Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 538/CM
Ședința publică de la 22 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantăFEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, str. -.- nr.63, sector 5, prin reprezentant legal, în numele și pentru membrii de sindicat angajați ai din T:, -, G, G, -, -, -, -, IA, G, G, -, G, -, -, în contradictoriu cu intimații pârâți:AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în B,s tr. nr.1B, sector 2 șiDIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în T,-, -.
La primul apel nominal al cauzei făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta Federația Sindicală A din România (), d-na, conform delegației nr.65/21.09.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită conform art.87 și urm. cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru, potrivit art.285 din codul muncii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat faptul că la data de 21.09.2009, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de către intimata pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.
Reprezentantul recurentei Federația Sindicală A din România solicită admiterea probei cu înscrisuri reprezentând contracte colective de muncă, de care intimații au cunoștință, acte pe care le depune în trei exemplare la dosarul cauzei. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a studia conținutul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.
Instanța admite cererea reprezentantul recurentei de lăsare a cauzei la a doua apelare, în vederea studierii conținutului întâmpinării.
Instanța, la a doua apelare a cauzei întreabă reprezentantul recurentei dacă mai are alte cereri, probe de formulat.
Reprezentantul recurentei arată că a studiat conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, probe de formulat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei Federația Sindicală A din România, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, cu obligarea la cheltuieli de judecată, acordarea drepturilor salariale neacordate recurenților reclamanți, respectiv 20 de tichete de masă lunar, începând cu data de 09.12.2006.
Precizează reprezentantul recurentei că dreptul membrilor de sindicat s-a născut în baza art. 23 al legii nr.435/2006, care a intrat în vigoare la 09.12.2006.
Reprezentantul recurentei consideră că sentința tribunalului este nelegală în raport de dispozițiile legale invocate, având în vedere următoarele aspecte:
Prin art. 23 din Legea nr.435/2006 coroborat cu art. 36 alin.2 asigurarea tichetelor de masă nu mai este facultativă pentru personalul sanitar veterinar, depinzând de asigurarea de ordonatorul de credite a resurselor financiare corespunzătoare.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului București și înregistrată sub nr-, Federația Sindicală a din România a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând obligarea acesteia la acordarea lunar, a tichetelor de masă personalului sanitar auxiliar veterinar, începând cu data de 09.12.2006.
La prima zi de înfățișare, în ședința publică din 01.09.2008,cererea formulată de reclamanții, -, scu, -, G, G, --, -, -, -, ia, G, G, -, G,-, -, -, -, a fost disjunsă, formându-se dosarul nr- iar instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale.
S-a menționat că art.284 al.2 din Codul muncii reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a conflictelor de muncă, aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului.
Cum domiciliul reclamanților este situat în județul T, în baza art.158 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea în circumscripția căruia se află domiciliul reclamanților.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea.
La data de 17 febr. 2009 reclamanții au depus la dosarul cauzei cererea modificatoare, prin care au precizat că solicită să fie obligată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor () T și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor () B, la acordarea pentru membrii de sindicat, conform listelor depuse la dosarul cauzei, a drepturilor salariale neacordate respectiv, 20 de tichete de masă lunar, personalului sanitar veterinar, membrii ai sindicatului, începând cu data de 09.12.2006, în aplicarea prevederilor Legii nr. 435/2006. Pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2008, contravaloarea tichetelor de masăsă fieactualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă a sumelor datorate, în considerarea faptului că tichetele de masă nu pot fi acordate retroactiv.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, instanța urmează să o respingă ca nefondată, având în vedere că reclamanții sunt salariații T, iar direcțiile sanitare veterinare județene sunt unități din structura
Prin sentința civilă nr.632/15 aprilie 2009 Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ca nefondată.
A respins cererea formulată de Federația Sindicală a din România, în numele și pentru membrii de sindicat angajați ai din T:, -, scu, -, G, G, --, -, -, -, ia, G, G, -, G,-, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții: Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri din angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori".
Rezultă deci, că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci constituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație.
Art. 40 din Legea nr. 511/204 - legea bugetului de stat pe anul 2005 prevede că: "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
În art. 24 din Legea n 379/2005 legea bugetului de stat pe anul 2006 se p revede că: În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Art. 3 din G nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, statuează că "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de sub ordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
Pentru anul 2008, nr.OUG 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate reglementează în domeniul cheltuielilor de personal, la art. II prevede că: "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora".
Inclusiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 la ar. 41 (2) și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 la art. 42 (23) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs Federația Sindicală a din România, în numele și pentru membrii de sindicat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Dreptul membrilor de sindicat s-a născut în baza art. 23 al legii nr.435/2006 care a intrat în vigoare la 09.12.2006.
"Art. 23 - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi personalul din unitățile sanitar - veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat, beneficiază lunar de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Practic prin art. 23 din Legea nr.435/2006(coroborat cu art. 36, alin.2) asigurarea tichetelor de masă nu mai este facultativă(pentru personalul sanitar veterinar), depinzând de asigurarea de către ordonatorul de credite a resurselor financiare corespunzătoare, ea constituind o obligație pentru unitățile publice din sectorul sanitar veterinar și un drept câștigat pentru personalul din acest sector.
