Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4080/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5197R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.1708 din data de 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31465/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, G, a, G, G, G, Ceort, T, având ca obiect-drepturi bănești creșteri salariale de 5%,2% și 11%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1708 din data de 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31465/3/LM/2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Guvernul României și a respins acțiunea față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive,
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, a, G, G, G, Ceort, T, prin mandatar, împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
A obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la plata către fiecare reclamant a sumelor constând în creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007 pentru anul 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective,
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fapt necontestat de pârâți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive în privința pârâților Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că prezenta cauza are ca obiect drepturi bănești decurgând din raporturile de muncă stabilite între reclamanți și Ministerul Public. Prin urmare, pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor nu pot justifica prezența în cauză în calitate de pârât, în condițiile inexistenței raporturilor de muncă între reclamanți și aceste instituții.
Constatându-se că nu are calitate procesuala pasivă, nu se mai impune analizarea excepțiilor și motivelor de fond invocate de pârâtul Guvernul României.
S-a constatat că este nu întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. În temeiul art.27 din OG nr.137/2000 citarea acestei instituții este obligatorie, în speță, reclamanții nu solicită citarea acestei instituții în calitate de pârât și nu formulează împotriva acesteia pretenții, astfel încât să pună în discuție stabilirea în sarcina sa a unei anumite obligații.
Pe fond, s-a reținut că prin OG nr.10/2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși precum și funcționarilor publici și salariaților contractuali din sectorul bugetar le-a fost recunoscut dreptul la anumite majorări salariale, în mai multe etape, pentru acoperirea ratei inflației. Prin urmare, această majorare reprezintă de fapt o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Conform Directivei nr.2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile.
Prin neacordarea acestor drepturi, reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii profesionale, dar au suferit și un prejudiciu din cauza reducerii puterii de cumpărare.
Argumentele pârâtului Ministerul Public nu au putut fi reținute, întrucât aceste drepturi bănești au în fapt natura de indexări salariale.
În același timp, reclamanții sunt îndreptățiți să le fie achitate aceste drepturi bănești actualizate cu indicele de inflației, calculat la data efectivei plăți, deoarece prin neacordarea acestora au fost prejudiciați.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care întemeindu-se pe disp.art.304 pct.3, 4 și 9 pr.civ. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică în principal sub următoarele aspecte:
I. hotărârea este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe,prima instanță respingând greșit excepția necompetenței sale materiale câtă vreme în raport de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG 137/2000 care, prin dispozițiile art.27 alin.1, stabilește competența instanței de drept comun, în cauză acesta fiind Judecătoria.
II. hotărârea este nelegală întrucât în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.4 din pr.civ. se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, față de obiectul acțiunii, prima instanță dispunând acordarea acestor majorări salariale intimaților prima instanță a adăugat la textul de lege, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor este o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Prima instanță a reținut eronat existența unei discriminări a intimaților față de alte categorii salariale în condițiile în care în sfera aceleiași dispoziții imperative două persoane aflate în aceiași situație primesc un tratament juridic diferit, ceea ce nu este cazul în speță unde lipsește orice dispoziție imperativă privind acordarea de indexări magistraților, existând însă o diferențiere între veniturile magistraților și cele ale categoriilor de personal ce beneficiază de aceste indexări.
Recurentul a mai invocat dispozițiilor art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 și a arătat că în considerentele acestui cat normativ s-a reținut că prin acordarea majorărilor salariale pentru anul 2007 se urmărea realizarea Programului de Guvernare.
Instanța de fond a acordat nelegal majorări salariale prevăzute de dispozițiile art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 intimaților ce nu fac parte din categoria salariaților contractuali din sectorul bugetar,a demnitarilor numiți sau aleși.
Recurentul a mai susținut că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000,acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie discriminare în sensul acestor dispoziții și a dispozițiilor art.154 alin.3 din Codul muncii, prevederile OG nr.10/2007 având un scop legitim iar metodele de realizare a acestui scop fiind adecvate și necesare.
În opinia recurentului,în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul dintre criteriile menționate de textele de lege de mai sus ci este vorba de principiul egalității între cetățeni, materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin urmare nu se poate aprecia ca discriminatorie neacordarea indexărilor salariale magistraților în raport cu personalul contractual,în condițiile în care personalul contractual nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizate la salarizarea primilor,legiuitorul elaborând acte normative de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
III. instanța de fond a dispus eronat actualizarea drepturilor bănești cu rata inflației.
Sub acest aspect, s-a susținut că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, în conformitate cu art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
A mai arătat recurentul că, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze actualizarea drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare, înafara celor alocate prin lege, în sarcina sa stabilindu-se practic o obligație imposibilă.
