Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5073/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6594/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți, ( ), a, a, G, -, scu, -, R, -, C, G, -, G, -, -, și împotriva sentinței civile nr.127 din data de 08.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27794/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, ( ), a, a, G, -, scu, -, R, -, C, G, -, G, -, -, și prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 132 dosar recurs, lipsind intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României și intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției de către intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României către recurenții-reclamanți, prin avocat.
Recurenții-reclamanți prin avocat, întrebați fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenții-reclamanți prin avocat, având cuvântul, susțin oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost for,mulată și motivată în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.127 din data de 08.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27794/3/LM/2008, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții, ( ), a, a, G, -, scu, -, R, -, C, G, -, G, -, -, și în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare psihică cuvenit și neacordat în perioada 01.11.2000 și până în prezent, respectiv până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotătâri judecătorești, precum și sporul de stabilitate cuvenit și neacordat în perioada 01.11.2000 și până la zi.
În motivarea sentinței, Tribunalul Bucureștia reținut că reclamanții susțin faptul că, pe de o parte, odată cu intrarea în vigoare a or.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României, au rămas fară aplicabilitate numai prevederile din Legea nr. 50/1995 referitoare la sporuri, nu și cele ale Legii nr./1999, acestea din urmă nefiind abrogate, iar, pe de altă parte, că, potrivit definiției discriminării stabilită prin nr.OG13 7/2000, republicată, există discriminare între controlorii financiari raportat la magistrații din sistemul de justiție.
Prima instanță a constatat că sustinerile reclamantilor sunt nefondate; Astfel, cu privire la cadrul legal aplicabil salarizării reclamanților în perioada de referință, s-a constatat că sporurile solicitate de reclamanți au fost introduse în textul Legii nr. 50/1996 prin ORDONANȚA Nr. 56 din 28 august 1997 privind modificarea și completarea Ordonanțe! Guvernului nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, avea următorul cuprins:,2. La punctul 32, articolul 421 va avea următorul cuprins: "Art. 421 - Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar."
Prin Legea nr. 1041 din 11 iunie 1999, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. - și a Ordonanței Guvernului nr. -, Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 273 din 16 iunie 1999, fost aprobată cu modificări și completări Ordonanta Guvernului nr. 9 din 28 iulie 1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, la art. 362. se prevedea că. "Articolul 52 va avea următorul cuprins: Art. 52 - (1) Judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari inspectori, procurorii financiari inspectori, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din prezenta lege. (2) Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
Potrivit prevederilor. art. 68 alin. 4 din Legea nr. - privind normele de tehnică legislativă, (4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanțe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanței supuse aprobării. Cum Legea nr. LEGEA Nr. 104 din 11 iunie 1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1997 și a Ordonanței Guvernului nr. 56/1997 Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 273 din 16 iunie 1999, era o lege de aprobare a unor Ordonanțe ale Guvernului, respectiv, Ordonanța Guvernului nr. 9 din 28 iulie 1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. -, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 177 din 30 iulie 1997 și Ordonanța Guvernului nr. 56 din 28 august 1997 privind modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. - pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 225 din 30 august 1997, ambele Ordonanțe privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, după modificarea sa prin Legea nr. - și după republicare, Legea nr. - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că, normele modificatoare au fost incluse în actul normativ de bază, făcând corp comun cu acesta și nu au avut o existență de sine stătătoare, întrucât, actul normativ modificat sau completat se republică având la bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare ce se realizează prin integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor și celorlalte structuri ale actului ( art. 68 din Legea nr. - privind normele de tehnică legislativă).
În acest context, Legea nr. 104/1999 invocată de reclamanți ca temei al pretențiilor este doar un act de aprobare a unor acte de completare sau de modificare a unui alt act normativ, astfel încât, de la data integrării textelor modificatoare sau completatoare în actul de bază modificat sau completat, reglementările respective își ating scopul și devin caduce, întrucât de la acel moment își produc efectele specifice ca parte a actului de bază, iar nu separat ori independent de acesta. Or, după modificare și completare, în Cap. VI "Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 50/1996, a fost introdus art. 56 cu următorul cuprins: Art. 56 - (1 ) Judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari inspectori, procurorii financiari inspectori, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate de prezenta lege. (2) Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent", precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică".