OUG nr.88/20.11.2006 publicată în nr.941 din 21 decembrie 2006 și intrată în vigoare imediat este un act normativ anterior Legii nr.435/27.11.2006 publicată în nr.980/07.12.2006, intrat de asemenea în vigoare imediat.
Legea nr.435/27.11.2006 este o lege specială de salarizare, ulterioară OUG nr.88/20.11.2006 și, din acest punct de vedere, derogatorie de la prevederile OUG 88/2006.
Mai mult, chiar dacă OUG nr.88/2006 ar fi fost temeinic și legal invocată, ea nu ar fi putut fi invocată decât pentru tichetele de masă ce trebuiau acordate pentru anul 2007 - ordonanța fiind valabilă numai pentru anul 2007, nicidecum pentru neacordarea tichetelor de masă, pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2006. Ordonanța invocată nu poate anula dreptul la tichete de masă putând fi invocat doar ca o suspendare, ulterior drepturile suspendate urmând să fie acordate.
Acest fapt a fost reținut ca atare și de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, prin dispozitivul Deciziei civile nr.2424/12.06.2008 pronunțată în dosarul nr- existentă la dosarul cauzei.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este ordonator principal de credite, iar DSVSA T ordonator terțiar de credite având dreptul și obligația să solicite și să asigure resursele financiare potrivit legii, prin solicitarea sumelor suplimentare necesare, în aplicarea legislației în vigoare, Legea nr.435/2006. În acest sens, recurenții apreciază că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător prevederilor Legii nr.500/2002.
Dreptul membrilor de sindicat se naște exclusiv din lege(Legea 142/1998 și Legea 435/2006), neexistând nici o prevedere legislativă care să anuleze acest drept, la care sunt îndreptățiți în măsura în care își îndeplinesc atribuțiile de serviciu, având calitatea de angajați ai instituției publice. În acest sens este de neacceptat o condiție "pur potestativă", prin care angajatorul poate să prevadă, sau nu, în bugetul său, fondurile necesare, respectiv poate să facă, sau nu, demersurile necesare pentru asigurarea acestor fonduri, fonduri reprezentând contraprestația statului în cadrul acestui raport juridic.
Potrivit legislației muncii " Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe"(art.8 alin.1 din Legea 53/2003).
În plus, prevederile art. 38 din codul muncii ca și reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, sunt imperative statuând ca "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin.1 și 2 din Constituție, care prevede: "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă, într-o societate democratică, numai dacă este necesară. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod discriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Faptul că anumite categorii de bugetari pot fi beneficiari ai măsurilor de protecție a salariaților prin acordarea de hrană la locul de muncă, respectiv tichete de masă, neexistând nici o prevedere expresă prin care angajații sectorului veterinar să fie excluși, de la beneficiul legii, se poate constata existența unei discriminări și incidența art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 5 alin.4 al Legii 53/2003 "Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe".
Invocarea Deciziei nr.14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României de către instanța de fond este netemeinică în măsura în care această decizie se referă-/1998, fără să ia în discuție prevederile Legii nr.435/2006 lege specială pentru personalul din sistemul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin.1 din legea nr.142/1998 - salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator.
Prin alin.2 din același articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli, pentru celelalte categorii de angajatori.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 din legea nr.435/2006 personalul care își desfășoară activitatea în unitățile sanitar veterinare publice, finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
Datorită deficitului bugetar, printr-o serie de ordonanțe de urgență s-a dispus neacordarea tichetelor de masă.
Astfel, prin art. III din OUG 88/2006 s-a prevăzut că: "instituțiile publice centrale și locale așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr.500/2002 cu modificările ulterioare și prin legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
În mod similar, prin art. II din OUG 90/2007 se prevede că: "instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr.500/2002, cu modificările ulterioare și prin legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008, personalului din cadrul acestora.
Art. 8 din OUG 226/2008 prevede că: instituțiile publice centrale și locale așa cum sunt definite prin legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare și prin legea 273/2006 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009, personalului din cadrul acestora.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că tichetele de masă nu se vor acorda personalului bugetar pentru anii 2007, 2008 și 2009 din cauza deficitului bugetar existent.
Dispozițiile art. 38 din codul muncii nu sunt aplicabile în speță, întrucât neplata tichetelor de masă nu a fost prevăzută printr-o tranzacție ci prin dispoziții legale.
Atâta timp cât prin ordonanțe de urgență s-a dispus neplata tichetelor de masă, ca urmare a deficitului bugetar, nu se poate reține vreo discriminare a reclamanților sau vreo culpă a pârâților, în neasigurarea resurselor financiare necesare plății tichetelor de masă.
Deși recurenții fac trimitere la prevederile art. 53 al.1 și 2 din Constituție, aceștia nu au înțeles să invoce neconstituționalitatea dispozițiilor legale prin care apreciază că s-a adus atingere dreptului lor.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantăFEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, str. -.- nr.63, sector 5, prin reprezentant legal, în numele și pentru membrii de sindicat angajați ai din T:, -, G, G, -, -, -, -, IA, G, G, -, G, -, -, în contradictoriu cu intimații pârâți:AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în B,s tr. nr.1B, sector 2 șiDIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în T,-, -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Red.dec.-jud.-/15.10.2009
- gref.-
2 ex./20.10.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
