Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/CM
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul - pârât domiciliat în C,-, -,.30 - prin SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ C, cu sediul social în C,-,.4, împotriva sentinței civile nr.1277/12.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CASH SRL, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru intimata - pârâtă Cash SRL B, consilier juridic, conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei, lipsind recurentul - reclamant, prin Sindicatul Poșta Română
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimatei - pârâte depune la dosarul cauzei întâmpinare la recursul formulat de recurentul.
Instanța, verificând conținutul întâmpinării constată că nu au fost invocate excepții, aceasta având caracterul unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termen, pentru a fi comunicată recurentului.
Reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat.
Instanța, având în vedere că reprezentantul intimatei a arătat că nu mai are alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței, considerând că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare, arătând faptul că în cauza dedusă judecății nu s unt aplicabile dispozițiile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă.
Precizează reprezentantul intimatei - pârâte că nu este fondată susținerea recurentului potrivit căreia indemnizația de detașare reprezintă o compensație pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, în măsura în care această dispoziție a dus la o modificare fundamentală a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea comparativ cu perioada anterioară, cu atât mai mult cu cât felul muncii recurentului nu s-a modificat.
Solicită reprezentantul intimatei să se observe că din probele administrate rezultă că recurentul își desfășoară activitatea în localitatea de domiciliu. Locul muncii nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și sosire în și din cursă, cu plecare și revenire în localitatea de domiciliu.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefundat și menținerea în tot a sentinței atacate, ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea constată următoarele:
Reclamantul reprezentat de Sindicatul "Poșta Română" Cas olicitat obligarea pârâtei SC Cash SRL B la plata sumei de 400lei reprezentând indemnizație de detașare aferentă perioadei 14.04.2008 - 14.05.2008.
A arătat că este angajat al CN Poșta Română SA și a fost detașat pentru o perioadă de un an la societatea pârâtă astfel că, pârâta avea obligația potrivit art. 46 al.4 din Codul Muncii și art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național să îi plătească o indemnizație de 50% din salariul de bază zilnic.
Această indemnizație nu i-a fost plătită cu motivația că s-ar acorda decât în cazul în care angajații s-ar deplasa în teritoriu din ordinul angajatorului.
În referire la acest argument al pârâtei, reclamantul a arătat că este vorba de o interpretare forțată a art. 46 din contractul colectiv de muncă, articol care vizează numai modul de calcul al indemnizației și că nu are relevanță dacă angajații se deplasează sau nu în teritoriu în perioada detașării.
A mai arătat că prevederea art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel național este clară și singura condiție stabilită este ca detașarea să dureze mai mult de 30 de zile.
Prin sentința civilă nr. 1277/12.11.2008, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Poșta Română C în contradictoriu cu pârâta SC CASH SRL.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul este angajat la CN Poșta Română și a fost detașat la societatea pârâtă activând în cadrul Diviziei de transporturi rurale - Județul C din structura societății pârâte.
Potrivit art.42 din Codul Muncii, detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
Art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că "salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile.
Instanța a apreciat că acest text se referă la salariații "trimiși în detașare" fiind vorba de salariați trimiși în altă localitate pentru o anumită perioadă de timp.
Art.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu se referă la toate cazurile de detașare în sensul art. 45 din Codul Muncii ci numai la anumite cazuri de detașare, respectiv cele care presupun părăsirea localității în care angajatul activează, pentru o perioadă neîntreruptă de timp care depășește programul normal de muncă.
Indemnizația de 50% din salariul de bază zilnic se acordă "în locul diurnei zilnice" prin urmare, este vorba de o sumă de bani care înlocuiește diurna, motivat de durata detașării, de peste 30 de zile.
În cazul trimiterii în detașare, în sensul art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, angajatul beneficiază de aceleași drepturi prevăzute la art. 45 pentru delegare, ceea ce presupune și îndeplinirea acelorași condiții.
