Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6062/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5190/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6062/
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr.3845/R/27.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(7036/2008) formulată de contestatoarea - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA în contradictoriu cu intimatul UL PERSONALULUI în numele membrilor de sindicat, A, V, A-, G, G -, V -, G, N, L -, I, -, I, M EN., B, I, I, A, I -, G, R, -, A -, A, M, G, -, CS., - T, C, D C, E, -, P, A, V, C, -, I, C, -, HS., V, I -, A, -, I, T, I -, N, -, -, A, -, -,., -, (moștenitor de pe urma defunctului, - (moștenitor de pe urma defunctului personal și asistată de, (moștenitor de pe urma defunctului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1056/2009, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestație.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației. Reprezentantul avocat al contestatoarei, arată în susținerea motivelor, că instanța, atunci când a soluționat recursul, nu a ținut cont de un act de procedură cu privire la care nu s-a făcut o judecată, neobservarea conținutului actelor, respectiv Protocolul din 13.04.2007 încheiat între contestatoare și intimatul-reclamant, prin care s-a limitat acordarea sporurilor în funcție de limitele bugetului, hotărârea fiind rezultatul unei grave erori materiale. De asemenea, arată că instanța a omis cuprinsul explicit al Contractului Colectiv de Muncă, reținând, în mod greșit, că obligația de negociere pentru stabilirea fondurilor necesare acordării drepturilor salariale și a celorlalte sporuri aferente acestei categorii de personal aparține angajatorului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2242 din data de 17.03.2008, pronunțată în dosarul nr.25234/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G -, G, -, -, I.., -, I, I, I, G, -, -, A, -, C, Z, G, A, C, M, G, I, I a, a,., A, I -, I, T, Ioraș. lorgulescu N, D,. - Carla,.. G, Meri, che, S-,. T, I, S-, I,., a, a,. D-, I, -,. Hinca, a, -, V, I, I, SimJ., S-, a, E, A, a, N, G Iile, I, reprezentați de Sindicatul Personalului, în contradictoriu cu pârâta - Națională de Transporturi Aeriene Române - SA;a obligat pârâta la plata către reclamanți a sporului de 25% din salariul de bază minim brut al fiecăruia, pentru condiții speciale, pentru perioada 1.05.2006 - februarie 2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Articolul 41 alin. 1 lit. a) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006 - 2007, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu numărul 357/2006, reglementează dreptul salariaților de a primi sporul pentru condiții speciale, de 25% din salariul de bază minim brut al salariatului, acest spor făcând parte din categoria sporurilor minime ce se acordă în condițiile contractului menționat.
Clauzele contractului colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, potrivit art. 241 alin. 1 litera c) din Codul muncii și art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
A mai reținut Tribunalul că pârâta - Națională de Transporturi Aeriene Române - SA se află printre unitățile menționate în anexa nr.5 la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii 2005 - 2006, cărora li se aplică prevederile acestuia.
Astfel, având în vedere că, potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi, pârâta avea obligația de a plăti salariaților săi sporul pentru condiții speciale, precum și faptul că aceasta nu și-a executat de bună voie obligația, prima instanță a constatat că angajatorul datorează reclamanților sumele cu acest titlu pentru perioada solicitată de titularii cererii, 1.05.2006 - februarie 2008.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea invocată de pârâtă, argumentată din punct de vedere juridic pe dispozițiile art. 9 din același contract colectiv de muncă, nu este de natură să o exonereze de obligația stabilită prin negociere la nivel de ramură. Astfel, articolul 9 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi prevede că sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat și de la bugetele locale, pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia. 2 al articolului menționat mai prevede că părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare, iar potrivit alin. 3, pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Din conținutul acestui text legal, a mai reținut Tribunalul, rezultă că, în ceea ce privește drepturile personalului unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat și de la bugetele locale, este necesară negocierea între părțile implicate, în vederea stabilirii fondurilor necesare acordării drepturilor cuvenite salariaților, însă această dispoziție se interpretează în sensul instituirii unei obligații in sarcina angajatorului de a se preocupa pentru realizarea acestor negocieri, în vederea stabilirii și identificării surselor bugetare care să-i permită să își execute obligațiile față de salariați, obligații ce au fost negociate cu prilejul încheierii contractului colectiv de muncă la nivel ramură.
