Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4697/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4697
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr.1942 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ.după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1942 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a admis acțiunea în pretenții formulată de petenta, împotriva intimatei SC ROMÂNIA SRL
A fost obligată intimata să plătească petentei suma brută de 5.824 lei, reprezentând contravaloarea sporului de vechime, cuvenit și neacordat pe perioada 09.03.2004-30.11.2005, actualizată până în luna noiembrie 2005, urmând a fi actualizată la data plății.
A fost obligată intimata să întocmească o declarație rectificativă, privind suma de mai sus, pe care să o înainteze la Casa de Pensii a Județului T, în vederea recalculării pensiei petentei.
A fost obligată intimata la 400 lei cheltuieli de judecată, către petentă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta a fost salariata unității intimate din anul 1999, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și carnetul de muncă, depuse la dosar.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 40 alin.1 din Contractele Colective de Muncă Unice la nivel național, pe perioada 2003-2006, în care se menționează că părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară.
2 al art. 40, prevede că "sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază", iar art. 40 alin.3 lit. d, prevede că "pentru vechime în muncă se acordă un spor minim de 5%, pentru 3 ani vechime și maximum 25%, pentru o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază".
Aceleași reglementări sunt menționate și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare, începând cu anul 2003 și prelungit prin acte adiționale, contract colectiv de muncă aplicabil și unității intimate.
Instanța constată că la nivelul unității intimate nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă, iar contractul colectiv încheiat în anul 2001, invocat de intimată în sensul că sporul de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază, nu poate fi luat în considerație în primul rând pentru faptul că acesta nu vizează perioada în litigiu, respectiv 2004-2007.
În al doilea rând, acest contract nu și-a produs niciodată efecte, el nefiind înregistrat conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, la.
Apărarea intimatei, în sensul că acest spor de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază, urmează a fi înlăturate, din următoarele considerente:
Din statele de salarii depuse de intimată la filele 72-75 din dosar, rezultă că sporurile acordate petentului pentru ore suplimentare, pentru munca desfășurată pe timpul nopții și ore prestate pe schimbul II, sunt evidențiate separat de salariul de încadrare.
În carnetul de muncă al petentului, este menționat salariul de încadrare care nu include sporurile evidențiate în statele de salarii.
Din moment ce în contractul individual de muncă nu există o mențiune expresă cu privire la includerea sporului de vechime în muncă, în salariul de bază și nici nu există încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau la nivel de ramură, care să cuprindă o astfel de prevedere expresă, iar contractele colective de muncă unice la nivel național și cele încheiate la nivel de ramură prevăd acordarea sporului de vechime în muncă, rezultă că petentul nu a beneficiat de acest spor pe toată perioada în litigiu.
Totodată, mențiunile din procesul - verbal de control nr.15359/12.12.2005 încheiat de T, în sensul că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, nu poate fi luat în considerație, întrucât, acestea intră în contradicție cu susținerea organelor de control în sensul că toate categoriile de sporuri acordate sunt evidențiate în statele de plată a salariilor.
Întrucât intimata nu a făcut dovada conform art. 287 Codul Muncii că sporul de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază al petentei, instanța consideră că petenta este îndreptățită să beneficieze de acest spor, prevăzut de art. 40 alin.3 lit. d din unic la nivel național și art. 51 alin.1 lit. d din la nivel de ramură.
Conform raportului de expertiză contabilă, petentei i se cuvine în raport de vechimea totală în muncă, un procent de 25%, calculat la salariul de bază, respectiv suma de 5.824 lei, pentru perioada 09.03.2004-30.11.2005, actualizată, până în luna noiembrie 2005, urmând a fi actualizată la data plății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, arătând recurenta că instanța de fond în mod greșit a admis cererea în temeiul dispoz. art. 40 alin.3 lit.d din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național și i-a dat spor de vechime în procent fix de 20 % pentru o vechime de peste 15 ani, deși textul mai sus invocat nu prevede aceasta.
Al doilea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond nu a ținut cont de dispoz. art. 40 alin.2 din CCM care prevăd că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, din cuprinsul contractului individual de muncă al contestatorului rezultând că părțile au negociat și au inclus în salariu toate sporurile, inclusiv sporul de vechime.
Această situație rezultă și din cuprinsul art. 40 alin.2 din CCM unic la nivel național și din cuprinsul art. 5 alin.6 din CCM la nivel de ramură, astfel că regula este absorbția sporului de vechime în salariu, iar excepția este reprezentată de situația în care sporul de vechime se acordă separat.
Al treilea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispoz. punctului IV din contractul individual de muncă care face referire la salariul lunar și nu salariul de bază, iar potrivit art. 155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri.
Recurenta a mai arătat că în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul anilor 2002-2003 se prevede în art. 27.2 că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
Al patrulea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării contestației în raport de dispoz. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată fiind prescrisă, deoarece a fost introdusă la data de 04.04.2006, iar textul mai sus invocat prevede că cererea trebuie formulat în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a acestuia.
Recurenta a invocat dispoz. art. 304 pct.9, art.3041și art. 306 alin.3 Cod pr.civilă solicitând să se admită recursul, să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
La data de 26.03.2007 intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurent în cererea de recurs, Curtea apreciază că este nefondată, deoarece reclamantul a solicitat plata unui drept salarial și în acest caz se aplică dispoz. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii și nu vizează încălcări sau neexecutări ale contractului colectiv de muncă altele decât cele referitoare la drepturi salariale, caz în care ar fi aplicabile dispoz. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, constată că este nefondat, deoarece atât contractul colectiv de muncă unic la nivel național, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că sporul pentru vechime în muncă este de minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25 % la o vechime de peste 20 de ani vechime, in teza urmatoare precizandu-se tranșele de vechime în sensul că pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3 și 5 ani se cuvin un spor de vechime în cuantum fix de 5 %, pentru o vechime în muncă între 5 și 10 ani 10 % în cuantum fix iar reclamantului, la o vechime de peste 15 ani i se cuvine un spor de vechime în cuantum fix de 20% care va fi acordat până când va trece la tranșa următoare.
Și al doilea motiv de recurs este nefondat deoarece din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că sporul de vechime în cazul intimatului a fost inclus în salariul de bază. Mai mult din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantului nu i s-a acordat sporul de vechime, spor care era în cuantum de 20 % raportat la vechimea sa în muncă de peste 15 de ani fiind astfel prejudiciat cu suma de 6.995 lei în perioada aprilie 2003 - 2006.
În acest caz sarcina de a dovedi contrariu aparține angajatorului acesta trebuind, potrivit art. 287. Mun. să facă dovada că i l-a acordat efectiv.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anii 2001-2003 se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acesta nu-și produce efectele deoarece în conformitate cu dispoz. art. 25alin.3 din Legea 130/1996 trebuia să fie înregistrat la
Nici susținerea recurentei că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pentru motivul că la nivelul unității salariile sunt mai mari cu 20 % decât salariul mediu pe economie nu este fondată, deoarece această majorare s-a acordat tuturor salariaților din unitatea recurentă independent de vechimea acestora în muncă.
Această susținere apare ca nefondată cu atât mai mult cu cât în contractul individual de muncă al intimatului trebuia să fie menționat sporul de vechime si salariu de bază pentru a se putea verifica dacă au fost respectate dispozițiile contractelor colective de muncă cu privire la cuantumul acestui spor și mai ales pentru a face dovada indubitabil că a fost acordat.
Față de toate aceste aspecte, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței civile nr.1942 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud./
Tehn.
Ex.2/01.07.2008
/E-. și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
