Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6535/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6535
Ședința publică de la 20 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta - și de pârâtul Consiliul Local al Municipiului DTS împotriva sentinței civile nr. 641/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național "G " D T S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a din 31.08.2009 și pentru a fi comunicat recursul, iar în cauză se cere judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința nr. 641 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Colegiu Național "G "și Consiliul local Dr. Tr.
A fost respinsă acțiunea față de Consiliul Județean
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 258 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare hotărârii.
A respins petitul privind acordarea primelor de vacanță.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta - este profesor în cadrul Colegiului Național "G 2 Dr. Tr. și a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale pe ultimii 3 ani, arătând că nu i-au fost corect calculate.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Referitor la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Consiliului Județean M, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de acest pârât, întrucât acesta, pe de o parte nu se află în raporturi directe cu reclamantul și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate s-a dedus, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, a rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007,2008 fost respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta și pârâtul Consiliul local Dr. Tr. S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta susține că sentința s- bazat pe greșita aplicare a Legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Astfel, salariul de bază a fost calculat în mod eronat, deoarece la stabilirea acestuia nu s- luat în calcul gradația de merit și sporul de dirigenție, așa cum s-a stabilit prin obiectivele expertizei și cum era prevăzut în legislația în vigoare. Că, datorită faptul că salariul a fost stabilit greșit, implicit și sporul de vechime a fost determinat în mod eronat.
De altfel, concluziile expertizei contabile efectuate în cauză sunt generice, fără a se fi avut la bază calculele din care să reiasă drepturile bănești calculate și plătite de unitatea școlară, precum și cele calculate prin expertiza contabilă.
In motivare Consiliul Local T S susține că nu are nicio atribuție sau obligație legală în ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului din învățământ și în acest sens a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât sumele de bani necesare plății salariilor vin de la bugetul de stat prin Consiliul Județean care,după aprobarea bugetului,procedează la defalcarea sumelor primite de la bugetul de stat în funcție de statele de funcții și numărul de personal didactic și auxiliar,aprobate de Inspectoratul Școlar.
Recurentul a mai susținut, în ceea ce privește cheltuielile de judecată,că nu poate fi obligat la plata acestora deoarece nu a avut nici o culpă pentru neacordarea drepturilor salariale către unitatea școlară.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Dr. Tr. S este fondat dar numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată,pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocat ca prim motiv de recurs este nefondată deoarece pârâtul Consiliul Local DTS are atribuții în finanțarea unităților de învățământ universitar deoarece art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevede că nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată art. 1 din HG.nr. 538 din 7 iunie 2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat(în cazul unităților de învățământ din alte județe decât cele pilot) prevede că începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
În ceea ce privește greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată,Curtea constată că pârâtul Consiliul Local T S nu are culpă în calcularea greșită a drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice,unitatea școlară,ca angajator,având atribuții exclusive în acest sens.
În consecință,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă urmează să admită recursul,să modifice sentința în parte în sensul că va înlătura obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cât privește recursul declarat de reclamantă, acesta este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Sunt neîntemeiate criticile reclamantei privind calcularea greșită salariului de bază și sporurilor calculate în raport de salariul de bază, deoarece chiar la solicitarea reclamantei, instanța a dispus efectuarea expertizei pe baza obiectivelor propuse de ea, care nu privesc calculul salariului de bază și nici prin concluziile scrise nu s- criticat verificarea calculului salariului de bază.
Nici obiecțiuni nu s-au formulat cu privire la calculul salariului de bază, ci s-a solicitat verificarea calculului celorlalte drepturi constituite din sporuri, indemnizații și altele, calcule pe care expertiza le- verificat și constatat a fi fost corecte, cu excepția concediului de odihnă.
Corect instanța acordat suma de 258 lei reprezentând diferență pentru concediul de odihnă, neplătit
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei - declarat împotriva sentinței civile nr. 641/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Colegiul Național "G " D T S, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul pârâtului Consiliul Local DTS formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea pârâtului Consiliul Local DTS la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/02.12.2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
