Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 657
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G și, prin reprezentant legal ȘI, cu domiciliul ales în P,-, -.3,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 26 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți G și, reprezentați de, potrivit împuternicirii avocațiale din 3.04.2009, și intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 3.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți G și, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă datorată pentru anii 2005-2007, în funcție de perioada efectiv lucrată, conform art.176 al.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, sume ce urmează a fi actualizate până la data plății efective și totodată obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că sunt și au fost salariați ai pârâtei, iar prin CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007, în art.176 al.1 și 2 se prevede în mod expres că pot beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie, iar potrivit alin.3 cuantumul și condițiile de acordare urmează a fi stabilite în CCM la nivele inferioare.
Reclamanții au mai arătat că, deși în CCM la nivel de unitate suplimentarea salarială ce trebuia acordată în luna octombrie a fiecărui an de aprovizionare de toamnă-iarnă nu a fost prevăzută, aceasta trebuia acordată deoarece a fost menționată în CCM superior, adică la nivel de ramură, în acest sens fiind aplicabile prev. art. 238 al.1 Codul Muncii.
Reclamanții au depus la dosar extrase CCM din 2006, extras Monitorul Oficial nr.9/26.03.2007, copii carnete de muncă și practică judiciară.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile prescripției acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond a susținut netemeinicia cererii.
În sprijinul excepției prescripției acțiunii, pârâta a invocat că în conformitate cu art. 176 al.1 din CCM dreptul solicitat nu poate fi considerat drept salarial, ci un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel încât sunt incidente prevederile art. 282 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora în cazul neexecutării CCM sau a unor clauze ale acestuia, cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ori în speță, dreptul la acțiune s-a prescris.
Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâta a invocat în întâmpinare că aceștia își motivează pretinsa creanță pe prevederile art. 176 CCM limitat însă la alineatul 1 și 2, limitare nelegală întrucât cele două alineate nu pot fi disociate de alineatul 3 și următoarele din același articol.
Astfel, din ansamblul reglementării, pârâta a arătat că art.176 CCM stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și nu dă naștere la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani cu acest titlu, drept ce ia naștere în condițiile unui rezultat în acest sens al negocierii cu sindicatul.
În fapt, pârâta a precizat că asemenea negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, întrucât sindicatul nu a mai solicitat patronatului negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, ceea ce denotă că acest venit a fost introdus din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat majorat în acest fel și față de inexistența dreptului pretins, reclamanții nu au calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri.
Pe fondul acțiunii, pârâta a arătat, în esență, că dreptul solicitat în baza art.176 CCM nu este un drept pur și simplu, ci afectat de o condiție suspensivă neîndeplinită, respectiv existența unei negocieri la inițiativa organizației sindicale cu 15 zile înainte de evenimentul pentru care se discută adaosul, astfel încât neîndeplinirea condiției atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Pârâta a mai arătat că prin adresa IP nr.2412/29.05.1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art.168(3) CCM aferent anului 1997, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea toamnă-iarnă începând cu 01.03.1998, și în consecință acest ajutor a fost inclus.
Pârâta a depus la dosarul cauzei extrase carnete de muncă, adresele nr.2328/8.10.1997,nr.2412/29.05.1998, nr.2520/3.06.1998, nr.2567/5.06.1998,extrase CCM la nivelul anilor 1997,1998,2005,2006,2007,2008.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.26 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta SC SA, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâta SC SA -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, că pârâta, în sprijinul acesteia, a invocat prevederile art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, în timp ce reclamanții, prin cererea introductivă, au considerat că în speță sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Comparând cele două texte, instanța de fond a reținut că disp. art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, stabilesc termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acestuia, având caracterul unei norme generale față de cel de la lit.c, în care termenul de 3 ani se referă la plata unor drepturi salariale neacordate, sau a unor despăgubiri, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, care au caracter de normă specială, care derogă de la dreptul comun.
Explicația faptului că pentru situațiile de la art. 283 lit.e, legiuitorul a prevăzut un termen atât de scurt, de numai 6 luni, constă în faptul că acest termen a fost corelat cu principiul anuității care guvernează.
Întrucât reglementează raporturile de muncă sub toate aspectele, iar salarizarea constituie numai un capitol din acesta, și în acest context trebuie văzut și raportul dintre literele c și e ale art. 283 Codul Muncii.
Instanța de fond a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată având în vedere și prevederile art.238 alin.2 Codul Muncii, potrivit căruia contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Aceste dispoziții situează contractul individual de muncă în raport de CCM în aceeași poziție ca și această față de lege.
Prin urmare, clauzele CCM la nivel de unitate, care au un caracter concret, devin parte a contractului individual, astfel că, termenul de prescripție aplicabil cererii salariatului-reclamant cuprins în contractul colectiv, dar neinclus și în cel individual, este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii, când obiectul conflictului îl constituie plata unor drepturi salariale neachitate, text ce trebuie interpretat în coroborare cu art.166 al.1 Codul Muncii.
Mai mult, în cuprinsul art. 176 din CCM dreptul solicitat pentru aprovizionarea toamnă-iarnă este definit chiar în contract ca fiind " o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă", astfel încât invocarea pârâtei că nu ar fi un drept salarial este nefundamentată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a apreciat că aceasta este de asemenea nefondată în condițiile în care aceștia sunt salariați ai pârâtei, iar obiectul acțiunii vizează o clauză din contractul colectiv de muncă care produce efecte pentru reclamanți conform art. 241 pct.1 lit.a a Codului Muncii.
Invocarea de către pârâtă a unui drept inexistent din partea reclamanților nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a acestora, atâta timp cât aceștia au calitatea de salariați, ceea ce atrage calitatea lor de reclamanți în prezentul conflict de muncă, conform art. 282 lit. Codul Muncii.
Pe fondul acțiunii, tribunalul a reținut, din analiza art. 176 din CCM la nivel de ramură din alineatele 1 și 2 invocate ca temei legal și de reclamanți, că salariații societății în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos, în sumă fixă ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, "stabilit conform prevederilor prezentului contract".
Din această ultimă precizare, rezultă că cele două aliniate ale art.176 trebuie analizate în raport și de alineatele următoarele care condiționează acordarea suplimentării de existența negocierii cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă, cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
În acest condiții tribunalul a apreciat că solicitările reclamanților sunt nefondate, iar aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor, fiind încălcate prevederile art.176 al.4 CCM la nivel de ramură, astfel încât nu se poate invoca nerespectarea de către pârâtă a unor clauze din contract ce sunt în derulare prin invocarea parțială a unor alineate fără analiza în întregime a textului convenit de părți, cu atât mai mult cu cât art.243 al.1 Codul Muncii prevede că, "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
În concret, nefiind îndeplinită condiția negocierii organizațiilor sindicale cu patronatul asupra sumei concrete la care este îndreptățit fiecare salariat cu 15 zile înainte de eveniment, nu se poate invoca acest drept retroactiv din 2005, societatea pârâtă nefiind în culpa nerespectării clauzelor CCM așa cum se invocă de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest
adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți sunt sau au fost salariați ai intimatei-pârâte SC SA
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă menținându-se în totalitate sentința civilă nr.3101 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și, prin reprezentant legal ȘI, cu domiciliul ales în P,-, -.3,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 26 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
2 ex./22.04.2009
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