De vreme ce dreptul tuturor salariaților din ramura transporturi la încasarea sporului pentru condiții speciale a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă, acordarea acestuia pentru salariații unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat și de la bugetele locale nu poate fi condiționată de negocierea dintre sindicate și angajatori, respectiv autoritățile din subordinea guvernului, în condițiile în care culpa pentru neîndeplinirea acestei formalități nu aparține salariaților, care au acest drept salarial recunoscut.
În consecință, reținând că pârâta, care nu a procedat la negocierea instituită de art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru a stabili modalitatea de acordare a sporului pentru condiții speciale sau pentru a-și asigura fondurile necesare achitării acestui drept salarial către salariații săi, nu poate invoca propria culpă în neexecutarea obligației, instanța de fond a constatat că se impune obligarea sa la plata către reclamanți a sporului de 25% din salariul de bază minim brut al fiecăruia, pentru condiții speciale, pentru perioada 01.05.2006 - februarie 2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele inflației până la data plății, în acest mod urmând a fi acoperit prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei obligații de plată și data executării efective.
Recursul declarat de - NAȚIONALĂ DE TRANSPORT SA împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3845/27.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-
În motivarea recursului s-au reținut următoarele:
Prima dintre criticile formulate de recurentă, subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă este întemeiată în parte, în privința reclamantei.
Astfel, la fila 223 dosarului instanței de fond, se află cererea formulată de această reclamantă, care arată că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 246 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta a depus cererea personal, între termene, fiind legitimată și exprimându-și voința în sensul de a renunța la judecată, împrejurări cu privire la care s-a făcut mențiune pe cerere.
Cum voința părții a fost exprimată expres și neechivoc, se impunea ca prima instanță să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cauzei, iar nu să admită cererea acesteia, cu consecința obligării angajatorului pârât și față de aceasta la plata sporului de 25%, în raport de dispozițiile art. 28 alin. 2 teza finală din Legea nr. 54/2003, potrivit cărora acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."
În ce privește situația reclamantei, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin, 2 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, " (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."
În raport de aceste dispoziții legale și întrucât reclamanta nu a retras mandatul sindicatului și nici nu a înțeles să renunțe la judecată, Curtea reține că este lipsită de relevanță împrejurarea retragerii reclamantei din sindicat ulterior formulării cererii de chemare în judecată, urmată de reînscrierea sa în același sindicat.
De asemenea, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei, fără a avea în vedere cererea modificatoare aflată la fila 25 dosarului instanței de fond, prin care Sindicatul Personalului arată că înțelege să renunțe la judecată în ceea ce privește pe, întrucât nu mai este membră a menționatului sindicat, începând cu data de 6.08.2007.
Astfel, față de dispozițiile art. 69 din Codul d e procedură civilă, se reține că declarația de renunțare se poate face fie personal de parte, fie de reprezentantul său convențional, care, însă, trebuie să aibă o procură specială în acest sens. Or, aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză.
În ce privește critica privind prematuritatea cererii reclamanților, în mod just instanța de fond a reținut că angajatorul pârât nu își poate invoca propria culpă pentru neefectuarea negocierilor prevăzute de textul Contractului colectiv de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Tribunalul a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 9 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, reținând instituirea prin această dispoziție legală a unei obligații în sarcina angajatorului de a se preocupa pentru realizarea negocierilor în vederea stabilirii și identificării surselor bugetare care să-i permită să își execute obligațiile față de salariați, obligații ce au fost negociate cu prilejul încheierii aceluiași contract colectiv de muncă la nivel ramură.
Cum acordarea sporurilor la salariul de bază minim brut al salariaților a fost negociat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, obligatoriu pentru părți, nu se poate reține că sarcina efectuării demersurilor în vederea asigurării finanțării revine sindicatelor, cu atât mai mult cu cât identificarea surselor de finanțare și aprobarea fondurilor sunt operațiuni prealabile negocierii salariilor și a celorlalte drepturi de personal, astfel cum rezultă fără echivoc din formularea textului art. 9 alin. 3 al contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură nr. 357/2006, potrivit căruia "(3)Pe baza fondurilor aprobateîn condițiile prevăzute la alin. 1,părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personalla unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale."
De asemenea, potrivit art. 3 din contractul colectiv la nivel de ramură nr. 357/2006, "(1) Clauzele prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară,indiferent de structura capitalului acestora."
Prin urmare, nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere legislația specială aplicabilă angajatorului pârât, companie cu capital majoritar de stat, finanțată de la bugetul de stat.
