reclamanți cum că prin venituri proprii ar trebui să se înțeleagă acele venituri realizate de către unitatea administrativ - teritorială și nu de către unitatea școlară, atâta timp cât cele două hotărâri de guvern vorbesc despre finanțarea unităților din învățământ principală, complementară, asigurată de la bugetul de stat și respectiv de la bugetul unităților administrativ teritoriale cât și de finanțarea din venituri proprii realizată exclusiv de către unitățile școlare în condițiile arătate de cele două acte normative.
Concluzia celor expuse în precedent este că doar personalul didactic din învățământ beneficiază de primă de vacanță și numai în măsura în care unitatea școlară la care activează a realizat venituri proprii îndestulătoare pentru acoperirea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Ca și cuantum al acestei prime de vacanță tribunalul a apreciat ca fiind corecte susținerile Ligii Sindicatelor din Învățământ, reprezentant al reclamanților, respectiv că prima de vacanță este egală cu cuantumul salariului de bază brut avut de fiecare cadru didactic în luna anterioară plecării în concediu din intervalul 2005-2008.
Pentru o justă soluționare a cauzei s-au solicitat relații de la unitatea școlară în ceea ce privește bugetele aprobate pentru anii 2005-2008. Astfel, tribunalul a constatat că nu au fost evidențiate venituri proprii din care să poată fi plătite primele de vacanță, nici ca sumă ce urma a fi realizată în anul respectiv și nici ca sumă reportată din anul financiar anterior. Aceste bugete au fost aprobate de către consiliile locale existând semnătura primarului unității administrativ teritoriale în acest sens. În lipsa unor sume îndestulătoare pentru plata primelor de vacanță, tribunalul a reținut că nu pot fi admise pretențiile reclamanților privind acordarea drepturilor ce decurg din aplicarea art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național de ramură învățământ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, prin mandatar Liga Sindicatelor din Învățământ
Ei o critică pe considerentul că textele invocate << nu fac referire restrânsă la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci fac referire la veniturile proprii ale instituției care este obligată la a asigura finanțarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat >>.
Contractul colectiv de muncă are în vedere, sub acest aspect, veniturile proprii ale instituțiilor obligate la finanțarea respectivei unități școlare.
În fine, relevă că lipsa fondurilor nu justifică respingerea acțiunii, de vreme ce dreptul subiectiv există de sine-stătător.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul este nefondat.
Contractele colective de muncă unice la nivel național, aplicabile în perioada 2005 - 2008, au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contractele colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
Art. 59 (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că << prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță >>.
Prima de vacanță se plătește din veniturile proprii (ale unității de învățământ) dacă există resurse economico-financiare, cu o atare destinație.
În absența acestor resurse, nici dreptul invocat nu există.
Nu este vorba de un drept subiectiv de sine-stătător. Existența acestuia depinde de existența resursei economico-financiare, cu destinația menționată, în afara oricărei ambivalențe.
Aceasta este regula consacrată de contractul colectiv de muncă (unic la nivel național și la nivel de ramură), după cum în mod corect, pe larg a argumentat prima instanță.
Cum nu sunt justificate criticile;
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, cu sediul în municipiul B,-, în numele și pentru membrii de sindicat:, împotriva sentinței nr. 1416 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored..
Jud.fond:,
20.01.2009. 2 ex.
Președinte:Bîrsescu NeculaiJudecători:Bîrsescu Neculai, Andrianu Virgil, Pungă Titus
