Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6150/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6150
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului M și pârâtul Spitalul Județean de Urgență D Tr. împotriva sentinței civile nr.1024 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, prin Sindicatul SANITAS, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursurile.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.1024 din 09 iunie 2009 admis acțiunea în parte formulată de reclamanții, reprezentați de Sindicatul "SANITAS", împotriva pârâților Spitalul Județean de Urgență D Tr.S și Direcția de Sănătate Publică a Județului
A obligat pârâții să achite reclamanților, începând cu data de 13.03.2006, reclamantei începând cu data de 26.10.2006 până la data de 9.06.2009, c/val. tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit numărului de zile lucrate de aceștia, dar nu mai mult de 20 tichete lunar, sume ce vor fi actualizate la momentul plății în raport de data fiecărei scadențe lunare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, se află în raporturi de muncă cu pârâtul Spitalul Județean M, în calitate de medici și respectiv asistenți medicali, desfășurând activitatea în cadrul cabinetelor școlare.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură sau de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Pârâtul în calitatea sa de angajator, în mod nejustificat nu a acordat tichete de masă și categoriilor de salariați din care fac parte reclamanții.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu pârâtul, acesta a motivat fără un temei legal, că acordarea dreptului la tichetele de masă s-a făcut diferențiat ca o consecință directă a prevederilor legale.
Distincția în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Pârâta a invocat în apărarea sa dispozițiile art.1 din 653/2001 potrivit cu care, asistența medicală și stomatologică a preșcolarilor, elevilor și studenților se asigură în cabinete medicale și stomatologice din grădinițe, școli și unități de învățământ superior, integrate în structura spitalelor teritoriale și finanțate de la bugetul de stat, iar reclamanții au invocat în susținerile lor prevederile art.23 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, potrivit cărora, beneficiază de tichete de masă personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, s-a constat că reclamanții au contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispozițiile art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare, în acest sens fiind și prevederile art.188 al.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, care abrogă Legea 270/2003 și care stipulează că, spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii ce funcționează pe principiul autonomiei financiare. De asemenea, sunt aplicabile dispoz. art.35 din OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, se prevede că, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
În contextul analizei făcute, s-a avut în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Spitalul Județean de Urgență D Tr. S și Direcția de Sănătate Publică a Județului M, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta DSP M invoca faptul ca potrivit art. 188 alin. 1 din 95/2006 spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii si funcționează pe principiul autonomiei financiare.
Ca personalul din dispensarele școlare care este retribuit din bugetul de stat nu beneficiază de plata acestor tichete de masa.
Ca recurenta nu are calitate de angajator pentru reclamanți, acesta fiind Spitalul Județean de Urgenta.
Recurentul Spitalul de Urgenta Dr. Tr.S arata ca organizarea si finanțarea cabinetelor medicale școlare sunt reglementate de nr. 653/2001, care stipulează in art. 1 (1) ca asistența medicală și stomatologică a preșcolarilor, elevilor și studenților se asigură în cabinetele medicale și stomatologice din grădinițe, școli și unități de învățământ superior, înființate ca urmare a reorganizării dispensarelor medicale din aceste unități, integrate în structura spitalelor teritoriale și finanțate de la bugetul de stat.
Ca având in vedere sursa de finanțare si faptul ca in bugetul de stat nu s-au prevăzut sume destinate plații tichetelor de masa, neacordarea tichetelor de masa nu reprezintă o incalcare a principiului egalitatii de tratament.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamații intimați sunt angajați cu contract individual de munca in cabinetele medicale școlare din cadrul Spitalului de Urgenta.
Cu privire la recursul formulat de recurenta DSP:
Potrivit rt. 10 Codul Muncii, ontractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Potrivit rt. 40 (2) Codul Muncii, angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; Potrivit art. 1(1) din 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Potrivit rt. 5(1) din 142/1998, angajatorul distribuie salariaților tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare. (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul distribuie, pe salariat, un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, raporturile de munca sunt grefate pe contract individual de munca ce se încheie intre salariat si angajator. In baza acestui contract iau naște drepturi si obligații reciproce.
Printre aceste drepturi si obligații se regăsește si obligația angajatorului de a acorda salariaților drepturile ce deriva din contract colectiv de munca sau lege.
Unul din aceste drepturi este si dreptul la tichete de masa.
Obligația de a distribui tichetele de masa revine angajatorului.
In speța de fata, calitatea de angajator o are Spitalul Județean si nu DSP si ca atare si drepturile si obligațiile se ca urmare a raportului de munca existent intre salariat si spital.
Ca atare in mod greșit instanța de fond a obligat recurenta DSP la plata c/val tichetelor de masa, in condițiile inexistentei unui raport de munca intre aceștia si reclamant, raport care sa dea naștere la obligații in sarcina acestora, lipsind calitatea procesuala pasiva a acesteia.
In consecința, Curtea va admite recursul formulat de recurenta DSP, va modifica sentința, in sensul ca va respinge acțiunea fata de aceasta.
Cu privire la recursul formulat de către Spitalul Județean:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
Potrivit rt. 23 din OUG 115/2004, ncepând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,personalul încadrat în unitățile sanitare publicefinanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Potrivit art.139 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007, angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, pentru a beneficia de tichete de masa trebuie îndeplinite următoarele condiții:
Pe de o parte, unitatea sanitara publica sa fie finanțata din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, situație juridica in care se găsește unitatea sanitara recurenta.
Pe de alta parte, beneficiarul tichetelor de masa trebuie sa fie angajatul unitații sanitare, condiție, de asemenea, îndeplinita așa cum rezulta din actele dosarului.
In situația in care cele doua condiții sunt îndeplinite, dispozițiile imperative ale OUG 115/2004 se aplica tuturor salariaților aflați in aceasta situație.
Se retine de asemenea ca dispozițiile menționate nu stabilesc criterii de diferențiere intre angajații unitații sanitare.
Prin urmare nu pot fi reținute ca si criterii de diferențiere prevederile 653/2001,care stabilesc doar sursa de finanțare pentru anumite activitati, fara ca prin aceasta sa se schimbe calitatea juridica a spitalului de unitate sanitara publica finanțata din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel cum e definit in ordonanța.
In consecința, ceea ce are relevanta juridica, din punct de vedere al dreptului la acordarea tichetelor de masa, este forma juridica a unitații sanitare si calitatea de salariat a unei astfel de unitati sanitare.
In situația in care legiuitorul ar fi vrut sa excepteze o anumita categorie de salariați ar fi prevăzut in mod expres acesta situație, ca situație de excepție de la regula stabilita prin actul normativ cadru.
Se retine astfel ca nu exista identitate juridica intre situația prevăzuta de ordonanța care privește subiectul căruia ii revine obligația de acordare a tichetelor de masa si anume unitatea sanitara publica finanțata din venituri proprii si situația prevăzuta in ordin care vizează obiectul finanțării de la bugetul de stat si anume activitățile din cabinetele școlare.
In consecința, Curtea constata ca in mod temeinic si legal Tribunalul a constatat dreptul reclamantului la acordarea tichetelor de masa, sens in care se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență D Tr.S împotriva sentinței civile nr.1024 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, prin Sindicatul SANITAS, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului M împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud..12.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
