Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6226/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4794/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6226/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții, G, șiîmpotriva sentinței civile nr.2846 din data de 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41007/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Culturii și cultelor și Teatrul Național " ",având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul,personal, lipsind recurenții, G,și intimații Ministerul Culturii și Cultelor și Teatrul Național " ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 04.11.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Culturii și Cultelor.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 8 la data de 22.08.2001.
Intimatul, personal, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar, în fotocopie și certificate cu mențiunea "conform cu originalul", sentința civilă nr.6423 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14017/3/LM/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4440/ din 17.06.2009 a Curții de Apel București, din care rezultă drepturile salariale cuvenite recurenților ce trebuiau achitate; decizia nr.34 din 06.04.2009 emisă de Teatrul Național " " și sentința civilă nr.2620 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, cu titlu de practică judiciară.
Interpelat fiind, recurentul, personal, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii sale de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral cererea sa de recurs, solicitând a se constata că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, încalcă prevederile art.239 din Codul Muncii cât și ale art.9 din Legea nr.130/1996, prin care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că la dosarul primei instanțe, sunt depuse înscrisuri din care rezultă că Sindicatul " " a obținut recunoașterea drepturilor pretinse printr-o sentință judecătorească ce a fost pusă în executare, iar singurii salariați care nu au beneficiat aceste drepturi salariale sunt recurenții din prezentul litigiu, care nu sunt membri de sindicat, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a ținut cont de aceste aspecte și de practica judecătorească în materie.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de intervenție în nume propriu și pe cale de consecință, obligarea pârâților la acordarea sporului pentru suprasolicitare neuropsihică în procent de 5% din salariul de bază, precum și la respectarea Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură nr.197/2006, pe toată perioada de valabilitate a acestuia, depunând la dosar concluzii scrise formulate de acesta cât și din partea celorlalți recurenți în cauză.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2846/03.04.2009 pronunțată în dosarul nr.41007/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea principală și cererea de intervenție în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții și, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu, G, în contradictoriu cu pârâtul Teatrul Național ""
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de dezbateri, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor cu motivarea că acesta nu are calitate de angajator astfel că, potrivit art. 282 Codul muncii nu poate fi parte în conflictul de muncă.
Tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, G,.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salarizați conform HG 281/1993 iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultura, înregistrat la 08.02.2006, încheiat pe o perioadă de 2 ani au fost prevăzute prin art. 45 sporul de fidelitate de 15% si sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru salariații din instituțiile de cultură.
Potrivit art. 12 din Legea 130/1996,contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Articolul 157 alin. 2 CM stabilește o excepție de la regula negocierii salariului, prevăzând că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Tribunalul a constatat că instituția în cadrul căreia sunt salariați reclamanții este finanțată și de la bugetul le stat, salarizarea acestora se stabilește prin lege, nefiind posibilă, față de textele invocate mai sus, stabilirea prin contractele colective de muncă a unor sporuri la salariu ce nu au fost prevăzute prin legea de salarizare și pentru care nu s-au alocat fonduri de la bugetul de stat.
De altfel, a apreciat instanța de fond, articolul 45 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură menționează că sporurile vor fi acordate " în condițiile legii", ceea ce înseamnă că negocierea nu poate să aibă ca obiect drepturi bănești ce nu sunt prevăzute în actul normativ care reglementează salarizarea personalului din ramura de activitate respectivă.
Împotriva acestei au declarat recurs reclamanții și intervenienții în nume propriu.
În motivarea recursului declarat, reclamanții și, au invocat dispozițiile art. 304, alin.1, pct. 8 și 9 și art. 304/1 din Codul d e proc. civilă, susținând cu privire Ia admiterea excepției calității procesuale pasive a Ministerul Culturii și Cultelor (în prezent Ministerul Culturii, Cultelor și Național, conform HG 9/2009), că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Teatrul Național " B () este, conform art. 1 din HG nr. 803/2005, Anexa 2, poziția 22 din HG nr. 9/2009 (la data introducerii cererii, Anexa 2, poziția 22 din HG nr. 78/2005), privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, Cultelor și Național (), dar și a nr.2253/25.08.2005 de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare al, instituție publică de cultură aflată în subordinea.
Această poziție de subordonare presupune că controlează și coordonează activitatea, inclusiv pe aspectul alocării și utilizării resurselor bugetare (art. 5, alin. pct. 14 și art. 6, alin. 1, pct. 24 din HG nr. 78/2005, respectiv art. 5, alin 1, pct 12 și art. 6, alin. 1 din HG nr. 9/2009, în vigoare la acesta dată, precum și art. 1 din HG nr. 803/2005). Prin ordin al ministrului se aprobă, printre altele și statul de funcții, unde ar trebui să se regăsească, în salariul aferent fiecărei funcții în parte și sporurile solicitate, în cazul admiterii prezentei acțiuni.
Și asta pentru că acest stat de funcții stă la baza realizării capitolului "Cheltuieli ce personal" din cadrul bugetului general al, buget care trebuie să primească aprobarea.
Fără acesta aprobare a instituției ierarhic superioare, este în imposibilitate, potrivit Legii finanțelor publice, de a prevedea în bugetul propriu și de a plăti sporurile, care fac obiectul prezentei acțiuni.
Recurenții au susținut că se opune acordării acestor sporuri prevăzute în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură, după cum rezultă din actele depuse la dosarul de fond.
Au mai arătat recurenții că are vocația de a sta în instanță, în calitatea sa de parte semnatară a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură (înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale Familiei, sub nr 197/08.02.2006), în litigiile care izvorăsc din aplicarea unor clauze ale acestui contract.
