Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 543

Ședința publică din 18 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ioan Jivan

JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici

JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -

GREFIER: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, G, -, și, împotriva sentinței civile nr. 1108/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI A, INSPECTORATUL GENERAL al POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI si FINANTELOR, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanții recurenți, G, și lipsă, avocat, lipsă fiind pârâții intimați Inspectoratul de Poliție al Județului A, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chemat în garanție Ministerul Economiei și Finantelor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, se apreciază cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.49 din Legea nr. 138/1999, neavând în vedere că în cuprinsul acestui act normativ se prevede în mod expres că personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art.47, care își desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la 22 septembrie 2008 reclamanții, G, Au Chemat În Judecată Pârâții Inspectoratul De Poliție al Județului A, Inspectoratul General Al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând obligare acestora la plata sumelor de bani ce reprezintă sporul de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 până la zi, actualizate la zi cu indicele de inflație, până la data plății efective; la plata primelor de concediu începând cu 01.01.2004 până la zi, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective; la efectuare modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; iar reclamantele solicită plata drepturilor salariale susmenționate de la data de 15.04.2008 până la zi și solicită plata drepturilor salariale susmenționate până la data de 15.10.2006; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii lor reclamanții arată că sunt angajați civili ai Inspectoratului de Poliție al Județului A și în acest sens invocă prevederile art.49 din Legea nr.138/1999 cu modificările și completările ulterioare prin care personalul civil din cadrul și instituțiilor prevăzute la art.47 din prezentul act normativ. beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora. Astfel reclamanții arată că potrivit art.6 din OG nr.38/2003 polițiștii din cadrul IPJ A beneficiază lunar de un spor de fidelitate ce se acordă procentual în funcție de vechimea în activitate a fiecărui salariat precum și de acordarea unei prime de concediu în condițiile prevăzute de art.37 alin.2 din același act normativ.

Ulterior, reclamanții și-au modificat câtimea obiectului acțiunii, în sensul că au solicitat obligarea pârâților la plata primelor de concediu începând cu data de 01.01.2001, drepturi bănești actualizate la zi cu indicele de inflație, până la data plății efective, depunând în acest sens un tabel nominal, în care s-au individualizat perioadele, pentru fiecare salariat.

S-a menționat că potrivit prevederilor art. 3 din OUG nr. 33/2001, a fost suspendată aplicarea dreptului privind prima de concediu, până la data de 1 ianuarie 2002, suspendarea fiind prelungită succesiv prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat până la 31.12.2005.

Prin sentința civilă nr.1108 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Arada admis excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de către Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia din urmă.

A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Județean de Poliție A și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

A respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a reclamanților având ca obiect plata sporului de fidelitate și a primelor de concediu, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul general al Poliției române împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Legea nr.138/1999 R prevede acordarea unui spor de fidelitate din salariul de bază unei categorii de cadre militare angajate pe bază de contract, iar salariații civili din administrația locală beneficiază de această indemnizație numai dacă se încadrează în funcții specifice prevăzute în mod expres de lege. Posibilitatea personalului contractual, de a beneficia de sporul de fidelitate este reglementată de Ordinul ministrului administrației și internelor nr.496/2003.

Dispozițiile legii se aplică personalului militar și civil din cadrul MAPN, Ministerului d e Interne, Serviciului de Protecție și Pază, serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. Prin personal militar, în sensul prezentei legi, se înțelege ofițeri, maiștri militari, subofițeri-cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract, elevi și studenții militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile, militari cu termen redus, militari în termen și fiii regimentului.

Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Așadar sporul de fidelitate se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art.1 din lege, iar nu întregului personal din administrația publică respectiv MAPN, Ministerului d e Interne, Serviciului de Protecție și Pază, serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, iar Ordinul nr.496/2003 este opozabil, chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial, întrucât emană de la ordonatorul principal de credite care și-a stabilit obligații concrete ce urmează a fi executate față de polițiști.

Referitor la acordarea primei de concediu s-a menționat că art.37 alin.2 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, face referire la acordarea, la plecarea în concediul de odihnă, polițiștilor a unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, fiind de observat că aceste dispoziții prevăd în mod expres doar categoria polițiștilor, art.1 din actul normativ prevede, în mod expres, că dispozițiile sale se aplică" funcționarilor publici cu statut special, denumit în continuare polițist", reclamanții făcând parte din categoria personalului civil contractual al instituțiilor pârâte, categorie de personal căruia nu i se aplică Statutul polițistului. Mai mult drepturile cuvenite personalului civil contractual din MIRA sunt prevăzute de dispozițiile OUG 24/2000. De asemenea în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel încât este evident că personalul civil din MIRA nu poate beneficia de plata acestor drepturi.

Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare se aplică doar personalului civil din unitățile militare, unitățile de poliție nefiind asemenea unități militare. Dispozițiile OUG 24/2000 nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv primă de concediu pentru această categorie de personal, conchizând că personalul contractual civil din MIRA nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special - polițiști și nici nu pot beneficia de dispozițiile legii speciale de salarizare a acestora, câtă vreme ei înșiși ca personal civil, angajați în baza unor contracte individuale de muncă, au o lege proprie de salarizare, care de asemenea este un act normativ cu caracter special.

De asemenea, sunt diferite sistemele de retribuire pentru militari și polițiști, funcționând exclusiv sistemul legal de salarizare, iar pentru personalul contractul fiind posibilă negocierea salariilor. Fără a epuiza diferențele care există în modul de reglementare a celor 3 categorii de salariați, mai amintim și importanța socială a muncii fiecărei categorii, competențele, atribuțiile și modul de desfășurare al acestora, astfel că este firesc să existe și diferențe între sistemul de salarizare al fiecărei categorii de personal.

Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea 218/2002, în timp ce personalul contractual civil din MIRA îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă.

Ca o consecință a respingerii cererii principale, în temeiul art. 63 Cod procedură civilă și a art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul IPJ A contra Ministerului Economiei și Finanțelor, în nume propriu.

Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul art.304¹Cod procedură civilă, raportat la art.312 alin1 și 3 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.

În motivarea cererii de recurs se arată că prevederile Legii nr.138/1999 R cu modificările și completările ulterioare, se aplică atât personalului militar cât și personalului civil din cadrul Ap. Ministerului d e Interne, I, Serviciul de telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

Acordarea sporului de fidelitate este reglementat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.96/2003, care deși nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, este opozabil pârâților, întrucât emană de la ordonatorul principal de credite care și-a stabilit obligații concrete ce urmează a fi executate față de personalul Ministerului d e Interne.

In ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea primei de concediu, se arată că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr.138/1999 R, deoarece în cuprinsul acestui act normativ, mai precis la art.49 se prevede expres faptul că "personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare". Deci legiuitorul a condiționat acordarea acestor drepturi de natură salarială și personalului civil doar de desfășurarea activității în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și nu de desfășurarea acelorași activități, cum greșit a reținut instanța de fond.

In drept reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304¹pct.9 Cod procedură civilă, rap. la art.312 alin 2 și 3 Cod procedură civilă, Legea nr.138/1999 R, cu modificările și completările ulterioare și OG nr.38/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinare, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.

Arată că reclamanții fac parte din categoria personalului civil contractual, iar drepturile lor bănești sunt prevăzute de dispozițiile OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, și nu de OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.

Mai arată că în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare, nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel încât este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi, iar personalul contractual civil nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special - polițiști -.

Prin întâmpinarea depusă, Inspectoratul de Poliție al Județului A solicită respingerea recursului reclamanților și menținerea în totalitate a sentinței civile nr.1108, apreciind că față de acești reclamanți nu sunt aplicabile actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Criticile aduse sentinței civile atacate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma inițială, prevedeau la art. 33 alin. (2) că,funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".

Având în vedere numeroasele modificări survenite, numerotarea articolelor Legii nr. 188/1999 a fost modificată, astfel că art. 33 devenit art. 34.

Prin prevederile art. 3 din OUG nr. 33/2001 a fost suspendată aplicarea dreptului privind prima de concediu, până la data de 1 ianuarie 2002, suspendarea fiind prelungită succesiv prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat până la 31.12.2005, astfel:

- Legea nr. 744/2001, prin art. 32, prelungește suspendarea până la 31.12.2002;

- Legea nr. 632/2002, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2003;

- Legea nr. 519/2003, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2004;

Legea nr. 512/2004, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2005

În conformitate cu dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare, polițiștii din cadrul A beneficiază lunar de un spor de fidelitate ce se acordă procentual în funcție de vechimea în activitate a fiecărui salariat, precum și de acordarea unei prime de concediu în condițiile prevăzute de art. 37 alin. (2) din același act normativ.

Aplicarea prevederilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendată conform dispozițiilor art. 2 din nr.OUG 118/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999,personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".

Astfel, nu se poate face nici o diferențiere între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public din cadrul IPJ A, privind sporul de fidelitate și plata primelor de concediu, în condițiile în care ambele categorii de personal desfășoară activitate similară, deoarece, din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție specială s-ar încălca dispozițiile art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acte normative care interzic orice fel de discriminări între salariații din același sector de activitate, iar prevederile Legii nr. 138/1999 R cu modificările și completările ulterioare, se aplică atât personalului civil din cadrul, Ministerului d e Interne (cazul reclamanților), Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

În ce privește prescripția dreptului la acțiune referitor la sporul de fidelitate, nu se poate reține, deoarece, potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data la când se naște dreptul la acțiune.

Reclamanții sunt angajați civili ai Inspectoratului de Poliție al Județului A și au solicitat în conformitate cu prevederile art.49 din Legea nr.138/1999 cu modificările și completările ulterioare primele, sporurile și indemnizațiile ce li se cuvin, invocând în acest sens dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 prin care polițiștii beneficiază lunar de un spor de fidelitate ce se acordă procentual în funcție de vechimea în activitate a fiecărui salariat precum și de acordarea unei prime de concediu în condițiile prevăzute de art.37 alin.2 din același act normativ.

