Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6597/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6597
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul,împotriva sentinței civile nr.1751/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ.după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1751/17.03.2009, Tribunalul Gorja respins acțiunea petentului, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de muncă
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar. care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajatori, pot primi alocații individuale de hrană, acordată sub formă de tichete de masă suportate integral pe costuri de angajator.
Art. 2 din aceeași lege prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar
Prin urmare, acordarea acestor alocații este prerogativa exclusivă a angajatorului în raport de bugetul aprobat, corespunzător fiecărui an.
Instanța nu se poate substitui acestuia pentru acordarea sumelor de bani printr-o hotărâre judecătorească ce practic ar înlocui hotărârea angajatorului.
De altfel, interpretarea dispozițiilor art. 1și 2 din Legea nr.142/1998 așa cum a fost făcută prin Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ vizează numai personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, nu și alte categorii de personal contractual, instanța supremă reținând că aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
Se poate observa faptul că aceste condiții trebuie să fie cumulative, respectiv existența sumelor în bugetul local cu această destinație și existența negocierii prin contractele colective de muncă.
În speță, contractul individual de muncă al petentului nu prevede clauze referitoare la acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, iar părțile nu au făcut dovada încheierii unui contract colectiv de muncă unde să fie cuprinse clauze referitoare la tichetele de masă, contract ce reprezintă legea părților.
Numai coroborând contractul individual de muncă, respectiv contractul colectiv de muncă cu dispozițiile Legii nr.142/1998 ca lege specială dar și cu dispozițiile legilor bugetare pe anii în curs, ar fi justificate, din punct de vedere legal, pretențiile petentului.
Instanța a reținut că, prin Legile bugetului de stat pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008 nr.511/22.11.2004, nr.379/25.12.2005, nr.486/27.12.2006 și nr.388/2007 nu au fost prevăzute sume alocate plății contravalorii tichetelor de masă, astfel că nu există posibilitatea legală din partea angajatorilor de a suporta din bugetele proprii și de a acorda sumele de bani cu această destinație.
Instanța a reținut că intimații au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu au prevăzute în buget sume necesare plății contravalorii tichetelor de masă.
Instanța a respins acțiunea formulată de petent ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că începând cu anul 2002, fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 prin legile bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la data de 31.12.2006. Acesta este și motivul pentru care nu au fost alocate în buget sume cu destinația de tichete de masă.
Recurentul susține că temeiul juridic în baza căruia pârâta putea fi obligată la acordarea tichetelor de masă este art. 41 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, precum și alte situații specifice.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru procurarea hranei direct.
Acordarea tichetelor de masă unor salariați din anumite domenii ale sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat reprezintă o discriminare, încălcându-se dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României, art. 5 din Codul muncii și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, sectorul bugetar.
Recurentul consideră că, indiferent dacă sunt prevăzute sau nu în bugetul anual sume cu destinația tichete de masă, angajatorul are obligația să acorde aceste tichete în virtutea atribuțiilor pe care le are de a depune diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie prevăzute în buget.
Recurentul mai susține că posibilitatea acordării de tichete de masă în funcție de voința angajatorului este neîntemeiată și nejustificată, fiind lăsată la latitudinea angajatorului aplicarea unor norme de protecție socială a salariatului.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă, Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă G, A Solicitat Respingerea Recursului Și Menținerea Sentinței Ca Fiind Legală Și Temeinică.
Recursul se respinge.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, concluzionând că textul reglementează doar vocația salariaților de a beneficia de alocații de hrană, în condițiile prevăzute expres de lege, iar în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile legale, în sensul că nu au fost prevăzute în buget sume cu această destinație.
Prevederea în bugetul de venituri și cheltuieli a unor sume cu destinația de tichete de masă pentru salariații Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă G, nici nu era posibilă, fiind reglementate expres interdicții legale în acest sens.
Astfel, au fost aplicabile dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2004-2006, respectiv art. 46(4) din Legea nr. 507 /2003, art. 40 din Legea nr. 511 /2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 care prevăd că n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Pentru anul 2007, OUG nr. 88/2006 prevede aceeași interdicție:
"Art. III - Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
Normele legale sus enunțate nu reprezintă o suspendare a aplicării dispozițiilor legale, cum în mod greșit susține recurentul, în condițiile în care textul art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu instituie un drept necondiționat.
Sunt nefondate susținerile recurentului în sensul că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă a salariaților.
De altfel, recurentul reclamant nici nu argumentează această includere a vocației la tichete de masă în categoria măsurilor de protecție socială obligatorii potrivit art. 41 din Constituția României.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că restrângerea dreptului este discriminatorie în condițiile în care alte categorii de bugetari ar beneficia de tichete de masă și aceasta este nefondată.
Interdicțiile legale prevăzute în legile bugetului de stat și în OUG nr. 88/2006 se aplică fără discriminare tuturor categoriilor de salariați aflați în aceeași situație.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1751/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /24.11.2009. -
Jud. fond. El.
El.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