La data apariției nr.OG 83/2000, (aprobată prin Legea nr. 334/2001), sistemul de salarizare al controlorilor financiari era stabilit de anexa nr. III/2 la.OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar. Prin Ordonanța Nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a prevăzut în art. VIII - Nota la anexa nr. /2 "Curtea de Conturi" la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de bază brut. Art. IX - (1) Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul 2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I pct. 38 care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001".
LEGEA Nr. 334 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 370 din 9 iulie 2001, aprobat Ordonanta Guvernului nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu următoarea modificare: - Articolul VIIl se abrogă. În acest context. Tribunalul a constatat că prevederile referitoare la Controlorii financiari și care reglementau dreptul acestora de a beneficia de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. -, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, au fost abrogate cu caracter definitiv prin LEGE, respectiv prin LEGEA Nr. 334 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel încât, după data de 9 iulie 2001 nu mai exista fundament legal pentru acordarea acestor sporuri salariale reclamanților.
Mai mult, ORDONANȚA DE URGENȚĂ Nr. 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 510 din 18 octombrie 2000, prevede la art. 1 și art. 3 și art. 6 - Controlorii financiari din cadrul Curtii de Conturi se remunerează cu indemnizație lunară, conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Art. 3 - Indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Art. 6 - (1) Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi. (2) Anexa III/2 și punctul 1 din anexa nr.VI/2 lit. din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă.
Raportat la acest context legislativ, Tribunalul a reținut că de la data aplicării ORDONANȚEI DE URGENȚA Nr. 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, respectiv de la 01.11.2000, a fost abrogată Anexa III/2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care în nota la această anexă prevedea completarea acesteia cu alineatul ce reglementa dreptul controlorilor financiari de a beneficia de spor de fidelitate și de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, prevedere la care făcea referire Articolul VIII din ORDONANȚA Nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, astfel încât, după abrogarea textului la care făcea referire norma de trimitere. aceasta din urmă a devenit caducă, până la abrogarea sa expresă prin LEGEA Nr. 334 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 370 din 9 iulie 2001.
Tribunalul a constatat că ne aflăm în prezența unei Ordonanțe de Urgență a guvernului nr.160/2000, aprobată de Legea nr. -, care a abrogat o parte din conținutul unei alte ordonanțe de urgență - nr.OUG 24/2000, aprobată de Legea nr. -.fiind respectată cerința unei reglementări de același nivel, reglementata de art: 62 alin. (1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, re publicată.
Conform art. 62 alin.(3} din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de câtre Parlament".
Or, în speță, nr.OUG160/2000 nu este o ordonanță respinsă prin lege de Parlament, ci, dimpotrivă este o ordonanță aprobată prin Legea nr.711 din 3 decembrie 2001. Norma juridică nu ultraactivează, nu-și extinde efectele după ieșirea sa din vigoare, iar abrogarea expresă este cea mai importantă modalitate legală folosită de legiuitor de scoatere din vigoare a unei norme juridice vechi.
Rezultă așadar că dreptul reclamanților la sporurile solicitate prin prezenta acțiune au fost abrogate de la data de 01.11.2000, prin voința puterii legiuitoare, drepturile salariale deduse judecății încetând să mai existe, nemaiputând fi pretinse si nici acordate. Împrejurarea ca persistă condițiile de risc si suprasolicitare neuropsihica nu poate conduce la aplicabilitatea unui text de lege abrogat, care nu mai subzistă.
Tribunalul nu a reținut susținerea reclamanților referitoare la dispozițiile art. 155, art. 165 și art. 236 din Codul muncii ce prevăd obligativitatea acordării sporurilor legale, întrucât, prin ipoteză, sporurile solicitate nu mai sunt prevăzute de lege în perioada la care se referă analiza instanței.
Tribunalul a constatat și că prin Legea nr. 219/2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 06.07.2007, s-a introdus art. 31 alin. (1) având următorul conținut; "Controlorii financiari, pentru activitatea desfășurată neîntrerupt in cadrul Curții de Conturi, beneficiază de o majorare a indemnizației cuprinsă între 10% și 30%, stabilită prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi iar Prin Hotărârea nr. 47/10.07.2007 a Plenului Curții de Conturi s-au stabilit și acordat, începând cu luna iulie 2007, următoarele tranșe: de la 2 -5 ani - 15 %; de la 5- 10 ani - 20 %; de la 10-15 ani - 25 %; peste 15 ani 30%.
