Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6650/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6650
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 637 din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 637 din 02.04.2009 a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu intimații pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt conducători auto în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, începând cu luna ianuarie 2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor până la data încetării raporturilor de muncă.
Instanța a reținut că prin Legea nr.17/11 ianuarie 2006, art.3 alin.3 s-a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, iar salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției este reglementată prin OG nr.8/24 ianuarie 2007.
Analizând prevederile OG nr.8/2007, instanța a reținut că nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului conex auxiliar față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
În consecință, în mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamante.
Pe de altă parte, prin Decizia nr.108/14 februarie 2006, Curtea Constituțională a reținut în esență că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalității în drepturi și a nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
În consecință, în raport de considerentele expuse, nu se poate reține existența unei discriminări a personalului auxiliar conex în materie de salarizare în ceea ce privește lipsa beneficiului unui spor de confidențialitate, astfel că acțiunea va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:
Ca in scopul asigurării mai eficiente a confidentialitatii informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite sa confere categoriilor de persoane - salariații ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
In acest sens sunt amintite prevederile art. 3din 444/2006, art. 15 din OG 6/2007, art. 20 din 656/2002.
Se arata ca potrivit 567/2004 sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor de judecata si al parchetelor de pe langa acestea funcțiile de agent procedural, aprod si șofer.
Ca in exercitarea atribuțiilor de serviciu au atât dreptul cat si obligația legala de a lucra cu documente care conțin informații clasificate.
Ca aceasta discriminare in materia drepturilor salariale, fata de alte categorii socio profesionale, nu are o justificare rezonabila si obiectiva.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova si Ministerul Public prin intampinare arata in principal ca acordarea sporului de confidențialitate ar constitui o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești prin lege, fiind o problemă de legiferare.
Se invoca deciziile nr.818, 819, 820, 821/2008 și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, prin aceasta a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
Ca în condițiile în care nu există niciun act normativ care să prevadă și să garanteze acest drept categoriei profesionale a personalului conex din sistemul justiției nu se poate retine starea de discriminare a reclamanților, iar legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori prin acte normative.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000 și când există în lege sau ordonanță o dispoziție în contradicție cu art.16 din Constituția României părțile pot invoca excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul d eontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Or, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul conex de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Obligația de confidențialitate a personalului conex rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În considerentele deciziei nr. 46/2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii s-au reținut, între altele, următoarele:
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la un anumit spor;
- salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege, de contratul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul individual de muncă.
Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanta, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul), meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat, acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Nu există nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.
u alte condiții, în considerarea unor condiții amintite mai sus, dintre care se disting cu prioritate rolul, răspunderea și complexitatea atribuțiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcții și activități, legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității cu drepturi prevăzute de art. 16 din Constituție, însă acest tratament diferențiat trebuie să se refere doar la stabilirea salariului (indemnizației) de bază, a indemnizațiilor care constituie sumele plătite anumitor salariați în funcție de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, cât și a adaosurilor la salariul de bază ce se acordă în funcție de performanțele individuale.
În ceea ce privește însă sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Ca atare, magistrații și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
Aceste considerente sunt valabile și pentru recurenți, carese află în aceeași situație ca și personalul auxiliar, având în vedere că, în calitatea lor de personal conex, prin activitățile desfășurate au acces la informații confidențiale, fiind chiar obligați să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, si să păstreze secretul profesional, revenindu-le astfel în mod evident obligația de confidențialitate, totuși în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Mai mult decât atât, în OUG nr. 100/2007 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (intrată în vigoare la 8 octombrie 2007), s-a prevăzut în art. 901faptul că prevederile Legii nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate) se aplică șipersonalului conex, acesta beneficiind de aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate.
Prin urmare Tribunalul avea obligația ca in raport de dezlegarea problemei de drept data de către Înalta Curte prin decizia menționata si cu observarea situației concrete a personalului conex sa admită acțiunea.
Pentru aceste considerente, văzând disp. art. 312.pr.civ. vor fi admise recursurile reclamanților, se va modifica sentința in sensul ca se va admite in parte acțiunea.
Vor fi obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15 % și pentru perioada de la data de 08.oct.2007 până la data de 1.11.2008 (perioadă când aceasta a avut calitatea de agent procedural, ulterior devenind personal auxiliar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Esențial în soluționarea cererii de chemare în garanție formulate în prezenta cauză este de a stabili natura raportului juridic invocat de pârât ca temei al cererii de chemare în garanție, respectiv natura juridică a pretinsei obligații invocate în sarcina chematului în garanție.
În cuprinsul cererii de chemare în garanție, s-a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărâre ca "Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților". Astfel formulată, obligația pretinsă are natura juridică a unei obligații de " face", astfel că cererea de chemare în garanție având acest obiect este inadmisibilă, față de redactarea tezei ultime a art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, care instituie pentru admisibilitate condiția invocării unei obligații de garanție sau de despăgubire, situație in care urmează sa fie respinsa cererea de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 637 din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtii să plătească reclamanților sporul de 15% pentru confidențialitate începând cu data de 08.10.2007.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud..12.2009
Jud.fond /
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
