Uzucapiune. Decizia 1461/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1461/2008 -
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în O, str. - -,. 7,. 15, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 238 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3845/2006, având ca obiect: uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, în reprezentarea STATULUI ROMÂN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. -/21.10.2008 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,15 lei, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului, iar în consecință, păstrarea în totalitate a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor Codului civil român în materie de uzucapiune, antecesoarea recurentei a cumpărat imobilul înscris în nr. 200 în anul 1945, dată de la care a folosit și această suprafață de 277 mp. aflată în litigiu, în mod util, public și sub nume de proprietar, cursul prescripției achizitive în speță începând să curgă de la acea dată, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938, care au intrat în vigoare la data aprobării acestuia prin Legea nr. 241/1947.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, rin p. sentința civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3845/2006, s-a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului O și s-a constatat că reclamanta a dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 97, sub A 27, având nr. top. 664, în cota de 227 mp.; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 97, sub A 27, având nr. top. 664, în cota de 227 mp.
Prin considerentele sentinței se reține în esență că în anul 1945 antecesoarea reclamantei, a cumpărat la data de 20.10.1945 imobilul în suprafață de 770 mp. înscris în nr. 200. În anul 1961 introdus acțiune în prestație tabulară, admisă prin sentința civilă nr. 4506/1961 dar neînscrisă în cartea funciară datorită neglijenței, intervenind prescripția. Dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantei asupra acestei suprafețe a fost stabilit ulterior, inițial în baza sentinței civile nr. 5483/1979 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a recunoscut dreptul acesteia asupra unei bătături de 250 mp. și ulterior în baza Legii nr. 18/1991 asupra diferenței de 519 mp. Pe lângă această suprafață de 770 mp. antecesoarea și apoi reclamanta, au mai utilizat o suprafață de 277 mp. ca și grădină.
Având în vedere că autoarea reclamantei, a intrat în posesia terenului încă din 1945, iar reclamanta în calitate de succesoare a acesteia a înțeles să uzeze de facultatea joncțiunii posesiilor, instanța a reținut îndeplinită și condiția termenului necesar pentru recunoașterea dreptului de proprietate în patrimoniul acesteia.
Împotriva hotărâri primei instanțe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului O, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 238 din 11 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr-, a admis ca fondat apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii, următoarele:
Prin decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
În speță, din probele administrate în cauză - declarațiile martorilor și expertiză topografică - rezultă că mama reclamantei și în continuare reclamanta, au folosit neîntrerupt imobilul identificat cu nr. top. 664 în suprafață de 277 mp. reprezentând în natură grădină în intravilan, aflată în prelungirea suprafeței de 770 mp. aferentă nr. top. 687.
Posesia este exercitată de aproximativ 50 de ani, potrivit declarației martorei, deci din anul1956(raportat la data audierii martorei 2006). Declarația acestei martore este mai veridică în comparație cu declarația martorului care a raportat momentul începerii posesiei la data nașterii sale, ori percepția acestui martor la acel moment este îndoielnică dat fiind specificul vârstei.
Întrucât pentru posesiile începute în anul 1956 se aplică Decretul-Lege nr. 115/1938 și având în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a constatat că în speță nu sunt aplicabile cazurile de uzucapiune prevăzute de Codul civil ci acelea prevăzute de Decretul-Lege nr. 115/1938, și anume uzucapiunea tabulară și cea extratabulară.
Posesia exercitată de către reclamanta intimată nu se încadrează în nici una din modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Decretul-Lege nr. 115/1938.
În ceea ce privește categoria din care face parte imobilul în litigiu, instanța reține că potrivit adresei nr. -/20.02.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului O, imobilul cu nr. top. 664 înscris în nr. 97, în suprafață de 277 mp. nu face parte din domeniul public al municipiului
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și rejudecând în fond, a păstra în totalitate sentința civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 Judecătoriei Oradea, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, deoarece raportat la probele administrate în cauză, din care reiese că anul începerii cursului prescripției achizitive este anul 1945, în mod greșit instanța de apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938, iar condițiile impuse de art. 27 și 28 din acest act normativ, nu sunt îndeplinite în cauză.
