Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier -- -
************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 859 din 04.09.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații reclamanți, G, I, -, -, -, -a, -a, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind: recurenții pârâți,intimații pârâți și reclamanții pârâți.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurenții pârâți, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, reclamanții, G, I, -, -, -, -a, -a, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, sume ce nu au fost acordate pe perioada 01.04.2004-01.04.2007 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Olt din circumscripția Curții de APEL CRAIOVA, în calitate de personal auxiliar de specialitate, iar în perioada sus menționată au fost tratați în mod discriminatoriu din punct de vedere al salarizării, în sensul că prin art.19 pct.3 din Legea 50/1996 modificată, s-a prevăzut acordarea indemnizației de 10 % din salariul brut doar pentru o categorie limitată din personalul auxiliar fapt ce a condus la aplicarea art.20 din Constituție, art. 6 din Codul muncii și art.22 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Oad epus la dosar întâmpinare în care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are raporturi contractuale cu reclamanții, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de dreptul solicitat, categorii în care reclamanții nu se încadrează.
Consiliul Național pt. Combaterea Discriminării a depus la dosar un punct de vedere, cu valoare de expertiză și caracter consultativ.
La termenul din data de 23.04.2007 reclamanții au solicitat admiterea probei cu expertiză contabilă, probă admisă de instanță ca fiind utilă cauzei. A fost desemnat expert care la data de 01.06.2007 a depus la dosar raportul de expertiză contabilă nr. 674/2007.
La termenul din 14.05.2007, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, iar la termenul din 18.05.2007, au formulat cerere de intervenție, -a, -, grefiere la Tribunalul Olt care au solicitat aceleași pretenții față de pârâți.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca nefiind admisibilă în principiu, potrivit dispoz.art. 49 al. 1 civ.iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția invocată instanța a respins-o ca neîntemeiată, motivat de faptul că Ministerul Finanțelor Publice avizează bugetul pârâtului Ministerul Justiției, iar orice modificare de buget în cursul exercițiului bugetar se realizează de același pârât, pe cale de consecință Ministerul Finanțelor Publice justifică această calitate.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 859 de la 04 septembrie 2007 respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și intervenienții în interes propriu, -a, -a, -, și obligat pârâții Tribunalul Olt ,Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor conform raportului de expertiză după cum urmează: - 11.511.811 lei; - 4.112.434 lei; G - 1.685.067 lei; - 46.959.856 lei; I - 42.179.361 lei; - 48.121.998 lei; - 22.641.780 lei; - 10.735.431 lei; - - 36.095.103 lei; - 39.476.886 lei; -; - - 39.394.457 lei; - 40.529.758 lei; - - 41.088.202 lei; -a - 39.925.957 lei; - 45.662.834 lei; - 38.088.857 lei; -; - 35.278.332 lei; - 41.521.151 lei; -a - 14.320.000 lei; - 26.300.314 lei; 1.434.696 lei; - 12.770.000 lei; - 2.173.707 lei; - 12.321.845 lei; -a - 11.914.823 lei; - 11.273.096 lei; - 13.324.452 lei; -a - 3.620.000 lei; - 10.280.703 lei; - - 4.767.262 lei, indemnizații brute, exprimate în ROL.
A respins capetele de cerere privind acordarea indemnizației de 10 % în continuare din salariul brut și obligarea pârâtelor, în solidar să includă în bugetul de stat la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a sentinței civile ca neîntemeiate.
S-a luat act că G renunță la judecată conform art. 246 Cod pr.civilă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Olt în perioada sus-menționată nu au beneficiat de indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pentru perioada 01.04.2004-01.04.2007, iar potrivit art. 11 alin 3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pt cetățenie precum și cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Susținerea pârâtului că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute la art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996 astfel că nu sunt îndreptățiți la plata dreptului solicitat, nu poate fi primită deoarece modalitatea de acordare a indemnizației lunare de 10 % din salariul brut, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul neputând invoca propria sa culpă constând în numirea în funcții a grefierilor conform propriilor necesități și nu opțiunii acestora.
Astfel, prin dispoz. art. 6 alin 2. salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aflată la dosarul cauzei filele 42-46, sesizat cu privire la discriminarea creată prin acordarea limitativă a sporurilor de 30% și 40%, în ceea ce-i privește pe magistrați - categorie care invocau situație asemănătoare reclamanților, a fost constatată existența unei discriminări directe potrivit art. 2, alin 1 și 2 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată și aprobată prin legea 48/2002. S-au avut în vedere de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prevederile art. 2 pct. 1, 2 și 3 din OG 137/2000, în sensul că situația supusă analizei se încadrează în noțiunea de discriminare, fapt care atrage după sine necesitatea remedierii ei.