Cu privire Ia fondul cauzei recurenții au arătat că instanța de fond nu a raportat dispozițiile legale invocate, respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996 și art. 157 din Codul muncii la celelalte acte normative incidente în materie, art. 41, alin. 5 din Constituția României, art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/1996, dar și cele ale art. 236, alin. 4 din legea nr. 53/2003, prevederi care se completează cu cele ale art. 40 alin. 2, lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul:". are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Recurenții au susținut că art. 12, alin. 1 din Legea nr. 130/1996, poate fi interpretat doar în sensul că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, pot să negocieze drepturi în plus în afara celor prevăzute în diverse acte normative. Puterea de lege a contractelor colective de muncă este consacrată și de practica judiciară în materie.
Puterea obligatorie a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură nr. 197/2006 este întărită și de prevederile art 2, alin. 1 potrivit cărora: "Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității", coroborate cu cele ale art. 98 din același contract unde este stipulat că:" Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.".
Recurenții au instanței de recurs să analizeze cererea și sub aspectul discriminării grave care s-ar crea între angajații aceleiași instituții prin menținerea sentinței atacate întrucât prin Sentința civ. nr. 6423/16.10.2008 a Tribunalului Municipiului B, Secția a VIII - a, definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea înaintată de sindicatele salariaților Național B, făcută în numele membrilor acestora, de a li se acorda sporurile prevăzute la art. 45. alin. 1, lit. f) și ) din Contractul colectiv de muncă unic i nivel de ramură - cultură, singura diferență între aceștia și reclamanți fiind că unii sunt membri de sindicat și ceilalți nu. Or, potrivit art. 9 din Legea nr. 130/1996: "Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate".
În motivarea recursului lor, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304/1 cod proc. civilă, intervenienții au susținut că Ministerul Culturii, Cultelor și Național are calitate procesuală pasivă întrucât este o instituție publică de aflată în subordinea care controlează și coordonează activitatea, inclusiv pe aspectul alocării și utilizării resurselor prin ordin al ministrului se aprobă, printre altele, atat statul de funcții. cat si bugetul pentru plata salariilor, are calitatea ordonator de credite, conform legii finanțelor publice, ordonator care aproba cheltuielile referitoare la plata salariilor și sporurilor ce sunt cuprinse in acestea și are obligația a prevedea in buget, la solicitarea instituțiilor subordonate toate cheltuielile de personal (salarii, sporuri, prime, contribuții sociale etc.)
Recurenții intervenienți au susținut că, desi a solicitat cuprinderea acestor cheltuieli in buget, a refuzat, in mod repetat, se le prevadă, opunându-se acordării acestor sporuri prevăzute în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură, după cum rezultă din actele depuse la dosarul de fond.
Recurenții au mai arătat că, potrivit prevederilor art. 282 din Legea nr. 53/2003, are vocația de a sta în instanță, în calitatea sa parte contractanta si anume "Patronat, conform Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură în litigiile care izvorăsc din aplicarea unor clauze ale acestui contract.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că soluția dată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât nu s-a raportat la art. 41 alin. 5 din Constituția României, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 din legea nr. 53/2003, prevederi ce se completează cu cele ale art. 40 alin. 2, lit. c) din codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Art 12, alin. 1, din Legea nr. 130/1996. poate fi interpretat doar în sensul că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, pot să negocieze drepturi în plus în afara celor prevăzute în diverse acte normative.
Recurenții au mai arătat că puterea obligatorie a Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură nr. 197/2006 este întărită și de prevederile art 2 potrivit cărora: "Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se plică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității", coroborate cu cele ale art. 98 din același contract unde este stipulat că:" Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.".
Recurenții intervenienți au instanței de recurs să analizeze cererea și sub aspectul discriminării grave care s-ar crea între angajații aceleiași instituții prin menținerea sentinței atacate invocând, ca și recurenții reclamanți, Sentința civ. nr. 6423/16.10.2008 a Tribunalului Municipiului
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 8 și 9.pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041 pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea reclamanților și intervenienților având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor, și Teatrul National IL la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, începând cu 8.02.2006, actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Național, critica recurenților sub acest aspect fiind întemeiată.
Astfel, este real faptul că pretențiile reclamanților au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariate), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Însă, potrivit prevederilor art.281 muncii, jurisdicția muncii are ca obiect și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, iar potrivit art.282 lit.c muncii, pot fi părți în conflictele de muncă și sindicatele și patronatele.
În speță Ministerul Culturii, Cultelor și Național nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator al reclamanților, ci pentru că a semnat contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură, ca reprezentant al patronatului, și are rolul de ordonator de credite, în ceea ce privește drepturile bănești solicitate de membrii de sindicat.
Sub acest aspect sunt aplicabile dispozițiile HG nr.803/2005 conform cărora Teatrul Național IL B este o instituție publică de cultură, cu personalitate juridică, finanțată din venituri extrabugetare și din subvenții de la bugetul de stat, aflat în coordonarea Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Față de aceste împrejurări,Curtea va admite recursurile declarate de reclamanți și intervenienți, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Național și în baza art. 312 alin. 5 cod proc. civilă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a analiza fondul pretențiilor deduse judecății, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, prin raportare la ambii pârâți, în condițiile care, din petitul acțiunii introductive, rezultă că obiectul pricinii constă într-o obligație solidară a pârâților și ca atare, se solicită obligarea acestora în comun la prestația pretinsă în acțiune.
Celelalte critici dezvoltate, vizând fondul cauzei, urmează a fi avute în vedere de către instanța de fond la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții, G, și împotriva sentinței civile nr.2846 din data de 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41007/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Culturii și Cultelor și Teatrul Național " ".
Casează sentința recurată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./07.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