În realitate, față de termenii utilizați și scopul reglementării, această majorare a indemnizației lunare cuvenită controlorilor financiari, fiind acordată pentru activitatea neîntreruptă în cadrul instituției nu reprezintă altceva decât o contraprestație băneasca pentru fidelitate și stabilitate, chiar dacă legiuitorul folosește termenul de activitate desfășurată neîntrerupt în textul de lege, astfel încât, începând cu luna iulie 2007, reclamanții, controlori financiari beneficiază de sporul de stabilitate solicitat prin cererea de chemare în judecată, cererea acestora fiind până la data de 01.07.2007 nefondată iar de la această dată neîntemeiată.
Cu privire la cererea reclamantului, Tribunalul a constatat că acesta a fost numit consilier de conturi prin Hotărârea Parlamentului nr. 3/l4.02.2oo2 privind numirea președintelui și vicepreședintelui Curții de Conturi, a de secții și a membrilor secțiilor.
Actul normativ cadru de stabilire a sistemului de salarizare a consilierilor de conturi, funcții de demnitate publică numite este Legea nr, 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, cu modificările și ulterioare, în care, la art. 19 și art. 20, se prevede că au dreptul, pentru activitatea desfășurata, la o indemnizație lunară, ca unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu Venitul salarial.
Prin indemnizația unică legiuitorul a înțeles să dispună că funcțiile de demnitate publică, alese sau numite, nu mai pot beneficia de sporuri sau adaosuri;
In acest sens, la art, 3 alin.(5) din nr.OG 3/2006. aprobată de Legea nr.323/2006, precum și la art. 3 alin.(5) din nr.OG1O/2007, aprobată de Legea nr. 231/2007, legiuitorul a stipulat în mod imperativ faptul că persoanele care ocupă funcții de demnitate publica, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime in munca și nici de alte sporuri prevăzute de lege. "
Fată de cele mai sus reținute, Tribunalul a constatat că acestui reclamant îi sunt aplicabile dispoziții speciale, derogatorii și nu poate solicita aplicarea prin analogie a unor prevederi legale speciale ce reglementează salarizarea unor categorii diferite. cum sunt controlorii financiari, știut fiind că normele speciale sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi interpretate extensiv prin aplicarea la unele situații care nu se încadrează în litera acestora și în intenția reală a legiuitorului și nici nu pot fi aplicate prin analogie și la situații ce nu au fost avute în vedere la adoptarea lor.
Cu privire la invocarea unei discriminări Tribunalul a reținut următoarele:
Existența unei discriminări salariale transpuse prin lege imputabilă legiuitorului nu mai poate fi solicitată a fi constatată de instanțele judecătorești în temeiul prevederilor art. 27 alin. (]) raportate la art, 2 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fată de admiterea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate prin decizia nr. 820/2008 din 03.07.2008, referitoare Ia admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, decizie prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Or, după acest moment, art. 2 alin. (3) din ordonanță ce caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, nu mai poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și Ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de ari. 115 din Constituție, întrucât, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă Principiul separației puterilor, consacrat în 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile 61 alin. (I), în conformitate
cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, astfel cum s-a reținut în decizia Curții Constituționale.
In consecință, este de competența Curții Constituționale în cadrul Controlului
constituționalității prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la existența unor situații discriminatorii instituite prin lege, ceea ce reclamanții nu au solicitat, în cauză nefiind în discuție aplicarea discriminatorie a unor prevederi legale ci caracterul discriminatoriu al acestora.
Însă, câtă vreme reclamanții susțin ( neîntemeiat) supraviețuirea dreptului abrogat nici nu ar putea invoca existența vreunei discriminări instituite prin lege ci doar aplicarea discriminatorie a acesteia.
Astfel, în ceea ce privește existența unei discriminări între reclamanți ce fac parte din categoria controlorilor financiari și magistrați, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare 1:IV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, l drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, În domeniul politic, economic, social si cultural În orice alte domenii ale vieții publice".
Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit au efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, sporurile salariale pretinse de controlorii financiari nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale stabilindu-se că sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumita perioadă de timp, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categorii lor de personal salarizai care beneficiază de acestea, ca și altor condiții și criterii de acordare țin de competenta și opțiunea exclusiva a legiuitorului, iar prin actele normative analizate mai sus nu s-a realizat o abrogare sau îngrădire/limitare a unor drepturi fundamentale, situație în care în mod evident că nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
În plus, o discriminare presupune un tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație, în baza oricăruia din criteriile enumerate mai sus.