În temeiul art. 21, alin 1 din OG137/2000, modificată și completată, categoriile de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, în speță, procentul de 10 % din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.04.2004-01.04.2007.
In ce privește cererile de intervenție, instanța a dispus admiterea acestora, deoarece acestea au legătură cu cererea principală și se justifică judecarea lor împreună invocând aceleași drepturi salariale de la aceleași pârâte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției Și Direcția generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Ministerul Justiției critică sentința în ceea ce privește art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevăd că beneficiază de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
A mai arătat recurentul că nu poate fi reținută motivarea din cererea de chemare în judecată, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute la art. 19 din legea 50/1996 și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A apreciat recurentul că nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Pârâta DGFP O pentru Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința pentru faptul că între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă și ca urmare nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, întrucât calitatea de angajator o are Ministerul Justiției care este și ordonatorul principal de credite, astfel încât acesta trebuie să plătească aceste drepturi salariale.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de Ministerul justiției:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate observa că reclamanta ca de altfel toți ceilalți reclamanți au invocat în susținerea pretențiilor lor o practică discriminatorie instituită prin prevederile legale ce reglementează salarizarea acestora, în sensul acordării acelui spor la salariu doar anumitor salariații din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-a dovedit existența unui scop legitim care să justifice discriminarea respectivă, faptul că reclamanta nu a desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputând conduce la faptul că nu ar avea dreptul la indemnizația respectivă, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie.
Recurentul în recursul formulat a arătat că in speță nu există discriminare deoarece nu poate fi vorba de existența unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage așa cum prevede art. 14 din CEDO, în condițiile în care personalul prevăzut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplinește sarcini diferite și suplimentare față de ceilalți.
Critica recurentului nu este întemeiată.
Potrivit art. 14 din CEDO diferența de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea potrivit art. 2 din OG 137-2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referință sectorială, și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate și de nivelul instanței.
Prin alin. 8 al aceleiași articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul lunar calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Această prevedere este discriminatorie, așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât nu stabilește un criteriu obiectiv care să o justifice.
În principiu activitatea grefierilor unei instanțe sau parchet este aceeași, constând în participarea la ședințele de judecată, la întocmirea și comunicarea diferitelor acte de procedură, atât în faza judecării cauzelor cât și în faza executării dispozițiilor judecătorești sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lângă instanțele de judecată.
Din acest punct de vedere aceștia se află în situații comparabile și analoage, neexistând un criteriu obiectiv care să stabilească că activitatea desfășurată de către cei vizați de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexă decât a celorlalți.
Această concluzie este întărită și de faptul că judecătorii sau procurorii care au de asemenea atribuții în efectuarea actelor de executare penală sau civilă precum și în soluționarea cauzelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu beneficiază de această indemnizație considerându-se deci că nu efectuează o muncă mai complexă decât ceilalți.
Nici faptul că prin fișa postului sunt stabilite atribuțiile fiecărui grefier pe secții și compartimente, nu constituie o împrejurare care să înlăture caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, așa cum susține recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în înțelesul prevederilor și practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune că aceștia depun o muncă suplimentară așa cum susține recurentul, deoarece activitatea acestora se desfășoară tot în cadrul aceluiași program de lucru, și nu există o normare concretă a muncii fiecăruia pentru a se pute spune cu obiectivitate că cei îndreptățiți la acea indemnizație desfășoară o muncă suplimentară sau esențial diferită de ceilalți.
Constatând deci, că sub acest aspect sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr. civ. recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministrul Economiei Și Finanțelor,instanța reține că prin sentința atacată, acesta a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
Este adevărat că ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției însă acesta nu are posibilitatea de a face aceste plăți decât printr-o lege de rectificare bugetară, reglementare în cadrul căreia recurentului îi revine obligația alocării fondurilor respective prin bugetul Ministerului Justiției.
Pentru aceste considerente precum și pentru cele arătate anterior cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza art.312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, I, -, -, -, -a, -a, și intimații - pârâții CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL O L
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
01.02.2008
Red.jud. -
2 ex/AS
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Corneliu Maria, Ioana Moțățăianu
