Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6140/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6140
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții - și împotriva sentinței nr.2394 din 30 aprilie 2009, pronunțată Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, depune note de ședință cu caracter de concluzii scrise, în raport de care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2394 din 30 aprilie 2009, respins acțiunea în pretenții formulată de petenții -, și în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect obligarea pârâtei la contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4000m3pentru anul 2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că usținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază a fost dovedită și poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere nu este contrară legii, fiind posibilă stabilirea unui salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților.
În al doilea rând, nu s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază nu s-ar deduce și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație, petenții au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța a considerat că intimata a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, și a respins actiunea.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, se arată că este nelegală susținerea că drepturile au fost incluse în salariul de bază, întrucât astfel s-ar da posibilitatea angajatorilor să stabilească un salariu de bază care să nu poată fi controlat de salariat.
Dacă drepturile ar fi incluse în salariu, ar trebui să fie evidențiate distinct în statele de plată.
Susțin recurenții că nu s-a făcut dovada includerii drepturilor în salariul de bază.
În condițiile în care salariul de bază al reclamanților nu respectă dispozițiile art. 128 și 129 din contractul colectiv de muncă, nu se poate reține că au fost incluse contravaloarea cotei de gaze, precum și celelalte adaosuri și sporuri.
Mai susțin că dispozițiile art. 176 din contractul colectiv de muncă sunt lovite de nulitate deoarece includerea în salariul de bază a fost doar scriptică, nu și faptică, iar singura modalitate de introducere în salariul de bază era încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă.Instanța de fond face confuzie între noțiunea de salariu în care se includ toate drepturile bănești și noțiunea de salariu de bază.
Susținerea intimatei că s-ar fi dovedit introducerea contravalorii cotei de gaze în salariul de bază este neîntemeiată, întrucât prin adresele invocate se arată că au fost majorate salariile cu un procent de 1,27 în medie pe regie începând cu data de 01.07.1997, fără să se facă referire la vreo compensare a ajutorului material de combustibil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge recursul formulat de reclamanții - și împotriva sentinței nr.2394 din 30 aprilie 2009, pronunțată Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/19.11.2009
fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