Din această perspectivă, practica Oaf ost constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai între situații analoage și comparabile, fără ca aceasta sa se bazeze pe o,justificare rezonabilă și obiectivă".
Or, magistrații și controlorii financiari nu se află în aceeași situație. Corpul magistraților exercită în cadrul instanțelor puterea judecătorească în stat, beneficiind de statut propriu, lege de salarizare distinctă în timp ce controlorii financiari constituie o categorie profesională aparte având de asemenea un statut propriu și un sistem de salarizare distinct.
Prin urmare, discriminarea poate opera fie numai in cazul in care intervine fie între magistrați, fie între persoanele care alcătuiesc corpul controlorilor financiari. Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamanților constă în solicitarea de a li se acorda un avantaj pe care legea nu îl prevede pentru simplul considerent ca îl prevede pentru o altă categorie profesională.
Nu constituie o faptă de discriminare conform art. 2 coroborat cu art. 1 alin.(3) din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată oarece statutul, drepturile, obligațiile, raporturile de muncă ale controlorilor financiari si ale magistraților diferă semnificativ între ele, prin urmare nu există o situație analogă în sensul invocat de reclamanți, în situația în care s-ar considera că situațiile ar fi analoage, legile speciale privind statutul specific al diferitelor categorii de personal bugetar ar deveni caduce.
Acordarea unor sporuri specifice activității desfășurate nu constituie o faptă de discriminare conform art. 2 coroborat cu art. 1 alin.(3) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată deoarece statutul, drepturile, obligațiile, raporturile de muncă ale controlorilor financiari si ale magistraților diferă semnificativ între ele, prin urmare nu există o situație analogă în sensul invocat de reclamanți, în situația în care s-ar considera că situațiile ar fi analoage, legile speciale privind statutul specific al diferitelor categorii de personal bugetar ar deveni caduce.
Dintr-o astfel de perspectivă, în care demersul juridic al reclamanților identifică sub aspect salarial un tratament discriminator între categorii distincte, nimic nu va împiedica pe viitor controlorii financiari să solicite decontarea chiriei lunare ori asigurarea locuinței de serviciu, (drepturi de care magistrații beneficiază în baza statutului, importanței funcției, incompatibilităților prevăzute pentru această categorie profesională și rolului lor de putere în stat) dar nu sunt prevăzute de lege pentru categoria controlorilor financiari, care de altfel este personal contractual fără exercițiul autorității judecătorești. Nu în ultimul rând, o asemenea pretenție ar putea avea orice altă categorie profesională care ar putea invoca discriminarea pe motiv ca nu beneficiază de toate drepturile bănești de care beneficiază magistrații, cum ar fi decontarea unor transporturi, a chiriei lunare etc.
În aceeași ordine de idei, întreg personalul contractual din sectorul bugetar s-ar putea considera discriminat față de reclamanți, întrucât acesta nu beneficiază de toate drepturile controlorii financiari.
" echilibrului care a existat între funcțiile de specialitate din cadrul autorității judecătorești și Curtea de Conturi" la care se face referire în cererea de chemare în judecată a fost justificată de încetarea rolului Curții de Conturi a României de organ cu activitate jurisdicțională, moment de la care nu mai există nici o analogie între activitatea și statutul controlorilor financiari și activitatea și statutul magistraților.
În concluzie, controlorii financiari nu pot pretinde în mod fundamentat că sunt discriminați în raport de categoria profesională a magistraților în privința modalității de reglementare a unor drepturi salariale întrucât dreptul la sporul de stabilitate al magistraților nu a fost niciodată abrogat, fără a se putea pretinde în mod întemeiat că scopul urmărit sau efectul produs prin abrogarea acestui drept al reclamanților a fost acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator iar dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut și acordat magistraților ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație si Justiție Secțiile Unite a unei deciziei nr. XXI de către Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, în recursul în interesul legii prin care se recunoaște dreptul magistraților la sporul de 50%, pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr.334/2001, decizie care nu se referă și nu asigură și o interpretare în același sens a textelor legale ce reglementau acest drept în favoarea controlorilor financiari și a normelor de abrogare.
În plus, reclamanții nu arata criteriul sau criteriile prevăzute de lege si care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Cu alte cuvinte, reclamanții nu arată care sunt acele criterii de discriminare directă sau indirectă pe care s-au întemeiat faptele si actele care au avut ca scop sau ca efect discriminarea lor.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția reclamanților de a li se acorda un drept neprevăzut de lege în ceea ce-i privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia reclamanților nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 4 pct. 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal recurs reclamanții.
