Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 64/2008

Ședința publică din 23.10.2008

PREȘEDINTE: Lazăr Ioan

JUDECĂTOR 2: Galeș Maria Bălănean Lidia

Asistenți judiciari:- -

- -

Grefier:

Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile formulată de reclamanții, R, intervenienții, G, toți cu domiciliul procedural ales în O, P-cul., nr. 10, județul B, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, ambii cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - nr. 1 - 3, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHORO, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare a părților este completă.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 20.10.2008, când părțile prezente au pus concluzii pe fond în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.10.2008, 23.10.2008 când s-a pronunțat hotărârea.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 29.11.2007, reclamanții, R, și prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la aceeași instanță la data de 7 mai 2008, intervenienții, G, au solicitat în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL FINANȚELOR și citarea obligatorie a CONSILIULUI

NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat instanței ca prin hotărîrea ce o va pronunța să fie obligați pârâții la calcularea și acordarea creșterilor salariale prev. de OG10/2007, art.1, al. 1 în cele 3 etape: 1. 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2. 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; 3. cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, urmând ca aceste creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.

În motivare se arată că prin ordonanțele Guvernului României 6,10,11/2007, s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor public, personalului salarizat prin OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/98.

Prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare.

Precizează că, prin Ordonanța nr.8/24.01.2007, nu s-a făcut altceva decît să se reglementeze salarizarea unor salariați de specialitate criminalistică.

Ordonanța nr.8, stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lîngă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din OUG27/2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificat pînă în prezent și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel modificîndu-se doar coeficientul de multiplicare.

Se mai susține că prin acțiunile introduse de magistrați aceștia au solicitat creșteri salariale"discriminați fiind față de alte categorii din sistemul public", acțiuni ce au fost admise.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art.21/1 din OUG137/2000.

Guvernul României a ridicat excepția necompetenței materiale, arătând că raportat la obiectul litigiului, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios, respectiv Curții de Apel, apoi a invocat lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că pretinsa discriminare invocată de reclamanți este - în opinia lor - determinată de actele puterii executive și ale celei legislative.

Se solicită prin acțiune, ca împotriva voinței legiuitorului, cu exces de putere, să se recunoască și să se acorde drepturi care nu au fost prevăzute de lege, iar instanța judecătorească nu are competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi, devenind astfel un legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucît ar fi încălcate dispozițiile art. 61, al.1 din Constituția României, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României. Pentru aceleași considerente, nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.

Ordonanțele guvernamentale sunt acte administrative adoptate în baza delegării legislative sau constituționale și sunt supuse aprobării parlamentului, unicul organ legiuitor, iar după aprobarea lor, conținutul normativ devine lege și ordonanța își încetează efectele odată cu încorporarea ei în legea de aprobare.

În cauza de față, se precizează că, de vreme ce acțiunea a fost promovată după ce ordonanța Guvernului privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție a fost aprobată prin Legea 45/2007, iar aceasta a fost publicată în Monitorul oficial al României 169/09.03.2007, conținutul normativ al vechii ordonanțe devenind lege, instanțele nu au competența de a modifica, completa sau abroga această lege specială de salarizare a judecătorilor și procurorilor, după cum nu pot nici să creeze asemenea norme juridice sau să le adauge consecințe contrare.

Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.

De asemenea, a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.

Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin OG8/2007 aprobată prin legea 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficientului potrivit Anexei 1a, b și c, începînd cu 01.01.2007 - 31.03.2007, 01.04.2007 - 30.09.2007 și respectiv cu 1 octombrie, în consecință personalul auxiliar nu poate beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.

Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale, iar pentru alte categorii neprevederea sa, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat cîtă vreme sunt situații particulare.

Mai susține că acțiunea este inadmisibilă întrucît prin ea se tinde la modificarea actelor normative. Sunt invocate prevederile art.124, al.3 din Constituția României, conform cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, de către instanța de judecată s-ar depăși limitele puterii judecătorești și instanțele și-ar aroga atribuții de legiferare.

de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe însă nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări. Ea stabilește constant în jurisprudența sa că, potrivit art.2, al.3 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

Referitor la OG 137/2000 invocat5ă de reclamanți, susține că testul art.1, al.3 este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Subliniază însă că, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000, iar din examinarea cuprinsului Ordonanței rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative.

Că acțiunea este neîntemeiată a fost argumentată cu faptul că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale potrivit căreia drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.

