Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bîrsescu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, cu sediul în municipiul B,-, în numele și pentru membrii de sindicat:, G, -, -, împotriva sentinței nr. 1328 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru Consiliul Județean B, lipsă fiind recurenții și reprezentanții pârâților intimați Școala Specială D și Centrul Financiar - Școala Specială
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtul Consiliul Județean Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 20.06.2008 la Tribunalul Botoșani și precizată ulterior, reclamanta Liga Sindicatelor din Învățământ în numele membrilor de sindicat:, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Școala Specială D, Centrul Financiar - Școala Specială D și Consiliul Județean B prin reprezentanții lor legali, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculul și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2008, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației, cu adăugirea dobânzilor legale conform OG nr. 9/2000, până la data efectivă a plății.
În motivare, reclamanții au invocat ca temei legal prevederile legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Astfel, deși art. 50 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, reclamanților nu li s-au acordat primele de concediu de odihnă pe anii 2001-2008.
Or, dreptul lor la acordarea acestei prime ar fi prevăzut de contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2003, 2005-2006 și 2007-2010 dar și de dispozițiile exprese ale art. 37 alin. 1 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2003-2004 care stipulează că personalul din învățământ beneficiază și de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Referitor la cuantumul primei de vacanță, reclamanții au susținut că ar fi egal cu salariul de bază brut, pentru personalul didactic și didactic auxiliar, așa cum se calculează aceasta conform art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 1350/2007, iar pentru personalul nedidactic, cuantumul acestei prime ar fi egal cu un salariu de bază din luna premergătoare plecării în concediu, întrucât deși Legea nr. 128/1997 și contractele colective de muncă nu indică expres cuantumul respectiv cererea reclamanților nu ar putea fi respinsă din această cauză, întrucât ar contraveni prevederilor art. 3 Cod civil. Drept urmare, în tăcerea legii, reclamanții consideră că trebuie aplicate, prin analogie, celelalte dispoziții normative de pe teritoriul național care prevăd nivelul primei de vacanță (de ex. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 24/1 din OUG nr. 27/2006 pentru magistrați).
În ceea ce privește modalitatea de interpretare a noțiunii "venituri proprii" prevăzută de aplicabile, reclamanții au apreciat că textele nu fac referire restrânsă la veniturile proprii ale instituției de învățământ ci la veniturile proprii ale instituției care este obligată să asigure finanțarea unității din cadrul învățământului preuniversitar de stat, în speță veniturile proprii ale consiliului local (sau județean, după caz), art. 50 din Legea nr. 128/1997 coroborat cu disp. art. 1 din HG nr. 538/2001 și cu cele corespunzătoare al CCM la nivel de învățământ.
Chiar dacă consiliul local nu este în mod direct parte în, dispozițiile acestuia îi sunt opozabile întrucât este vorba în primul rând de art. 50 din Legea nr. 128/1997, cu opozabilitate erga omnes, care instituie un caracter obligatoriu dispoziției corespunzătoare din CCM, ce completează și dă substanță textului legal.
Reclamanții au mai arătat că întrucât OUG nr. 146/2007 a dispus acordarea primelor de concediu pentru anii 2001-2006 iar alți angajați din cadrul altor unități au obținut drepturi de aceeași natură în instanță, nu există nici rațiune pentru care în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament, consfințit de disp. art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, să nu beneficieze de primă de vacanță.
În drept reclamanții au invocat contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anul 2003, Contractul de muncă nr. 2001/2005, pe anii 2005-2006, Contractul de muncă nr. 2895/2006, pe anii 2003-2004, art. 37 alin. 1 lit. g, 2007-2008 art.37 alin. 1 lit. g, OUG nr. 146/2007, art. 1082, 1084, 1086 Cod civil, art. 139, art. 155-156, art. 162-165, art. 269 din Codul muncii, art. 112.pr.civ. art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea Sindicatelor nr. 54/2003, art. 6, art. 48-50, art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Consiliul Județean Bad epus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtul a arătat că toate contractele de muncă la nivel de ramură învățământ stabilesc aceeași sursă financiară a primelor de concediu și anume veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ. De asemenea, consiliul județean nu este parte în aceste contracte, astfel încât prin ele nu pot fi stabilite obligații în sarcina sa și nu există nici un act normativ care să fi instituit dreptul cadrelor didactice la prima de concediu din bugetele autorităților locale sau centrale.
