Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/CM
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1459/26.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în C,-, -, Sc.A,.10, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă SC, avocat, conform delegației de substituire Nr. din 09.02.2009, intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei 1 exemplar acte adiționale ce cuprind modificarea art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel și comunică un set de înscrisuri intimatei.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta - pârâtă depune concluzii scrise la dosarul cauzei și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate.
Solicită apărătorul recurentei admiterea excepției prematurității formulării cererii privind primele de Paști și C, invocată și în fața primei instanțe. Totdată solicită admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, respectiv modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii, ca nefondată, motivat de împrejurarea că reclamanta și-a primit drepturile salariale solicitate.
Precizează avocat că începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Din cuprinsul aliniatului 2 al art. 168, așa cum a fost modificat în 2003 și 2005, rezultă că suplimentările respective nu mai pot fi solicitate distinct, deoarece, conform prevederilor art. 170 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, aceste suplimentări se acordă distinct numai dacă nu au fost introduse prin act adițional în salariul de bază.
Intimata - reclamantă, având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate la fond. Precizează intimata că suma acordată este calculată la salariul de bază.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pârâta B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, constând în suplimentări salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și C precum și la suma de 379 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu le-au fost acordate astfel că sunt îndreptățiți să le solicite începând cu data de 02.06.2005, până la data încetării contractelor de muncă.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamanții consideră că se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară și limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
De altfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat și procedura prevăzută de contractul colectiv de muncă și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al " și prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
Pârâta a mai arătat că promovarea acțiuniieste prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decât atât, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
De asemenea, a invocat șiexcepția prescrierii dreptului la acțiunearătând că drepturile ce fac obiectul cererii sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1459/26.11.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematurității acțiunii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 6043 lei cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști din anii 2005, 2006 și 2007 și pentru sărbătorile de C din 2004, 2005 și 2006.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 379 lei reprezentând reactualizarea cu rata inflației a sumei de 6043 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, s-a apreciat că aceasta este nefondată deoarece, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. "e" Codul muncii care se referă la neexecutarea unor clauze din CCM ci, dispozițiile art. 283 litera "c" din același cod.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse
contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, și vor fi achitate de angajator cu respectarea prevederilor art. 40 alin. 2 litera "f" codul muncii referitoare la plata impozitelor si contribuțiilor datorate la bugetul de stat.
Cu această motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, sume la care se va aplica dobânda legală începând cu data la care erau datorate,pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că excepția prematurității formulării cererii a fost în mod nelegal soluționată deoarece singura în măsură să aprecieze asupra momentului nașterii dreptului la acțiune este instanța.
- În mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că sumele sunt datorat, recurenta solicită să se ia in considerare faptul că aceste sume sunt brute, urmând ca reclamanții să primească cu ocazia executării doar sumele nete rezultate după reținerea contribuțiilor la bugetul de stat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este fondat,numai în ce privește cererea subsidiară.
- Cu privire la prima critică:
xcepția prematurității formulării cererii fost în mod corect soluționată, instanța de fond apreciind că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." E" Codul muncii.
Astfel, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamanții erau în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Reclamații și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În ce privește cererea subsidiară, Curtea constată că aceasta este fondată deoarece instanța de fond a arătat faptul că societatea este obligată la plata sumelor datorate cu titlu de suplimente salariale, astfel cum au fost acestea cerute fără a arăta că din aceste sume vor fi reținute contribuțiile datorate bugetului de stat deși cu ocazia executării sentinței unitatea are obligația de a calcula și vira la buget contribuțiile datorate.
Prin urmare, recursul este din acest punct de vedere întemeiat, astfel că, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul că, sumele datorate de pârâtă sunt sume brute din care se vor reține cu ocazia executării hotărârii, contribuțiile la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.1459/26.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în C,-, -, Sc.A,.10.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că sumele datorate de pârâtă sunt sume brute din care se rețin contribuțiile la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:;
Red. jud. /16.02.2009
dispozitiv -gref.
4 ex./17.02.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Eleonora Spiridon
