Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4639/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4639
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții SINDICATUL PENTRU, împotriva sentinței civile nr. 386/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ NR. 1 M, CONSILIUL LOCAL M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 386 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de petentul Sindicatul, " M, cu sediul în municipiul M, județul G, în numele membrilor de sindicat, și, împotriva intimaților Școala Generală nr.1 M și Consiliul Local
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că membrii de sindicat ai petentului sunt salariați la Școala Generală nr.1
Potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar alin.2 prevede că "ichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sumele alocate pentru tichetele de masă sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajat, nici pentru angajator, la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană.
Dreptul salariaților la acordarea tichetelor de masă este condiționat de voința angajatorului și nu poate fi stabilit de către instanța de judecată.
Cu atât mai mult, în ipoteza în care angajatorul hotărăște să acorde tichetele de masă, nu este necesară o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat la acordarea acestora.
Actul administrativ de acordare a tichetelor de masă trebuie concretizat într-o hotărâre de consiliu local și nu poate fi substituit de o sentință judecătorească.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile Legii nr.142/1998, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții SINDICATUL PENTRU,.
Există prevederi legale pentru acordarea tichetelor de masă, atât în Legea nr.142/1998 art. 1, dar și în contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv 2007 - 2010, art. 41 alin. 2 și respectiv 42 alin. 2, unde la "alte venituri" sunt incluse tichetele de masă, precum și prevederile din Constituția României art. 1(5) și 41 (2 și 5 ).
Nu este adevărat că ordonatorul principal de credite, Consiliul local M nu are prevăzute în buget fonduri bănești pentru acordarea tichetelor de masă, cu toate că salariații acestuia au primit lunar tichete.
Era necesar să se constate existența unei discriminări între cadrele didactice și salariații intimatului, astfel că acordarea tichetelor nu intră în contradicție cu decizia nr.14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și cu privire la fond, să fie obligate pârâtele la plata contravalorii tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani, anterioară depunerii cererii.
În drept, invocă prevederile art. 129, 299, 304 pct. 9, 3041și 312 Cod pr. civilă, art. 283 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr.168/1999, art. 28 din Legea nr.54/2003, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2010, art. 11 și 30 din Legea nr.130/1996, art. 1 alin. 5 și 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, Carta Socială Europeană revizuită și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și potrivit art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, instanța a avut în vedere normele legale referitoare la tichetele de masă care nu au un caracter imperativ, ci unul dispozitiv și lasă la latitudinea angajatorului dacă acordă sau nu tichete de masă, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sub acest aspect, se reține că este corectă concluzia instanței că acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecția socială a salariaților.
Instanța a apreciat just că în buget nu au fost prevăzute sume cu această destinație și o dovadă contrară nu a fost efectuată în cauză, chiar dacă art. 41 alin. 2 din Constituția României și art. 5 și 6 din Codul muncii garantează egalitatea de tratament și dreptul la protecție socială.
Este adevărat prin acțiune se invocă faptul că prin contractul colectiv de muncă, unic la nivel național, pentru perioada 2005 - 2006 și 2007 -2010 părțile au negociat acordarea tichetelor de masă prin art. 41(2) și 42(2), în care se prevede la " alte venituri" - "(b) tichetele de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților".
Chiar dacă, așa cum prevede Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații și executarea contractelor colective de muncă este obligatorie pentru toți, în ambele texte invocate în recurs, se face referire la prevederile legale și înțelegerea părților, or în speță, nu s-a făcut dovada unei înțelegeri a părților în sensul acordării tichetelor de masă.
Prevederile legale amintite anterior nu au un caracter imperativ și lasă la latitudinea angajatorului acordarea sau nu a tichetelor de masă, iar prevederile din contractele colective de muncă nu impun obligații în sarcina angajatorului cu privire la acordarea tichetelor.
În aceste condiții, instanța a apreciat judicios că nu se poate reține existența unei situații de discriminare, în raport de alte categorii profesionale bugetare, care nu se află în situații identice și comparabile, iar salarizarea acestora este asigurată din bugete distincte.
În cauză, nu se poate reține că nu a fost respectat dreptul la negocieri colective, așa cum este garantat prin art. 41 din Constituția României și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, în condițiile în care prin negocierile colective care au avut loc nu s-a instituit o obligație în sarcina angajatorului, fiind lăsată la aprecierea sa acordarea sau nu a tichetelor de masă.
De asemenea, prin art. II din nr.OUG90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementare în domeniul cheltuielilor de personal s-a prevăzut că: "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora", iar în speță pârâtele sunt instituții publice locale.
Cu atât mai mult, prin decizia nr. XIV din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează, în sensul că alocația individuală de hrană privind tichetele de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, nu se poate reține că s-a făcut o aplicare discriminatorie a legii și că s-a încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparțin altor ministere.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că " principiul egalității în fața legii consacrat de ar. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate,așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".
Cu atât mai mult, așa cum corect a reținut instanța, prin decizia Curții Constituționale nr.297/1.03.2008 s-a statuat ca dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 nu sunt neconstituționale, iar neacordarea tichetelor nu reprezintă o măsură de protecție în sensul celor prevăzute în Constituția României și nu se încalcă nici prev.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind vorba despre drepturi și libertăți recunoscute de Convenție.
În consecință, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică se menține, iar criticile invocate nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care să atragă casarea sau modificarea acesteia și nici nu există motive de ordine publică are potrivit art.306 alin. Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții SINDICATUL PENTRU, împotriva sentinței civile nr. 386/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ NR. 1 M, CONSILIUL LOCAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. 10.07.2009.
Jud. fond.,
.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