Cu toate acestea, art.45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se referă la salariații trimiși în delegație în țară sau străinătate.
Din redactarea art.45, rezultă că diurna se justifică prin părăsirea localității, deplasarea la o distanță semnificativă și că este necesară pentru compensarea inconvenientelor determinate de părăsirea domiciliului sau reședinței, cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrană efectuate în afara localității, întrucât cheltuielile de transport și costul cazării sunt suportate de angajator.
Deși reclamantului i s-a schimbat locul de muncă, în sensul că este vorba de o societate comercială, acesta își desfășoară activitatea în Județul C, realizând activități de transport în teritoriul județului.
Din evidența itinerariilor realizate de reclamant anterior, în timpul activității desfășurate în cadrul CN Poșta Română - Oficiul județean de poștă C, rezultă că și în acea perioadă, reclamantul participa la activități de transport pe teritoriul județului, în afara Municipiului
Prin natura activității desfășurate de reclamant atât în cadrul CN Poșta Română cât și în cadrul societății pârâte, locul de muncă al acestuia nu s-a schimbat decât în privința locului de plecare și de sosire, activitatea fiind desfășurată în continuare tot pe teritoriul județului C dar în folosul altui angajator.
Față de aspectele reținute, instanța de fond a constatat că reclamantul nu este îndreptățit la diurnă și nici nu are dreptul la indemnizația care o înlocuiește în cazul unei detașări mai mari de 30 de zile, astfel că cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant-prin intermediul Sindicatului Posta Română C, care a formulat următoarele critici:
- Instanța a interpretat greșit dispoziția art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național, neluând în considerare condițiile diferite de lucru de la societatea unde au fost detașați salariații de la CN Posta.
Astfel, după detașare, aceștia trebuiau să își desfășoare activitatea in condiții total diferite, respectând o alta procedura de lucru, după alt program, parcurgând trasee de 250 km, mult mai lungi, fata de cele efectuate anterior detașării.
De asemenea, in programul zilnic de lucru sunt cuprinse si perioadele de pregătire a curselor, formalități care se realizează la întoarcerea din cursă și celelalte activități curente care, toate la un loc conduceau la depășirea programului normal de lucru, fără a beneficia de plata orelor suplimentare.
- Nu exista o norma legala sau convențional care sa stabilească acordarea indemnizației de detașare în scopul acoperirii cheltuielilor suplimentare de hrana și întreținere si nici nu se poate considera ca modificarea traseelor zilnice in interiorul județului nu se încadrează în situația reglementata de art. 46 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național.
De asemenea, art. 46 alin. 4 din Codul muncii prevede ca salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si a celor de cazare precum si la o indemnizație de detașare, reprezentând de fapt o compensație pentru modificarea unilaterala a contractului individual de munca în măsura în care are loc o modificare a condițiilor în care angajatul își desfășoară activitatea, comparativ cu perioada anterioară.
Pentru aceste motive, recurentul apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, pentru admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect prima instanța a interpretat textele de lege incidente in cauza, neavând loc o modificare a condițiilor de lucru ale reclamantului cu ocazia detașării acestuia astfel ca, acesta nu este îndreptățit la plata unei indemnizații de detașare.
Analizând sentința recurată in raport de probele administrate in cauză și criticile formulate prin prezentul recurs, Curtea constată:
Prin decizia nr. 12250/03.04.2008, emisa de Direcția Regională de Poștă -C, reclamantul a fost detașat la SC Cash SRL in perioada 12.04.2008-12.04.2009, specificându-se ca, funcția de bază este șofer și că este detașat "fără a i se modifica felul muncii".
Nu s-a invocat de către reclamant, nerespectarea clauzei inserată in decizia mai sus amintită cu privire la "felul muncii", dar acesta considera că este îndreptățit să primească indemnizația de detașare, deoarece condițiile de muncă s-au modificat după detașare, fiind obligat sa efectueze curse mult mai lungi.