Atâta vreme cât părțile au negociat și stabilit acordarea drepturilor salariale cu respectarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din același contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură, salariații cărora li se aplică menționatul contract colectiv sunt îndrituiți a pretinde realizarea dreptului lor și, deci, executarea obligației corelative revenind angajatorului.
Examinând cauza sub toate, Curtea constată că, în mod just instanța de fond reținut că angajatorul datorează reclamanților sumele pretinse cu titlu de spor pentru condiții speciale, în cuantum de 25% din salariul minim brut pe unitate pentru perioada solicitată de titularii cererii, 1.05.2006 - februarie 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 357/2006, salariul cuprinde:salariul de bază, indemnizațiile,sporurile, precum și alte adaosuri.
Întresporurile minimece se acordă în condițiile aceluiași contract la salariul de bază minim brut al salariaților este menționat, alături și distinctde sporul pentru condițiideosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, șisporul pentru condiții speciale: 25%; (art. 41 alin. 1 lit. a)
La alin. 3 al art. 41 se stipulează că menționatele sporuri se acordă numai la locurile de muncă unde acesteanu sunt cuprinse în salariul de bază brut al salariatului,fiind admis ca părțile să negocieze includerea unora dintre aceste sporuri în salariul de bază al salariatului, care reprezintă retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă.
Art. 45-47 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (filele 61-62 ale dosarului de fond) explică modul de calcul al salariului. Astfel, se stabilește nivelul salariului de încadrare lunar negociat minim pe companie, arătându-se în continuare modul de calcul alsalariului de bază lunarși alsalariului brut lunar, care nu se confundă.
Pentru personalul aeronavigant,salariul de bază lunareste compus din dinsalariul de încadrare lunar negociat, conform funcției deținute la bord pe tip de aeronavă, care include sporurile specifice încadrării locului de muncă,la care se adaugă cuantumul indemnizației pentru ora de zbor.
Calculul salariului brut lunar se face prin adăugarea la salariul de bază lunar a sporului de vechime cuvenit, sporului de nocivitate și indemnizației de cursă internă.
Potrivit anexei 3 "Contractul individual de muncă" a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate "pct. a) Salariul de bază" (filele 92-95 din dosarul instanței de fond), rezultă că, pentru personalul aeronavigant,salariul de bazăse compune din salariul de încadrare negociat, conform funcției deținute la bord pe tip de aeronavă, care includesporurile specificeîncadrării locului de muncă, la care se adaugă cuantumul indemnizației de zbor. Sporurile și indemnizațiile specifice menționate la lit. b) sunt: spor de tehnicitate, indemnizația pentru ora de zbor, spor de ecran, spor de cască, spor pentru condiții periculoase, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru complexitatea muncii (pentru auditori).
Așadar, între aceste sporuri nu este menționat și sporul pentru condiții speciale, pretins de reclamanți.
Pentru personalul aeronavigant,salariul brutse compune din salariul de bază, la care se adaugă cuantumul indemnizației pe tronson de cursă internă, sporul de nocivitate și sporul de vechime. (anexa 3 pct. c "Salariul brut")
Sunt sporuri și indemnizații specifice încadrării locurilor de muncă adăugate la salariul de bază: sporul de nocivitate, sporul pentru lucrul sistematic peste program, sporul pentru lucrul în timpul nopții, sporul de vechime, indemnizația pe tronson de cursă internă, indemnizația pe cursă escortată. (anexa 3 pct. d)
Din interpretarea clauzelor contractuale mai sus redate, coroborate cu mențiunile consemnate în protocolul din 13.04.2007 (filele 58-60 din dosarul instanței de recurs) - potrivit cărora părțile agreează ca, după aprobarea rectificării bugetului de venituri și cheltuieli să se negociezeposibilitatea acordării, în funcție de posibilitățile financiare, pentru personalul aeronavigant, a sporului pentru condiții speciale prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi - rezultă, fără dubiu că nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că sporul pentru condiții speciale a fost inclus în salariul de bază și a fost achitat personalului aeronavigant, astfel încât reclamanții nu ar mai fi îndreptățiți să îl pretindă.
Împrejurarea că sporul pentru condiții speciale este inclus între sporurile specifice prevăzute la art. 42 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România nu este de natură să conducă la o altă concluzie, atâta vreme cât sporul pretins de reclamanții însoțitori de bord, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, nu a fost, în fapt, inclus în salariul de bază și nu a fost plătit efectiv acestei categorii de personal, care ar fi trebuit să beneficieze de el, conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Decizia pronunțată în recurs a fost atacată pe calea contestației în anulare de către recurenta - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA.
Întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a-I- pr. civ. contestația în anulare a fost motivată astfel:
Instanța de recurs, neobservând cuprinsul explicit al Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi 357/2006 () a reținut în mod eronat ca obligația de negociere pentru stabilirea fondurilor necesare acordării drepturilor salariate și a celorlalte sporuri aferente acestei categorii de personal aparține angajatorului.
În sensul celor de mai sus, instanța de control judiciar urmează a avea În vedere dispozițiile art. 9 alin. 1 din potrivit cărora "în scopul salarizării și al acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autoritățile din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal si pentru constituirea surselor".
Așadar, legiuitorul a înțeles să indice în mod expres și limitativ persoanele/organele/instituție care au obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru realizarea negocierilor în vedere stabilirii și identificării surselor bugetare care sa permită plata salariilor si a celorlalte drepturi cuvenite angajaților la nivel de ramura transporturi.
Cu toate acestea, instanța de recurs, preluând în întregime opinia primei instanțe, a efectuat o confuzie între noțiunea de "sindicate, ministere si organele locale" prevăzuta de si noțiunea de "angajator", ceea ce a condus, în mod eronat, la concluzia ca obligația anterior menționata - de realizare a negocierilor pentru stabilirea si identificarea surselor bugetare care sa permită plata salariilor - este o obligație prevăzuta de legiuitor exclusiv in sarcina subscrisei, in calitate de angajator.
Faptul că obligația de negociere este o obligație instituita de legiuitor in sarcina sindicatelor rezulta inclusiv din dispozițiile art. 9 alin. 3 al. care prevăd ca "pe baza fondurilor aprobate in condițiile prevăzute de alin. 1 (prin negociere), părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale".
Or, conform, părțile contractante sunt reprezentanții patronatelor din activitățile de transporturi si conexe constituiți conform prevederilor Legii nr. 256/2001 in confederații, uniuni, etc. și, respectiv, reprezentanții salariaților constituiți in sindicate, iar nu in angajatori priviți in mod individual.
Cu alte cuvinte, contrar celor reținute de instanța de recurs, obligația de negociere nu este instituita de lege in sarcina angajatorilor priviți in mod individual, ci în sarcina diferitelor organisme organizate ca asociații patronale, sindicate, ministerelor, etc.
În consecința, având în vedere ca distincția dintre "sindicate, ministere și organele locale" și cea de angajator, concluzia care se impune este aceea că, urmare a unei erori materiale/a unei confuzii, instanța de recurs a apreciat în mod eronat ca obligația anterior menționata ar fi stabilita de legiuitor in sarcina angajatorului, respectiv, a contestatoarei.
Instanța de recurs nu a observat Protocolul din 13.04.2007 încheiat intre subscrisa si intimatul-reclamant prin care s-a agreat o veritabila limitare a acordării sporurilor in funcție de limitele bugetului, hotărârea fiind, din aceasta perspectiva, rezultatul unei grave erori materiale.
Sub acest aspect, instanța de control judiciar urmează a avea in vedere convenția intervenita - SA si intimatul-reclamant (in calitate de reprezentant al salariaților) la data de 13.04.2007, convenție consemnata in cuprinsul Protocolului încheiat la data respectiva.
Astfel, la pct. 1 lit. g) din Protocolul din 13.04.2007, contestatoarea si intimatul-reclamant au agreat că, după aprobarea rectificării de Venituri si Cheltuieli, pentru personalul aeronavigant se vor negocia eventuale sporuri pentru condiții speciale, însă "la negocierea acestor drepturi se va avea în vedere încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli rectificat pentru respectarea și încadrarea în limitele acestuia".
De asemenea, prin Protocolul încheiat la data de 03.04.2007, părțile au agreat ca, doar in situația creșterii veniturilor realizate în anul 2007, se va solicita o rectificare a bugetului care sa vizeze și o rectificare a fondului de salarii pentru anul 2007.
Așadar, instanța va avea în vedere că părțile au instituit o veritabila limitare a modificării fondului de salarii si, respectiv, a acordării sporurilor pentru condiții speciale, precum și cheltuieli si doar in condițiile creșterii veniturilor.
