Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 544
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de SINDICATUL LIBER AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI H împotriva sentinței civile nr. 148 din 29 01 2009 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:-PRIMARUL MUNICIPIULUI H și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar tabelul cu funcțiile îndeplinite de membrii de sindicat din cadrul Primăriei
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.148 din 29.01.2009 Tribunalul Vaslui respinge cererea formulată de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual în contradictoriu cu Primăria municipiului H și Primarul municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a modificat Ordinul nr. 275/2002, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 138/1999, privind salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În punctul 1 din Ordinul nr. 496/2003 se prevede că, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil din domeniul administrației publice locale.
Prin punctul 3 din același act administrativ se prevede că, prin sintagma de "personal civil" se înțelege "funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și internelor".
Instanța constată că sindicatul a promovat prezenta cerere pentru angajați - personal contractual ai instituției Primarului Municipiului H, persoană juridică autonomă, în sensul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, prin urmare Ministerul Administrației și Internelor nu are calitatea de angajator al reclamantului, în sensul articolului 157 din Codul muncii.
Astfel, Ministrul Administrației și Internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării funcționarilor publici sau personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, articolul mai sus arătat nu poate fi aplicat în cazul reclamantului.
Tot articolul 157 din Codul muncii dispune că: salarizarea personalului din autoritățile sau instituțiile finanțate integral sau majoritar din bugetele locale (situație în care se regăsește reclamantul) se stabilește prin lege.
Legea care reglementează salarizarea personalului bugetar este Legea nr. 154/1998 și actele normative ulterioare. Cu relevanță, în perioada solicitată sunt Ordonanța de Urgență nr. 108/2005 și Ordonanțele de Guvern nr. 3/2006, nr.OG 10/2007, nr.OG 10/2008, aprobate prin lege. Niciunul din aceste acte normative nu prevede acordarea sporului de dispozitiv.
Indemnizația de dispozitiv este un drept acordat prin dispozițiile articolului 1 al Legii nr. 138/1999 "personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției" și nu personalului contractual din administrația publică locală. Această concluzie este susținută chiar de denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar, dar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică unităților militare, ori reclamantul nu are calitate de personal militar).
Ordinul nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003, reprezintă un act administrativ ce nu poate adăuga la lege în sensul lărgirii sferei de aplicare a legii.
Mai mult, respectivul Ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României pentru a intra în vigoare, așa încălcând prevederile imperative ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În privința efectelor nepublicării acestui Ordin în Monitorul Oficial al României, instanța constată că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate de prevederile Legii nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificată ulterior prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 și Legea nr. 194/2007.
Conform art. 10 din Legea nr. 24/2000 în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele administrative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Așadar, având în vedere că Ordinul nr. 496/2003 nu se încadrează în excepțiile reglementate de prevederile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 24/2000, nefiind nici act normativ, nici act cu caracter individual, fiind un act cu caracter normativ emis de un conducător al organelor administrației publice centrale, care este susceptibil a fi aplicat unui număr nedeterminat de persoane și unui număr nedefinit de situații, în mod abstract, independent de identitatea acestor persoane și în raport exclusiv cu funcția îndeplinită de aceste persoane, reținem că Ordinul nr. 496/2003 trebuia, pentru a intra în vigoare, să fie publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
Referitor la unul din temeiurile de drept invocate de reclamant - nr.OG 137/2000, este de remarcat că dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale (Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 820/2008 ale Curții Constituționale), în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența de a înlocui un act normativ considerat discriminatoriu cu alte acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării în discuție.
Ori, prin acțiunea promovată, se tinde tocmai la acest scop, anume de a completa reglementarea legală privind salarizarea reclamantului cu un alt act normativ (Legea nr. 138/1999) sau administrativ (Ordinul MAI nr. 496/2003).
Cu privire la susținerea reclamantului că această indeminzație este menită să compenseze permanența sau disponibilitatea de a lucra peste program, se reține că, în privința personalului contractual au incidență dispozițiile art. 119 și 120 din Codul muncii ce vizează compensarea sau modul de plată a muncii suplimentare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii. Din coroborarea dispozițiilor art.11, 13 și 47 din Legea 138/1999 rezultă că indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă personalului civil și militar din Ministerul d e Interne.
Ca urmare a modificărilor interne survenite în structura administrației centrale se adoptă Ordinul nr.496/28.07.2008 ce tinde la o reașezare a salarizării funcționarilor publici și a personalului contractual ce își desfășoară activitatea în domeniul internelor, astfel încât sfera beneficiarilor indemnizației de dispozitiv se lărgește și la personalul civil.
Mai motivează recurentul că sporul de dispozitiv de 25% se justifică prin specificul activității salariaților, care presupune disponibilitatea totală a acestora de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru la activități de administrație publică care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Motivează recurentul că prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul nediscriminării consacrat de art.16(1) din Constituție, art.5 din Legea 53/2003 și art.1 al.2 lit. e și i din OG 137/2000.
Aceasta deoarece, în egală măsură salariații prefecturilor și cei din cadrul consiliilor județene (care primesc acest spor) au același statut, reglementat de Legea 188/1999 și Legea 53/2003, au salarizarea prevăzută de aceeași anexă a OG9/2008, respectiv OG10/2008.
Mai arată că, în administrația publică locală sunt situații în care s-a acordat acestora spor de dispozitiv.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Membrii Sindicatului Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei Municipiului
Problema litigioasă este dacă acestora li se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispozițiilor OG137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 496/2003, pentru a fi beneficiara sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată de Legea 138/1999 (art. 13) act normativ ce vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și ale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul 496/2003 de modificare și completare a Ordinului 275/2002, de punere în aplicare a Legii 138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit aceluiași ordin, personalul civil îl reprezintă funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii 138/1999 cu Ordinul 496/2003 de completare a Ordinului 275/2002 se reține că reclamanții, membri de sindicat, ca personal contractual al administrației publice locale, nu pot fi beneficiarii acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv.
Este reală susținerea recurentei că s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. S-a avut însă în vedere doar personalul civil ce desfășoară activitate în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, ce a fost preluat în urma reorganizării, tocmai pentru a se evita crearea unei situații discriminatorii între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Reclamanții-recurenți nu sunt îndreptățiți la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 21al.2 lit. e și i din OG137/2000, art. 5 din Codul muncii și art. 16 din Constituția României. Aceasta deoarece nu se poate reține analogia si comparabilitatea cerută de actele normative ce sancționează discriminarea.
Activitățile desfășurate de personalul vizat de dispozițiile Legii 138/1999, cu precizările făcute în Ordinul 246/2003 de modificare a Ordinului 275/2002 presupun o disponibilitate permanentă a acestuia de a participa dincolo de durata normală de lucru, la servicii operație sau speciale, în regim comandat în dispozitiv.
Or, atât timp cat activitatea recurenților, este de: muncitor, îngrijitor, portar, referent, șofer, consilier juridic, inspector de specialitate, conform tabelului comunicat de Primăria municipiului H, este fără echivoc ca aceștia nu pot fi îndreptățiți la acordarea unui spor destinat personalului își desfășoară activitatea în regim comandat, cu un specific clar stabilit, și prin urmare nu li se pot aplica prin analogie dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Sindicatul liber al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei H, împotriva sentinței civile nr.148 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Tribunalul Vaslui:
-
- -
16.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