Având în vedere numeroasele modificări survenite, numerotarea articolelor Legii nr. 188/1999 a fost modificată, astfel că art. 33 devenit art. 34.

Aplicarea prevederilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendată pentru perioada 01.01.2005-

- Legea nr. 744/2001, prin art. 32, prelungește suspendarea până la 31.12.2002;

- Legea nr. 632/2002, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2003;

- Legea nr. 519/2003, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2004;

Legea nr. 512/2004, prin art. 7 alin. (3), prelungește suspendarea până la 31.12.2005

În ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, nu se poate face nici o diferențiere între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public din cadrul IPJ A, privind sporul de fidelitate și plata primelor de concediu, în condițiile în care ambele categorii de personal desfășoară activitate similară, deoarece prevederile Legii nr. 138/1999 R cu modificările și completările ulterioare se aplică atât personalului civil din cadrul, Ministerului d e Interne (cazul reclamanților), Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

Acțiunea reclamanților referitoare la plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2005-22.09.2005(data introducerii acțiunii), este prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii coroborat cu art. 283 (1) lit. c Codul muncii și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Suspendarea dreptului la primele de concediu, prin actele succesive, mai sus menționate, nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, cât timp nu se prevede expres printr-o dispoziție legală înlăturarea existenței acestuia, căci în caz contrar s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să fie lipsit de orice valoare.

Suspendarea succesivă a plății primelor de concediu prin legile bugetului de stat, a avut ca efect numai imposibilitatea realizării acestui drept la prima de concediu în intervalul de timp pentru care nu a fost suspendat exercițiul dreptului.

Dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor legale ce reglementează prima de concediu, iar dispozițiile legale de suspendare, inclusiv de recunoaștere a acestuia de către debitori, au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale în discuție.

Curtea conchide că dispozițiile prin care a fost suspendată, în mod repetat prima de concediu sunt contrare legii speciale, în baza căreia s-a instituit acest drept, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, acestea fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrar, în baza principiului dreptului câștigat legal, căci restrângerea unor drepturi și a unor libertăți nu se poate face decât prin lege și numai în situații extreme prevăzute de art. 53 alin. 1 din Constituția României, fiind dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Practic, dreptul constituțional la protecția socială a muncii privește, printre altele, și,concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională precum și alte situații specifice, stabilite prin lege", considerând că dacă prima de concediu nu s-ar include în concediul de odihnă plătit, dreptul fiind legiferat, s-ar regăsi în categoria,alte situații specifice".

În consecință, pentru primele de concediu în perioada menționată în acțiunea completată a reclamanților, nu se poate pune în discuție împlinirea termenului de prescripție, având în vedere și împrejurarea că prin OUG nr. 146/2007 s-a dispus plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, personalului bugetar, categorie din care fac parte și reclamanții.

Față de cele ce preced, cum tribunalul a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, în temeiul art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților, modificându-se în parte sentința civilă recurată, conform dispozitivului prezentei decizii.

Drepturile bănești astfel acordate, urmează a fi actualizate, funcție de indicele de inflație devenind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil.

legislativă intervenită, trebuie sancționată, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaugă nicio penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel și scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuată în dispozițiile art. 371²alin. 3 Cod procedură civilă.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, iar potrivit practicii judiciare constante în materie, actualizarea creanței se realizează conform indicelui de inflație.

Fiind întrunite cerințele art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate, se va admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean

Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru plata sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, ordonatorul principal de credite s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârilor judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul reclamanților declarat împotriva sentinței civile nr. 1108/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă sus-menționată în sensul că:

Admite acțiunea reclamanților, în parte, cu privire la obligarea pârâților INSPECTORATUL de POLIȚIE al JUDEȚULUI A, INSPECTORATUL GENERAL al POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și obligă pârâții în solidar, la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând sporul de fidelitate pentru perioada 22.01.2005 până la zi, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și la plata primelor de concediu începând cu 1.01.2001 la zi, corespunzător perioadei lucrate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.

Respinge acțiunea reclamanților cu privire la obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2005 până la 22.09.2005, ca fiind prescrisă.

Admite în tot acțiunea, așa cum a fost formulată de reclamantele și, în sensul acordării drepturilor salariale sus-menționate de la data de 15.04.2008 la zi, pentru reclamanta, iar pentru reclamanta până la 15.10.2006.

Obligă unitatea angajatoare la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. Se va menține dispoziția privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive IPJ A și a Inspectoratului General al Poliției Române, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care îl obligă la virarea către IPJ Aas umelor solicitate de acesta.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - DR.- -

GREFIER,

- -

Red./17.04.2009

Thred./24.04.2009

Ex.2

Prima inst. - - - Trib.

Președinte:Ioan Jivan
Judecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu

#Judecator Ioan Jivan

Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Timisoara