Tot în sensul celor expuse mai sus, contestatoarea solicită instanței să constate că instanța de recurs a omis a observa dispozițiile art. 47 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate potrivit cărora salariul brut lunar ai personalului aeronavigant conține și sporurile specifice încadrării locului de munca, toate elementele salariului brut lunar urmând a se încadra în limita fondului de salarii alocat prin Bugetul de venituri și cheltuieli (aprobat si/sau rectificat de Ministerul Transporturilor).
Mai mult decât atât, sporurile specifice activității de zbor enumerate de dispozițiile art. 42 lit. b) din Legea nr. 233/2007, printre care se regăsește si sporul pentru condiții speciale de munca, urmează a se aplica diferențiat in raport de specificul activității de zbor pentru fiecare categorie de personal aeronautic civil navigant si pot fi incluse in salariul de baza ori se poate stabili o alta modalitate de acordare a acestora.
Or, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 din sporurile pentru condiții speciale se acorda doar la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul baza brut al salariatului, precum și faptul că, în speța dedusă judecații, acestea sunt cuprinse în salariul de baza al personalului aeronavigant, instanța trebuie să constate că doar urmare a unei erori materiale instanța de recurs a apreciat "sporul pretins de reclamanții însoțitori de bord nu a fost, în fapt, inclus în salariul de baza"
Instanța de recurs nu a observat ca sporul pentru condiții speciale nu are caracter permanent si obligatoriu, aspect ce se circumscrie de asemenea noțiunii de eroare materiala avută în vedere de prevederile art. 318 pct. 1. proc. civ.
Din aceasta perspectiva, contestatoarea solicită instanței să aibă în vedere ca instanța de recurs nu a observat ca sporul pentru condiții speciale nu reprezintă un spor cu caracter permanent si obligatoriu pe care trebuie sa-l acorde angajatorul in toate cazurile.
În acest sens, sporurile cu caracter permanent și, în consecință, obligatorii, ce urmează a le acordate salariaților sunt stabilite expres prin intermediul prevederilor art. 41 alin. 5 din, "sporul pentru condiții speciale" neregăsindu-se printre cele enumerare limitativ de textul anterior menționat.
Pe de alta parte, nici dispozițiile art. 42 lit. b) din Legea nr. 223/2007 nu prevăd obligativitatea acordării către personalul aeronavigant a sporului pentru condiții speciale, ci aceste norme legale cuprind o enumerare de sporuri care pot fi acordate personalului aeronavigant; de asemenea, aceste dispoziții legale stabilesc si o serie de limite potrivit cărora salariații urmează a beneficia de aceste sporuri respectiv, în funcție de specificul activității de zbor pentru fiecare categorie de personal aeronautic civil navigant profesionist, neprevăzând obligativitatea plații cumulative a tuturor acestor sporuri.
Cu alte cuvinte, prin contractele colective și/sau individuale de muncă încheiate cu angajatorul, părțile pot stabili categoriile de sporuri ce urmează a se acorda personalului aeronavigant si, respectiv, cuantumul acestora, legiuitorul instituind obligații doar cu privire la cuantumul minim ale acestor sporuri.
Or, n condițiile in care sporul pentru condiții deosebite nu se regăsește printre cele indicate de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 41 alin. 5 din, dar având în vedere și faptul ca părțile au convenit plata unui eventual asemenea spor doar în condițiile și limitele bugetului de venituri și cheltuieli (aprobat de minister), rezulta că în mod greșit a reținut instanța de recurs caracterul obligatoriu al sporului pentru condiții speciale, hotărârea astfel pronunțata fiind în mod evident rezultatul unei erori materiale în sensul prevederilor art. 318 pct. 1. proc. civ.
Contestația în anulare este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele motive:
În sensul textului art. 318. pr. civ, "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale pe care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unor soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs.
Or, prin contestația în anulare formulată, contestatorul nu invocăastfelde greșeli materiale, și tinde la o rejudecare a recursului, ceea ce nu este posibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.3845/R/27.05.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(7036/2008) formulată de contestatoarea - NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA în contradictoriu cu intimatul UL PERSONALULUI în numele membrilor de sindicat, A, V, A-, G, G -, V -, G, N, L -, I, -, I, M EN., B, I, I, A, I -, G, R, -, A -, A, M, G, -, CS., - T, C, D C, E, -, P, A, V, C, -, I, C, -, HS., V, I -, A, -, I, T, I -, N, -, -, A, -, -,., -, (moștenitor de pe urma defunctului, - (moștenitor de pe urma defunctului personal și asistată de, (moștenitor de pe urma defunctului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.P/2 ex./23.11.2009
Jud. recurs: CS
UL
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