În motivarea recursului, au învederat că hotararea instanței de a respinge acțiunea ca neintemeiata este netemeinica si pronuntata cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale in materie.
Astfel, sporul de stabilitate si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica au fost prevăzute prin Legea 104/1999 privind aprobarea nr.OG 9/1997 si a OG56/1997 si pentru Controlorii financiari ai Curții de Conturi a României, in considerația faptului ca, din perspectiva salarizării, funcțiile de specialitate din cadrul Curții de Conturi a României s-au aflat intr-o permanenta corelare cu funcțiile de judecător si procuror, in conformitate cu dispozițiile art.56 din Legea 50/21.06.1996, republicata.
Totodată, funcțiile de execuție de specialitate din cadrul Curții de Conturi, in care sunt cuprinși si controlorii financiari, s-au aflat intr-o permanentă egalitate cu funcțiile de judecător la curțile de apel, respectiv de procuror la parchetul de pe lângă curțile de apel, în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996, republicata, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin Legea nr. 104/1999 articolul unic pct.36/2 s-a modificat art. 52 din Legea nr. 56/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, completata si modificata, fiind introdus un alineat 2 cu următorul conținut:"controlorii financiari beneficiează de sporul de stabilitate in raport cu vechimea efectiva in funcții economice de specialitate si de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica. "
OG nr. 83/2000 nu cuprinde dispoziții privind abrogarea acestui articol introdus prin Legea nr. -, ci, dimpotrivă, in art. VIII arata ca " nota la anexa nr. Curtea de Conturi la OUG - privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar se completează cu un alineat cu următorul cuprins: <Controlorii financiari beneficiează de spor de fidelitate in raport cu vechimea efectiva in funcții economice de specialitate si de control financiar, in condițiile prevăzute la art. 18 alin. 3 si 5 din Legea nr. -, republicata, cu modificările si completările ulterioare, de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, precum si de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut lunar".
Prin urmare OG 83/2000 stabilește care este cuantumul sporuri lor de risc si
suprasolicitare neuropsihica si sporul pentru titlul științific de doctor si doctor docent.
OUG nr. 160/2000 a abrogat anexa 1II/2 la OUG 160/2000 privind privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, fără a dispune in sensul ca se abroga si nota relativa la sporurile arătate anterior.
Astfel se explica si faptul ca parata Curtea de Conturi a continuat sa achite si după intrarea in vigoare a OUG 160/2000 sporul pentru titlul de doctor, deși regimul științific al acestui spor era identic cu al sporuri lor care fac obiectul prezentului proces.
Întrucât si Ministerul Justiției a refuzat magistraților plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica după intrarea in vigoare a OG 83/2000, magistrații au promovat acțiuni in justiție pentru recunoașterea si valorificarea acestui drept.
Practica instanțelor investite cu aceste acțiuni nu a fost unitara, motiv pentru care Procurorul General al României a promovat un recurs in interesul legii.
Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite, a stabilit ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți si personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, si după intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001.
De asemenea, este important a se avea in vedere si Directiva cadru 89/391 a Comisiei Europene ce prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea, la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele din acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă, având în vedere că stresul reprezintă unul din factorii declanșării unor boli grave incurabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.312 din Codul d e Procedură Civilă.
Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurenții-reclamanții și menținerea ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată următoarele:
Recurenții-reclamanți au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare psihică cuvenit și neacordat în perioada 01.11.2000 și până în prezent, respectiv până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotătâri judecătorești, precum și sporul de stabilitate cuvenit și neacordat în perioada 01.11.2000 și până la zi.
Legat de salarizarea controlorilor financiari, Curtea reține că, inițial, coeficienții de multiplicare a salariilor de bază pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi, printre care și controlor financiar au prevăzute în Anexa 4/2 dinLegea nr. 154 din 15 iulie 1998privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică și că ulterior, salariile de bază pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi, inclusiv pentru controlorii financiari au fost stabilite prin Anexa 3/2 dinOrdonanța de urgență nr. 24 din 30 martie 2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
În privințasporului de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar șisporului de risc și suprasolicitare neuropsihicăce face obiectul dedus judecății, Curtea constată că aceste sporuri au fost introduse în favoarea controlorilor financiari potrivit pct.14 Legea nr.104/1999, care a modificat art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, devenitart.56 alin.2, după republicarea legii în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 563/18.11.1999.