Prin încheierea de ședință din data de 01.09.2008 Tribunalul Bihora dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea având în vedere prevederile nr. OUG nr. 75/2008 - art. 2 alin. 2.

Curtea de Apel Oradea astfel investită cu soluționarea cauzei la data de 09.09.2008, procedând la examinarea acțiunii va reține că aceasta este netemeinică și nelegală și urmează a fi respinsă în baza următoarelor considerente:

Reclamanții și intervenienții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, iar prin acțiunea formulată și cererea de intervenție în interes propriu, solicită acordarea creșterilor salariale prevăzute pentru anul 2007 pentru o serie de salariați bugetari prin OG nr. 6, 10, 11/2007. Acțiunea acestora se bazează pe ordonanțele de guvern menționate precum și pe dispozițiile OG nr. 137/2000, nu s-a prezentat în instanță nici un reclamant sau reprezentant pentru aos usține sau a avansa onorariu pentru expertiza ce se solicită.

Ca act doveditor se invocă și se anexează acțiunii certificatul privind sentința 784/2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, care însă nu este irevocabilă.

Nelegalitatea cererii formulate se bazează pe următoarele argumente:

Prin OG8/2007 aprobată prin Legea 247/2007, legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficientului potrivit Anexei 1a, b și c, începând cu 01.01.2007 - 31.03.2007, 01.04.2007 - 30.09.2007 și respectiv cu 1 octombrie, în consecință personalul auxiliar nu poate beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.

Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale, iar pentru alte categorii neprevederea sa, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat câtă vreme sunt situații particulare.

Se solicită instanței de judecată să extindă dispozițiile legale ale ordonanțelor care prevăd majorările salariale ale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și pentru judecători și procurori.

A se proceda la extinderea acestor dispoziții ar însemna ca judecătorul să creeze sau să abroge, modifice, dispozițiile unei legi și aceasta doar cu încălcarea art.61, al.1 din Constituția României, potrivit căruia unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/12.07.2007, iar Ordonanța 27/2006 la care se face trimitere în acțiune, a fost aprobată prin Legea 45/2007 astfel că aceste acte normative nu mai pot fi modificate prin hotărâre judecătorească.

Politica salarială aparține puterii executive și puterea judecătorească doar printr-o imixtiune în sfera atribuțiilor puterii executive ar putea acorda drepturi neprevăzute de lege.

Nici chiar Curtea Constituțională nu are competența în a se pronunța asupra lipsei unei reglementări.

S-a invocat de asemenea, OG137/2000, dar reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin ordonanță deoarece modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea pentru anumite aspecte ce țin de statutul profesional, nu poate fi apreciat din punctul de vedere al discriminării.

Invocând discriminarea, fără a se ține cont de cele de mai sus, s-ar putea ajunge la o egalizare a salariilor.

Chiar și în cadrul puterii judecătorești, se invocă existența unor drepturi pentru judecători și lipsa lor la personalul auxiliar.

Că, acțiunea este neîntemeiată se argumentează și cu aceea că:

Reclamanții și intervenienții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale și drepturile de care beneficiază ei sunt enumerate expres în lege.

De unele drepturi de care reclamanții și intervenienții beneficiază, alte categorii de personal din sistemul bugetar, nu beneficiază și atunci când se face acea politică salarială, se au în vedere toate aceste aspecte.

Dar, așa cum s-a reținut, și personalul din categoria reclamanților și intervenienților a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe ca și salariații din sistemul bugetar: 01.01.2007, 01.04.2007 și 01.10.2007.

Excepția necompetenței materiale a fost respinsă în baza art.284 din Codul muncii și OUG nr. 75/2008. De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată deoarece acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, rectificarea bugetară, etc.

Este întemeiată însă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României cu motivarea că acesta poate sta în justiție în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, așa încât acțiunea va fi respinsă față de acest pârât din acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, R, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, G, toți cu domiciliul procedural ales în O, P-cul., nr. 10, județul B, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, ambii cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - nr. 1 - 3, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHORO, ambii cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23.10.2008.

Președinte Judecător Asistenți judiciari Grefier

- - - - - -

- -

- redactat hotărâre în concept - judecător - 05.11.2008 - - -

- dact. gref. - 75 ex. - 05.11.2008

- emis la - 05.11.2008 - 73 comunicări -, R, G, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHORO

Președinte:Lazăr Ioan
Judecători:Lazăr Ioan, Galeș Maria Bălănean Lidia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Oradea