A fost invocat și faptul că actualizarea apare ca un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la reactualizarea sumelor datorate reclamanților este lipsită de cauză juridică.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de către recurent, Curtea reține următoarele:
Astfel,este nefondată critica recurentului potrivit căreia hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în raport de dispozițiile art.27 alin.1 ale OG 137/2000 interpretate gramatical și logic, dispoziții care stabilesc că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării potrivit dreptului comun;în cauză,în raport de natura raportului juridic dedus judecății, în cauză fiind vorba de un raport juridic de muncă,acesta este de competența instanței de drept comun în materia litigiilor de muncă,potrivit disp.art.284 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.c pr.civ. în cauză acesta fiind Tribunalul.
Curtea mai reține că obiectul acțiunii introductive pe care intimații reclamanți au dedus-o judecății primei instanțe l-a constituit acordarea de despăgubiri reprezentând indexările salariale neacordate în mod discriminatoriu personalului din justiție prin dispozițiile OG nr.10/2007.
Pentru aprecierea existenței unei discriminări salariale în sensul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, este necesar să se rețină existența a două categorii de personal salariat aflate într-o situație analogă sau comparabilă,care să beneficieze de un tratament salarial diferențiat, fără vreo justificare obiectivă,rezonabilă și proporțională cu scopul urmărit prin instituirea unui tratament diferențiat și adecvarea mijloacelor folosite în acest scop.
În cauză, tratamentul juridic diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 intimaților prin neindexarea indemnizațiilor acestora într-un procent corespunzător ratei inflației în raport cu cel al personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și al personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu privește două categorii de personal aflate într-o situație analogă sau comparabilădeoarece,după cum corect a susținut și recurentul aceștia au atribuții profesionale ori decizionale,răspunderi și deci statute profesionale diferite, ce se pot răsfrânge diferit asupra salarizării deci și indexării salariilor acestora.
Neexistând o analogie ori comparabilitate între situația intimaților și categoriile de personal prevăzute de dispozițiile OG nr.10/2007, în mod eronat a reținut instanța fondului existența unei discriminări salariale a intimaților ale căror indemnizații nu s-au indexat prin actul normativ menționat, criticile recurentului privind eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor OG nr.137/2000 de către prima instanță, susținute prin cel de-al doilea motiv de recurs fiind fondate.
Mai mult tratamentul salarial diferențiat instituit prin OG nr.10/2007 este justificat obiectiv și rezonabil câtă vreme legiuitorul l nu a indexat indemnizațiile intimaților raportându-se și la creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG27/2006), iar în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc. potrivit Legii nr.45/2007.
Sunt nefondate însă susținerile recurentului referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță deoarece potrivit art.1 și 2 ale Protocolului nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr.103 din 25 aprilie 2006 de către România exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație, iar nimeni nu poate fi discriminat de către o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate; în raport de prevederile acestui Protocol, reținându-se existența unui conflict între norma menționată și norma internă reprezentată de dispozițiile art.1, 2 și 27 din OG nr.137/2000 explicitate prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819 și 820 din iulie 2008,instanța are obligația potrivit art.20 al. 2 din Constituția României de a da prioritate primelor dispoziții, fără a se putea invoca depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță după cum fără temei susține recurentul.
Nefondate sunt și criticile referitoare la actualizarea drepturilor bănești pretinse cu rata inflației Curtea constatând că în mod corect a procedat prima instanță, acordând actualizarea sumelor pretinse cu rata inflației, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, în speță prin devalorizarea monetară, între momentul la care drepturile salariale erau datorate, la zi, susținerile recurentului cu privire la modalitatea de angajare a cheltuielilor de la bugetul de stat fiind neîntemeiate, câtă vreme aceste sume au, din punct de vedere al obligației sancționate, același regim cu ale drepturilor față de care s-au calculat, iar baza legală pentru efectuarea lor este dată de chiar hotărârea judecătorească constituită în titlu.
Pentru aceste motive, Curtea, reținând incidența în cauză a motivului de modificare a hotărârii prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ, fiind de prisos analizarea celorlalte susțineri ale recurentului, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va modifica, în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.1708 din data de 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31465/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, G, a, G, G, G, Ceort, T,.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.09.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