Potrivit art.42(1) din Codul Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă iar în conformitate cu art. 45 din Codul Muncii, detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
În ceea ce privește drepturile de care beneficiază salariații în caz de detașare, art. 46 al.(4) din Codul Muncii prevede că salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că "salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45.
În cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile".
Coroborând dispozițiile redate mai sus, rezultă că salariatul detașat beneficiază de cumulul drepturilor prevăzute de text, respectiv:cheltuieli de transport, cazare și indemnizație,ceeace presupune ca salariatul să fie detașat in altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece numai această împrejurare ar putea determina plata cheltuielilor de "transport" si "cazare".
Dealtfel, art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 face în mod expres trimitere la art.45, stabilind că angajații trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute de art.45, care, în cazul în care detașarea durează mai mult de 30 de zile sunt substituite de indemnizația pretinsă de recurent.
În condițiile in care art. 45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se referă la salariații trimiși în delegație în țară sau străinătate, este evident ca si art.46, are în vedere aceleași împrejurări, respectiv, detașarea salariatului in alta localitate.
Cele două texte din contractul colectiv de muncă se referă la aceleași drepturi, reglementarea distinctă fiind determinată numai de elementele specifice modificării contractului individual de muncă.
Astfel, diurna prevăzută de art. 45, se justifică prin părăsirea localității, și este necesară pentru compensarea inconvenientelor determinate de părăsirea domiciliului sau reședinței cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Aceasta are în vedere în special cheltuielile pentru hrană efectuate în afara localității, întrucât cheltuielile de transport și costul cazării sunt suportate de angajator.
Recurentul susține că indemnizația pretinsă reprezintă o compensație pentru modificarea condițiilor de muncă.
Orice compensație presupune insă, existența unui prejudiciu cum ar fi de pildă, prejudiciul moral determinat de disconfortul produs urmare părăsirii localității de domiciliu pentru o perioadă de timp.
Recurentul nu a făcut dovada unui astfel de prejudiciu și nici a împrejurării că pe perioada detașării a fost pus în situația de a părăsi localitatea unde iși are domiciliul, pe o perioada îndelungată.
Deși reclamantului i s-a schimbat locul de muncă în sensul că este vorba de o societate comercială, acesta își desfășoară activitatea tot în Județul C iar cursele efectuate pe raza județului se încadrau în programul normal de lucru, neîndeplinind alte sarcini decât cele pe care le îndeplinea înainte de detașare.
Deplasarea acestuia, în timpul programului de muncă în afara localității, pe teritoriul județului, în desfășurarea normală și zilnică a atribuțiilor de serviciu nu poate conferi nici dreptul la diurnă și nici dreptul la indemnizația care o înlocuiește în cazul unei detașări mai mari de 30 de zile.
Recurentul nu a dovedit că deplasările efectuate în afara orașului s-ar fi realizat pe perioade de timp neîntrerupte si mai mari decât durata normală a programului de lucru.
Se susține că a avut loc o modificare a condițiilor de lucru deoarece se parcurgeau trasee de peste 250 km. dar această împrejurare nu face aplicabil art. 46 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 ci, tine de obligația recurentului de realizare a atribuțiilor de serviciu, asumată prin contractul individual de muncă.
In cazul in care parcurgerea acestor distante presupunea depășirea orelor de program, reclamantul era îndreptățit să solicite obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare dar acest aspect nu a făcut obiectul cererii la instanța de fond astfel ca nici Curtea nu poate analiza aceste pretenții deoarece contravine disp. art. 294 cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1277/12.11.2008 va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul - pârât domiciliat în C,-, -,.30 - prin SINDICATUL POȘTA ROMÂNĂ C, cu sediul social în C,-,.4, împotriva sentinței civile nr.1277/12.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CASH SRL, cu sediul în B, sector 2,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
jud. /18.02.2009
- gref.-
19.02.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Eleonora Spiridon