Acest articol 56 din Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost ulteriormodificat în totalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul art.I pct.46 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000, având un conținut evident diferit, cu referire la alte categorii profesionale decât controlorii financiari, respectiv judecători și procurori financiari și al personal din cadrul Curții de Conturi a României.
Astfel, art.I pct.46 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești stipulează că art.56 va avea următorul conținut: "(1) Judecătorii financiari din Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru procurorii și, respectiv, procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Președintele Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se salarizează la nivelul procurorului șef de secție din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. (2) Judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Președinții colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, se salarizează la nivelul vicepreședinților curților de apel.(3) Magistrații-asistenți din cadrul Secției jurisdicționale a Curții de Conturi se salarizează cu coeficientul de multiplicare prevăzut de prezenta lege pentru judecătorii curților de apel. (4) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiului jurisdicțional și al Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, precum și cel care funcționează pe lângă procurorul general de pe lângă Curtea de Conturi este salarizat potrivit prevederilor prezentei legi aplicabile personalului auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(5) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi, precum și cel care funcționează pentru procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(6) judecătorilor financiari, procurorilor financiari, judecătorilor financiari inspectori, procurorilor financiari inspectori și magistraților-asistenți, stabilite potrivit alin. (1) - (3), sunt unica formă de salarizare a acestora. Prevederile art. 5 se aplică în mod corespunzător."
Curtea reține că hotărârea recurată este legală și temeinică, prima instanța a realizat o analiză corectă a dispozițiilor legale incidente și cauză.
Astfel, în fapt, prin art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.160/2000 s-a statuat că nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturiprevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente,cuprinse într-o altă lege, respectiv înLegea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi.
Curtea mai constată căNota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, potrivit art.8 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fostcompletatăcu un alineat cu următorul cuprins: " Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de <<doctor>> sau <<doctor docent>> de 15% din salariul de bază brut.".
În conformitate cu prevederile art.60 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează în actul de bază, identificându-se cu acesta.
La scurt timp, Anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel cum a fost completată prin art.8 OG nr.83/2000, a fostabrogată,ca urmare a intrării în vigoare a art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi (1.11.2000), aprobată prin Legea nr.711/2001.
Această abrogare a sporurilor acordate controlorilor financiari, printre care și sporul de fidelitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică intervenită prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 s-a efectuat cu respectarea cerințelor impuse de art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește condiția unei reglementări de același nivel, cât și prevederile art.62 alin.3 din același act normativ, conform cărora abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv.
Așadar, Curtea reține că ulterior intrării în vigoare a OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, controlori financiari beneficiază de indemnizație, care reprezintă unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar nu și de sporul de stabilitate și de risc și suprasolicitare.
În privința deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în recursul în interesul legii, Curtea constată că instanța supremă a statuat căjudecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, nefiind făcută nici o referire la controlorii financiari ale căror drepturi salariale sunt expres reglementate prin acte normative speciale (OUG nr.160/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, nr.OUG27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007 și nr.OG14/2008 aprobată prin Legea nr.237/2008), în care aceste sporuri nu sunt prevăzute.
Prin urmare, în condițiile în care recurenții-reclamanți beneficiază de prevederile unei legi speciale de salarizare, Curtea nu poate ignora cele statuate prin deciziile nr.818 /2008, 819/2 008, 820/2008 și 821/ 2008 pronunțate de către Curtea Constituțională, atunci când a reținut că nu se pot pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate prin alte acte normative în beneficiul altor categorii de salariați, nefiind dovedită în cauză existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile.
Cu privire la Directiva cadru 89/391 a Comisiei Europene, invocată de către recurenții-reclamanți în cuprinsul motivelor de recurs, instanța reține că statul român a implementat această directivă prin stabilirea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea anumitor categorii socio-profesionale. Dacă recurenții-reclamanți sunt nemulțumiți această modalitate în care Statul Român și-a îndeplinit obligațiile din cuprinsul directivei au posibilitatea de a solicita angajarea răspunderii acestuia pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate, în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de către recurenții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.127 din data de 08.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27794/3/LM/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, ( ), a, a, G, -, scu, -, R, -, C, G, -, G, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.127 din data de 08.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27794/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Curtea de Conturi a României și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-având ca obiect "drepturi bănești".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
2 ex./16.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
