Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5555/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5555
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, și, împotriva sentinței civile nr.10/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Camera de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenții reclamanți avocat, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Olt și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 10/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu Camera de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții dețin calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi O, iar potrivit OUG 160/2000 drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesară să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar, demnitari, funcționari publici.
Actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum sunt definite în Legea nr. l82/2002, iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât, în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu prevăd expres acordarea sporului și pentru reclamanți.Mai mult, actele normative invocate de reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate condiționat de încadrarea acestuia în limitele bugetelor aprobate de către ordonatorul principal de credite.
OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari constituie o reglementare distinctă în ceea ce privește salarizarea acestora față de alte categorii profesionale, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. l6 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
În mod evident exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000.
În același sens prin decizia nr. 820/03.07.2008,Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art 2. alin. 3 și art.27 alin 1 OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Precizează astfel că potrivit dispoz. art.4 al.7 din legea 94/1992, controlorilor financiari le-a fost impusă obligație profesională imperativă, anume aceea de confidențialitate care trebuie îndeplinită în cadrul executării raporturilor de muncă.
Această obligație reprezintă o clauză legală a raporturilor de muncă și este obligație imperativă care trebuie corelată cu obligația de plată a angajatorului, a contraprestației reflectată în drepturile salariale a acestei obligații.
Obligația de confidențialitate este instituită în sarcina angajaților Curții de Conturi pentru orice fel de secrete despre care aceștia ar lua cunoștință, iar prin enumerarea întregii game de informații secrete cu care un salariat al Curții de Conturi poate intra în contact, legiuitorul a vrut să instituie o prezumție egală de universalitate, în sensul aplicării dispozițiilor legale, indiferent de titularul secretului, fie el și unul individual.
Atâta timp cât și-au respectat obligația legală de confidențialitate, în mod necesar trebuie plătită contravaloarea acestei clauze din contractul lor de muncă, care constă în echivalentul de 15% solicitat prin acțiune.
Intimata Curtea de Conturi a României depune întâmpinare solicitând respingerea recursului, învederând că, potrivit art.20 rap. la art.26 din, în afara clauzelor esențiale între părți pot fi negociate și cuprinse în și alte clauze specifice, cum este cea de confidențialitate, însă contractele individuale de muncă încheiate între reclamanți și pârâtă nu cuprind o asemenea clauză.
Față de drepturile suplimentare pretinse de salariați, Curtea Constituțională a reținut, că acestea nu se încadrează în categoria drepturilor Constituționale fundamentale, astfel că prev. art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În acest sens este de înțeles faptul că, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice, să înceteze acordarea lor sau să stabilească categoria personalului beneficiar al acestor drepturi suplimentare, astfel că nu poate fi reținută nici o încălcare a dispoz. art. 41 al.2 din Constituție.
Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar întâmpinare precizând că aceasta vizează cererea de chemare în garanție, care în cazul admiterii recursului trebuie respinsă, nefiind adusă nici o dovadă din care să reiese că în sarcina sa există obligația de garanție sau despăgubire reglementată de art.60-63 din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea constată a fi nefondat recursul având în vedere următoarele considerente
Salarizarea controlorilor financiari,este prevăzută de OUG 160/2000 act normativ care menționează expres că pe data aplicării prezentei ordonanțe, prevederile referitoare la salariul de merit,sporuri,indemnizații,stimulente,prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Cutrții de Conturi,nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice.
Acest act normativ, nu prevede acordarea acestui spor de confidențialitate de până la 15%.
Faptul că aceștia au obligația de a păstra confidențialitatea datelor deținute în exercitarea funcției, nu conduce în mod automat la concluzia că sunt discriminați în raport cu alte categorii de personal, cărora prin legi speciale li s-a acordat acest spor de confidențialitate.
OG 19/2006 care reglementează creșterile salariale ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, are în vedere o anumită categorie de informații și anume, cele clasificate atunci când prevede acordarea sporului de confidențialitate,iar legea 182/2002 definește informațiile clasificate ca fiind informațiile,datele,documentele de interes pentru securitatea națională care datorită importanței și consecințelor ce s-ar produce,urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate trebuie protejate.
Situația acestei categorii de personal nu poate fi comparabilă cu cea a funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului și a celorlalte categorii de funcționari cărora le-a fost recunoscut sporul de confidențialitate prin OG 6/2007, cu cea a personalului CNSAS care primesc sporul de confidențialitate sau cu a celorlalte categorii de personal cărora, prin acte normative distincte li se recunoaște acordarea acestui spor de confidențialitate, tocmai având în vedere drepturile și obligațiile diferite ale acestor categorii de personal.
Curtea concluzionează astfel, că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.2 din OG 137/2000 pentru a se reține existența unei situații discriminatorii, care i-ar fi îndreptățit pe reclamanți, să solicite acordarea unor despăgubiri, așa cum prevăd dispoz. art.27 din acest act normativ.
Art.14 din CEDO interzice discriminarea cu privire la exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție,iar art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție stipulează că execrcitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată fără nici o discriminare.
Sporul de confidențialitate solicitat de reclamanți nu este un rept recunoscut de lege sau de Convenție,pentru a se reține o eventuală încălcare a disp.art.14,respectiv art. 1 din Protocolul nr.12.De asemenea nu se poate reține nici încălcarea disp. art.16 din Constituție, raportat la împrejurarea că în numeroase decizii de speță, Curtea Constituțională a statuat, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale, consacrate și apărate de Constituție.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, și, împotriva sentinței civile nr.10/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Camera de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
./ 2ex/23.11.2009
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