Prin sentința civilă nr. 1328 din 1 octombrie 2008 Tribunalului Botoșani, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean
De asemenea, a respins ca fiind prescrise pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001-2004, inclusiv și a luat act de renunțarea reclamanților la judecata în contradictoriu cu pârâtul centrul Financiar - Școala Specială
Totodată, a respins ca nefondată acțiunea în pretenții bănești având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008, acțiune formulată de Liga Sindicatelor din Învățământ B în numele și pentru reclamanții:, G, -, -, în contradictoriu cu pârâții Școala Specială D și Consiliul Județean
În baza art. 137 alin. 1 din pr.civ. tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției ridicate din oficiu și admis-o pentru motivele expuse în considerentele încheierii din data de 1.09.2008, reținând că temeiul drepturilor pretinse prin acțiune îl constituie o clauză contractuală (art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul la nivel de ramură), pe când OUG nr. 146/2007, are în vedere primele de vacanță care fusese stabilite prin acte normative.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean B, aceasta a fost respinsă întrucât această instituție are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Cât privește fondul cauzei instanța de fond a arătat că în contractul colectiv de muncă pe anul 2007 nu a fost inserată o clauză expresă prin care instituțiile pârâte să fie obligate a acorda prima de concediu. Mai mult ca atât acordarea acestei facilități a fost condiționată de existența unor venituri proprii realizate de unitățile școlare.
Drept consecință, acordarea acestor prime nu avea un caracter obligatoriu, acordarea acestui drept fiind dependent de realizarea sau nu a unor venituri proprii de către unitățile angajatoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Liga Sindicatelor din Învățământ B care a arătat că acest drept este recunoscut prin art. 50 din Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă la nivel național din învățământ art. 37 al. 1 lit. g din anii 2003- 2004, încât în mod greșit prima instanță a reținut că acordarea acestui drept este condiționată administrativ de existența unor venituri proprii realizate de unitățile școlare.
În realitate sintagma de venituri proprii se referă la veniturile proprii ale consiliului local (județean, după caz) în a cărui sarcină cade finanțarea unității școlare respective.
Așadar, după cum rezultă din dispozițiile art. 1 din HG nr. 538/2001 se constată că instituția obligată la finanțarea învățământului preuniversitar de stat este consiliul local al respectivei unități administrativ-teritoriale cu excepția școlilor speciale, a caselor corpului didactic și a cluburilor sportive școlare.
Dreptul subiectiv la încasarea acestor sume există indiferent dacă instituția are sau nu venituri proprii, singura problemă discutabilă putând să apară doar în faza de executare silită a hotărârilor judecătorești întrucât în această fază executorul judecătoresc s-ar putea lovi de insolvabilitatea debitorului.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în materie și de motivele invocate în recurs, curtea constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2003-2004 prevăzut și pentru anii 2005-2006 și aplicabil și pentru 2007-2010, prevede că personalului din învățământ trebuie să i se plătească o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii.
Părțile contractante nu au lămurit sintagma de venituri proprii încât pe această cale să se stabilească care dintre unități sau instituții are obligația să plătească aceste prime.
Un al doilea concept se referă la sintagma " în condițiile legii".
Finanțarea sistemului de învățământ din România este reglementată în special de două acte normative, respectiv, HG nr. 538/2001 și HG 2192/2004, ultimul act fiind aplicabile școlilor pilot stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Într-o interpretare restrictivă a celor două acte normative, sintagma de venituri proprii vizează doar veniturile realizate de unitățile școlare, ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate școlară în parte. Aceste venituri proprii trebuie evidențiate distinct în măsura în care există, iar modul de constituire și de cheltuire a acestor sume, trebuie aprobat de consiliul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are sediul unitatea școlară în cauză, clarificându-se în acest sens și calitatea procesual pasive a acestor autorități.
Nu se poate însuși punctul de vedere în raport de cele două acte normative că sintagma venituri proprii s-ar referi la bugetele unității administrativ-teritoriale pe care-l afirmă pârâta întrucât potrivit, așa cum am arătat, celor două reglementări în materie termenul de venituri proprii vizează veniturile realizate de unitățile școlare.
În realitate, s-a constatat că nici una dintre unitățile școlare nu au realizat venituri proprii încât obligația de plată a primelor de concediu nu poate fi transferată sau delegată consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin.
De altfel, în contractul colectiv de muncă pe 2007 există clauză expresă, în sensul că, acordarea acestor dreptul sunt dependent de existența sau alocarea în bugetele instituțiilor implicate a unor fonduri destinate în acest sens.
Drept consecință, îndeplinirea acestor obligații constituie o posibilitate și nu o obligativitate instituțiilor pârâte.
Conchizând că, în raport de constatările realizate după verificarea soluției pronunțate de instanța de fond aceasta s-a dovedit a fi legală și temeinică în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Liga Sindicatelor din învățământ B, în numele și pentru membrii de sindicat:, G, -, -, împotriva sentinței nr. 1328 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Tehnored.
Ex.2/02.02.2009
Președinte:Bîrsescu NeculaiJudecători:Bîrsescu Neculai, Andrianu Virgil, Pungă Titus