Recurenta a mai susținut că uzucapiunilor începute între momentul extinderii legislației române în Transilvania prin Legea nr. 389/22.06.1943 și data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/12.07.1947, cum este cazul în speță, li s-au aplicat și li se aplică reglementările Codului civil.
Pe de altă parte, sub aspectul naturii juridice a imobilului din litigiu, potrivit adresei nr. -/20.02.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului O, imobilul cu nr. top. 644, în suprafață de 277 mp. nu face parte din domeniul public al Municipiului
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5483 din 10 septembrie 1979 Judecătoriei Oradea (filele 20 - 21 dosar fond), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta, care a fost mama recurentei reclamante din prezenta cauză, împotriva pârâtei, în sensul că s-a stabilit că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra bătăturii de 250/921 mp. teren din imobilul înscris în nr. 200 O, nr. top. 687, pe care are construită o casă și anexe gospodărești, cu titlu de cooperativizare, dispunându-se întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Din considerentele sentinței de mai sus rezultă că părinții recurentei au cumpărat în anul 1945 imobilul înscris în nr. 200 O de la proprietarii tabulari și, pe care au edificat o casă de locuit, că prin sentința civilă nr. 4724/1961 a fostului Tribunal Raional O s-a admis acțiunea în prestație tabulară, însă s-a neglijat întabularea în termenul de prescripție, iar reclamanta, care a fost membră cooperatoare, s-a înscris în cu întreaga suprafață de teren înscrisă în nr. 200 O, potrivit adeverinței nr. 11104/1979 emisă de " ".
Ulterior, în baza Legii nr. 18/1991, antecesoarei recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra suprafeței de 519 mp. teren.
Alături de suprafețele indicate mai sus, reclamanta a susținut că antecesoarea sa a mai folosit o bucată de teren în suprafață de 277 mp. în aceleași condiții și de la aceeași dată, respectiv din anul 1945 și până la decesul acesteia, iar ulterior de către ea, în calitate de moștenitoare a mamei sale.
Martorii audiați în cauză în fața instanței de fond au relatat că au fost vecini cu mama recurentei, iar aceasta din urmă a locuit în imobilul din litigiu în mod neîntrerupt și a avut o grădină aferentă, împrejmuită de un gard care nu a suferit modificări, suprafață identificată de către expertul în raportul întocmit ca fiind de 277 mp. din nr. top. 664, împrejmuită de un gard.
În mod greșit instanța de apel a apreciat că antecesoarea recurentei a început posesia în anul 1956, nici un martor nu a indicat acest an ca început al posesiei, doar martora a făcut precizarea că a fost vecină cu mama recurentei de aproximativ 50 de ani, când aceasta locuia deja în imobilul din litigiu.
De asemenea, în mod greșit a fost înlăturată depoziția martorului, care a relatat că de când s-a născut (martorul având vârsta de 64 de ani) acesta a fost vecin cu mama reclamantei și apoi cu aceasta din urmă, care au folosit imobilul în suprafață de circa 10 ari, în mod neîntrerupt și sub nume de proprietar.
Coroborate cele două declarații de martori și cu raportul de expertiză, din care rezultă că imobilul a fost delimitat așa cum a fost folosit, printr-un gard, rezultă că anul începerii cursului prescripției achizitive este 1945, anul în care s-a cumpărat terenul pentru edificarea casei de locuit.
Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, prevedea că prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început.
Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 și 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile Codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile art. 27 și art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Cum în speță, așa cum s-a arătat mai sus, cursul prescripției achizitive a început în anul 1945, aceasta intră sub incidența Codului civil român și nu a dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1846, 1847 și 1860 Cod civil, considerente față de care Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1), combinat cu art. 296, 316 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează să admită prezentul recurs, va modifica decizia civilă nr. 238/2008 a Tribunalului Bihor în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 832/2007 a Judecătoriei Oradea, pe care o va păstra în totalitate, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 238 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul respingerii apelului, și rejudecând în fond cauza, păstrează în totalitate sentința civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 12.11.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./13.11.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
