Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6045/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6045
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, C, A, A, împotriva sentinței nr. 691 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecată în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, formulată de recurenții reclamanți, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 691 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 1.10.2004 - 9.04.2006, sens în care s-a respins acțiunea pe această perioadă, ca prescrisă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea pe fond, formulată de reclamanții, -C, -, A, A, prin reprezentant convențional, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, în ce privește perioada 10.04.2006 - 31 decembrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, instanța analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerului Economiei și Finanțelor pentru perioada 01.10.2004-09.04.2006, a reținut că potrivit dispozițiilor art.283 alin 1 lit codul muncii, termenul pentru introducerea cererii de acordarea a drepturilor bănești, la instanța de judecată este de 3 ani și curge de la data nașterii dreptului la acțiune.
Față de aceste dispoziții imperative și raportat la data introducerii acțiunii de către reclamanții, respectiv la 10.04.2009 instanța admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 01.10.2004 - 09.04.2006, sens în care a respins acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor a reținut că deși acesta nu are raporturi de muncă cu reclamanții, potrivit art.48 din HG 386/2007, acesta reprezintă statul și este răspunzător pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea pe ordonatorii principali de credite a sumelor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, și ca urmare se va respinge excepția invocată.
Mai mult decât atât acest pârât este chemat în judecată pentru asigurarea fondurilor către instituțiile bugetare care sunt finanțate exclusiv de la bugetul de stat.
Analizând fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri la Tribunalul O l iar potrivit art.3 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției,alariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Prin Ordonanța de Guvern 23/27.01.2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și a altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, aprobată, cu modificări prin Legea nr. 100/2005 s-a prevăzut că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților se majorează începând cu data de 01.10.2005 cu 8 % față de nivelul din luna decembrie 2004, iar pentru perioada ianuarie - septembrie 2005 creșterea valorii de referință sectorială este de 45 %, iar potrivit art. 2 valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează începând cu data de 01.10.2005 cu 8 % față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei, pentru perioada ianuarie - septembrie 2005 creșterea valorii de referință sectorială este de 45 % din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. 1.
Astfel, s-a constatat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate salarizați potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzură de OG nr. 23/2005.
Prin OG 8/2007, s-au acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 în trepte prin majorarea coeficienților potrivit anexei 1, b și c, începând cu 01.01.2007 - 31.03.2007, 01.04.2007 - 30.09.2007 și respectiv cu 01.10.2007 rezultând că personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007.
Potrivit OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe care reprezintă unica formă de remunerare a acestora.
Astfel s-a apreciat că OG 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar constituie o reglementare distinctă în ceea ce privește salarizarea acestora față de alte categorii profesionale, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000.
În mod evident exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000.
În același sens prin deciziile nr. 818/819/820/03.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art 1,art 2 alin 3 și art 27 alin 1 OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având in vedere aceste considerente acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, arătând că prin OUG 27/2006 s-a prevăzut că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță.
Conform anexei 1 la OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei, ceea ce încalcă principiile Constituției României și ale Legii 303/2004 ale și ale Legii privind Combaterea discriminării.
Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Astfel, potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei.
Acordarea unor valori de referință sectoriale diferite în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și OG 137/2000, iar Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în legea 24/2000.
Potrivit art.1 din OG 83/2000, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare de referință corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit acestei legi.
OUG 2/2000 a modificat coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din legea 154/1998.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești ori dispozițiile art. 3 al.1 din OG 8/2007 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială de 280,64 lei inferioară celei prevăzute de OG 10/2007 de 365.
Prin ord. nr.1472/C/2005, s-a stabilit că pentru perioada 01.01.2003-05.05.2005, salariile personalului auxiliar de specialitate se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în cadrul autorității legislative și executive.
Valoarea de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, astfel încât la 30.09.2008 a ajuns la suma de 296,03 lei.
Cu toate acestea, prin OUG 27/2006 s-a prevăzut că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din ordonanță, însă în conformitate cu OG 3/2006 în luna aprilie, această valoare de referință era de 312,3 lei, iar cea prevăzută în OUG 27/2006 era de 257 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece temeiul juridic pe care reclamanta și-a formulat pretențiile a fost declarat neconstituțional.
