Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DOSAR NR- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 656
Ședința publică din data de 3 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și, prin reprezentant legal ȘI, cu sediul în P,-, -.3,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 20 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, potrivit împuternicirii avocațiale din 3.04.2009, și intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 3.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei la plata drepturilor suplimentare reprezentate de prima de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, constituite în fiecare an la nivelul a câte unui salariu minim pe ramură.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit existența unui drept salarial condiționat de existența unor negocieri, trăgând concluzia ca lipsa acestor negocieri conduce la inexistența dreptului însuși, însă negocierile care ar fi trebuit purtate cu 15 zile înainte nu ar putea reprezenta o condiție pentru acordarea dreptului, câtă vreme existența și întinderea acestuia erau determinare de contractul de ramură, iar în lipsa negocierilor, oricare salariat al unei societăți care făcea parte din ramura energie electrică, termică, petrol și gaze ar fi avut dreptul cel puțin la un salariu minim pe ramură.
De asemenea, precizează că dreptul inclus în salariul de bază al tuturor salariaților, nu este de natură să conducă la o inexistență automată a acestei prime aferente anilor 2005, 2006, 2007.
Așadar, chiar dacă au fost incluse în salariul de bază prima de aprovizionare toamnă-iarnă, cota de gaze și eventual prima de Paști și C, acestea nu se mai regăseau în salariul de bază al angajaților în cursul anului 2006, întrucât salariul minim pe cu sporuri incluse era de 1077 lei pentru muncitorii necalificați și 1346 lei pentru muncitorii calificați.
Astfel, solicită instanței să stabilească dacă drepturile salariale suplimentare prevăzute într-un contract de muncă dispar odată cu includerea acestora în salariul de bază sau dacă salariatul își rezervă aceste drepturi, urmând a le solicita ori de câte ori se constată că dreptul s-a anenatizat.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, sens în care depune concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, față de împrejurarea că prima instanță a stabilit corect situația de fapt.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Reclamanții și au chemat în judecată pe parata solicitând instanței să dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in funcție de negocierile dintre patronat si sindicat si că, în speță, dreptul la acțiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, motivandu-se ca drepturile solicitate au fost incluse incepand cu anul 1997 in salariul de baza.
Prin sentința civilă nr.20/14.01.2009 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesuale active si excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parata prin întâmpinare, iar pe fond a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ce privește excepția de prescripție a dreptului material la acțiune art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, care stabilește termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acestuia, are caracterul unei norme generale față de cel de la lit.c, în care termenul de 3 ani se referă la plata unor drepturi salariale neacordate, sau a unor despăgubiri, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, care au caracter de normă specială, care derogă de la dreptul comun.
Explicația faptului că pentru situațiile de la art. 283 lit.e, legiuitorul a prevăzut un termen atât de scurt, de numai 6 luni, constă în faptul că acest termen a fost corelat cu principiul anuității care guvernează. Întrucât reglementează raporturile de muncă sub toate aspectele, iar salarizarea constituie numai un capitol din acesta, și în acest context trebuie văzut și raportul dintre literele c și e ale art. 283 Codul Muncii.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a apreciat că aceasta este de asemenea nefondată în condițiile în care aceștia sunt salariați ai pârâtei, iar obiectul acțiunii vizează o clauză din contractul colectiv de muncă care produce efecte pentru reclamanți conform art. 241 pct.1 lit.a a Codului Muncii. Invocarea de către pârâtă a unui drept inexistent din partea reclamanților nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale active a acestora, atâta timp cât aceștia au calitatea de salariați, ceea ce atrage calitatea lor de reclamanți în prezentul conflict de muncă, conform art. 282 lit. Codul Muncii.
Pe fondul acțiunii, tribunalul din analiza art. 176 din CCM la nivel de ramură reține din alineatele 1 și 2 invocate ca temei legal și de reclamanți, că salariații societății în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos, în sumă fixă ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, "stabilit conform prevederilor prezentului contract".
Din această ultimă precizare, rezultă că cele două aliniate ale art. 176 trebuie analizate în raport și de alineatele următoarele care condiționează acordarea suplimentării de existența negocierii cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă, cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
În acest condiții s-a apreciat că solicitările reclamanților sunt nefondate, iar aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor, fiind încălcate prevederile art. 176 al.4 CCM la nivel de ramură, astfel încât nu se poate invoca nerespectarea de către pârâtă a unor clauze din contract ce sunt în derulare prin invocarea parțială a unor alineate fără analiza în întregime a textului convenit de părți, cu atât mai mult cu cât art. 243 al.1 Codul Muncii prevede că, "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
În concret, nefiind îndeplinite condiția negocierii organizațiilor sindicale cu patronatul asupra sumei concrete la care este îndreptățit fiecare salariat cu 15 zile înainte de eveniment, nu se poate invoca acest drept retroactiv din 2005, societatea pârâtă nefiind în culpa nerespectării clauzelor CCM așa cum se invocă de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că reclamanții au fost salariații paratei însă în perioada menționată nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă.
Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza. Așadar, rezulta ca recurenții au fost salariații paratei însă nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarnă.
Recurenții au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și pârâta din prezenta cauză pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantul, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, prin reprezentant legal ȘI, cu sediul în P,-, -.3,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 20 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /SȘ
2 ex./29.04.2009
f-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
