Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 543

Ședința publică de la 15 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea

JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de reclamanții:, C, și împotriva sentinței civile nr. 84 din 15 01 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:-CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, recurenții nu s-au prezentat să semneze cererea de recurs așa cum au fost citați.

Instanța rămâne în pronunțare pe excepția privind nulitatea recursului.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr.84 din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, C, în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei, județul

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prinacțiunea formulată reclamanții, C, -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu 01 noiembrie 2005 și în continuare și actualizarea cu rata inflației a acestui spor calculată de la data scadenței fiecărui spor și până la data efectuării plății.

Au arătat reclamanții că, prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, în temeiul Legii nr. 138/1999, a fost acordată indemnizația de dispozitiv și personalului civil din cadrul administrației publice locale, reglementare ce are rolul de a uniformiza sistemul de acordare a salariilor pentru întreg personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și că în această calitate prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni, reglementat de Legea nr. 137/2000.

Pârâtul Consiliul Local al comunei prin întâmpinare a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile solicitate lăsând aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de reclamanți.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de salariați - personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei.

Prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a modificat Ordinul nr. 275/2002, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 138/1999, privind salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

În punctul 1 din Ordinul nr. 496/2003 se prevede că, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din domeniul administrației publice locale.

Prin punctul 3 din același act administrativ se prevede că, prin sintagma de "personal civil" se înțelege "funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".

Reclamanții sunt angajați ai unității administrativ teritoriale Comuna, persoană juridică autonomă, în sensul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, prin urmare Ministerul Administrației și Internelor nu are calitatea de angajator al reclamanților, în sensul articolului 157 din Codul muncii.

Astfel, Ministrul Administrației și Internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, articolul mai sus arătat nu poate fi aplicat în cazul reclamanților.

Tot articolul 157 dispune că: salarizarea personalului din autoritățile sau instituțiile finanțate integral sau majoritar din bugetele locale (situație în care se regăsesc reclamanții) se stabilește prin lege.

Legea care reglementează salarizarea personalului bugetar este Legea nr. 154/1998 și actele normative ulterioare,respectiv Ordonanța de Urgență nr. 108/2005 și Ordonanțele de Guvern nr. 3/2003, nr.OG 10/2007, nr.OG 10/2008, aprobate prin lege,însă nici unul din aceste acte normative nu prevede acordarea sporului de dispozitiv.

A reținut instanța că indemnizația de dispozitiv este un drept acordat prin dispozițiile articolului 1 al Legii nr. 138/1999 "personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției" și nu personalului contractual din administrația publică locală. concluzie susținută chiar de denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar, și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități unităților militare.

Ori reclamanții nu au calitate de personal militar, iar Ordinul nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003, reprezintă un act administrativ ce nu poate adăuga la lege în sensul lărgirii sferei de aplicare a legii.

Referitor la unul din temeiurile de drept invocate de reclamant - nr.OG 137/2000, iunstanța a reținut că dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale (Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 820/2008 ale Curții Constituționale), în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența de a înlocui un act normativ considerat discriminatoriu cu alte acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării în discuție.

Ori, prin acțiunea promovată, se tinde tocmai la acest scop, anume de a completa reglementarea legală privind salarizarea reclamaților cu un alt act normativ (Legea nr. 138/1999) sau administrativ (Ordinul MAI nr. 496/2003).

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții, C, -, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Au motivat reclamanții recurenți că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea,instanța ignorând temeiul de drept invocat,respectiv dispozițiile imperative ale art.1,art.13 și art.47 din Legea 138/1999.

Au mai motivat recurenții că instanța de fond nu și-a motivat cu nimic hotărârea,rezumându-se doar la o enumerare a textelor din legea 138/1999,OG.nr.39/2007 și /2003.

Au mai susținut recurenții că textele invocate nu disting asupra administrației, după cum este centrală sau locală astfel încât instanța trebuia să oblige pârâții la plata acestui spor de dispozitiv,în cuantum de 25%lunar,așa cum este prevăzut în mod expres în legea 138/1999.

Recurenții mai formulează critici și asupra modului de interpretare de către prima instanță a dispozițiilor art.2,alin.2 din legea 137/2000, în sensul că în mod greșit instanța nu a reținut discriminarea creată prin neacordarea acestui spor tuturor celor ce lucrează în administrația locală sau centrală.

Cererea de recurs astfel formulată,nu a fost însă semnată de către recurenți,deși aceștia au fost citați cu mențiunea de a se prezenta in instanță și să semneze recursul.

Ca atare,Curtea va da eficiență dispozițiilor art.133cod procedură civilă,potrivit cărora,cererea care nu cuprinde numele reclamantului,sau al pârâtului,obiectul ei sau semnătura,va fi declarată nulă.

În consecință,Curtea nu va mai analiza motivele de recurs invocate de recurenți,întrucât soluționarea excepției de nulitate primează,astfel încât cercetarea criticilor formulate devine de prisos în contextul în care recurenții nu s-au prezentat să-și semneze sau să-și însușească cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nulă cererea de recurs formulată de reclamanții:-, C, și împotriva sentinței civile nr. 84 din 15 01 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 Mai 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex./22 VI 2009

.V - Judec.

Președinte:Daniela Pruteanu
Judecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Iasi