Astfel, prin deciziile 818, 819, 820/03 iulie 2008 ale Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale prev.art.1,art.2 al.3 și art.27 al.1 din OG 137/2000 în măsura în care, din acestea se desprinde înțelesul că instanțele au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea constată a fi nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică stabilește,în anexe, în mod limitativ funcțiile de demnitate publică alese și numite,iar din cadrul autorității judecătorești au făcut parte,inițial,doar președintele urții Supreme de Justiție, icepreședintele,președinții de secție, judecătorii,funcții menționate expres în anexa II/2 la Legea nr.154/1998.
Numai acestea au fost funcții de demnitate publică dar până în aprilie 2006,ulterior toți magistrații fiind salarizați conform OUG.nr.27/2006.
Magistrații de la judecătorii,tribunale și curți de apel precum și personalul auxiliar nu au fost nominalizați în anexele Legii nr.154/1998 astfel că dispozițiile legale ulterioare privind majorarea valorii de referință nu li se pot aplica.
Personalul auxiliar de la instanțele judecătorești a fost salarizat conform Legii nr.50/1996,lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa nr. 2 din Legea nr.50/1996,în vigoare la data de 01 09 2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecător s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar cât și valoarea de referință sectorială,1.140.800 lei. Această valoare de referință a fost majorată conform art. 3 lit. din Nr.OUG 123/2003.
Ulterior această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01 10 2004-31 12 2004-238,06 lei,01 01 2005-30 09 2005-246,63 lei,01 10 2005-30 03 2006-267,10 lei astfel încât la data de 30 09 2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296,03 lei.
Nu poate fi reținută afirmația recurenților -personal auxiliar,în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr.303/2004 întrucât acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Art. 60 alin.4 din Legea nr.567/2004 prevede că alarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială astfel că valoarea de referință pe baza căreia se calculează salariile personalului auxiliar este cea prevăzută în legea de salarizare și nu pot fi calculate salariile pe baza unei alte valori de referință reglementată de lege pentru funcțiile de demnitate.
În consecință,dispozițiile legale nu se aplică decât destinatarilor legii și nu se pot aplica,prin analogie,altor categorii profesionale.
Referitor la susținerea că acordarea unor valori de referință sectoriale diferite în salarizarea puterilor statului, contravine nr.OG137/2000, instanța constată că este nefondată.Astfel, potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul din criteriile prev. la art.2 al.1 din OG 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în acest text de lege.
Cu alte cuvinte, pentru a ne afla în prezența unei discriminări trebuie îndeplinite cumulativ următoare condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 al.1 din acest act normativ; tratamentul diferențiat trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În raport de susținerile recurenților, Curtea apreciază că situația invocată de aceștia nu este comparabilă, cu atât mai puțin analogă cu cea a persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a fost reglementată inițial prin Legea 50/1996, unde erau menționați coeficienții de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar și valoarea de referință sectorială.
OUG 27/2006 a prevăzut că salarizarea acestei categorii de personal se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță.
Valoarea de de referință sectorială a fost majorată ulterior prin mai multe acte normative.
Întrucât personalul auxiliar de specialitate are propria lege de salarizare, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare pe baza cărora se calculează salariile acestora, sunt menționate în actul normativ care reglementează salarizarea acestei categorii de personal,drepturile lor salariale neputând fi stabilite pe baza unor acte normative care privesc salarizarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Un argument în susținerea acestei concluzii este și împrejurarea că modalitatea de stabilire a drepturilor lor salariale este distinctă de cea a persoanelor care ocupă asemenea funcții.
Ca urmare, Curtea constată că în cauză nu se poate reține existența unei situații discriminatorii dintre cele reglementate de OG. 137/2000.
De altfel, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale OG 137/2000 și anume, prevederile art.1,art.2 al.3 și art.27 al.1 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse n alte acte normative.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, C, A, A, împotriva sentinței nr. 691 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/23.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
