Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6698/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4099/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6698/
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă - SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 3099 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns a răspuns recurenta pârâtă - SA - Membru Grup, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 19 dosar, lipsind intimatul reclamant .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte - SA - Membru Grup, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.3099/17.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SA; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C în sumă de 3614 lei, (C 2004, Paști și C 2005, Paști 2006) corespunzător perioadei efectiv lucrată de reclamant, sumă ce va fi actualizată cu indicii de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.901/12.02.2008 Tribunalul Teleorman - secția admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - SA
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anii 2005-2006 și de C pe anii 2004-2005, calculate la nivelul salariului mediu de bază pe unitate și actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată, în termen legal, a declarat recurs pârâta - SA B criticând sentința civilă pronunțată în cauză pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.2767R/02.07.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI admite recursul formulat de recurenta - SA membru Grup împotriva sentinței civile nr.901/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția în contradictoriu cu intimatul; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că prima instanță a nesocotit prevederile art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă deoarece din proba cu înscrisuri administrată în cauză rezultă necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantului, în raport de prevederile art.168 alin.l din contractul colectiv de muncă și să verifice împrejurarea susținută de recurentă în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu, fiind astfel achitate fostului salariat.
Cauza a fost primită spre rejudecare la Tribunalul Teleorman - secția la 31.07.2008.
În ședința publică din 27.10.2008 față de considerentele deciziei de casare în temeiul disp. Art. 129 cp.c, pentru a se verifica dacă suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salarii și după anul 2003, fiind astfel achitate reclamantului, potrivit susținerilor pârâtei și pentru a se determina cuantumul acestora în raport de disp. Art. 168 al. 1 Contractul Colectiv de Muncă precum și valoarea actualizată, instanța a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă.
Apreciind că susținerile pârâtei potrivit cărora drepturile bănești au fost achitate, nu se pot verifica decât prin efectuarea unei expertize contabile, deoarece expertiza are o valoare științifică, fiind întocmită de un specialist în materie, instanța a admis proba, stabilind în sarcina acesteia obligarea plății onorariului de expert.
Deși s-au acordat mai multe termene de judecată, pârâta nu s-a conformat dispoziției instanței, și nu și-a îndeplinit obligația de plată a onorariului, susținând însă fară a dovedi, că prin plata onorariului de expert, față de multitudinea cauzelor existente pe rolul instanței, pârâta s-ar expune unui risc financiar.
În această situație, constatând că pârâta întârzie în mod nejustificat administrarea probei cu expertiza, a apreciat îndeplinite condițiile impuse de art. 288 Codul Muncii și în ședință publică din data de 08.12.2008 a decăzut pârâta din beneficiul administrării probei cu expertiza.
Este adevărat că după punerea în discuție a acestei sancțiuni pârâta și-a schimbat conduita procesuală susținând că înțelege să achite onorariul și solicitând un nou termen de judecată în acest sens însă în absența unor dovezi care să susțină această conduită, cererea pârâtei nu a fost primită fiind apreciată ca un mod de tergiversare a soluționării cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Articolul art. 168 al. Din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum de 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu. iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că,înanul2003suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui
salariat".
Din cele expuse, rezultă că, drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1, din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar prevăzut în art. 168 al.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 al. 1 și 2 la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 al. 1 și 2, realizată efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anii 2004,2005,2006. ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Referitor la celelalte apărări pârâtei constată că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport cu data nașterii dreptului, cât și prescripției dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
însă este de observat că prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e Codul Muncii în susținerea excepției prescripției a dreptului material la acțiune, pârâta implicit a recunoscut că acesta este născut și actual, așa încât nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamanților.Ca atare, pe acest considerent, nu se poate nega dreptul reclamantului de a fi beneficiarul suplimentărilor salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că acesta se raportează conform art. 168 al. 1 la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor din întâmpinare, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salarii de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul Muncii și nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2005-2007 a fost determinată de majorarea salariilor de bază reașezate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate, instanța de fond a constatat acțiunea întemeiată însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
În consecință, a admis în parte, acțiunea, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști 2005-2006 și C 2004-2005 în cuantum de 3614 lei,corespunzător perioadei efectiv lucrată de reclamant sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului a fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumurile suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paști și C din perioada 2005-2007 precum și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamant, precum și perioada efectiv lucrată de reclamant respectiv 2004 - august 2006.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta-pârâtă - SA- GRUP, și prin motivele de recurs reia descrierea situației de fapt și învederează în sens de critici de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat și urmează a fi înlăturat ca atare.
Este adevărat că din cuprinsul art. 168 alin. 1 teza finală din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul - SA (text nemodificat în perioada 2003-2007) rezultă că între părțile CCM trebuiau să existe negocieri prealabile acordării suplimentelor salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și de
Însă, obligația (sarcina) realizării acestor negocieri revenea recurentei-pârâte, în calitate de angajator. Această concluzie se impune în considerarea conținutului dispozițiilor art. 6 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. k și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii. Din interpretarea tuturor acestor texte legale reiese că salariații au dreptul la negociere colectivă și individuală în tot ceea ce interesează raporturile juridice de muncă, iar angajatorul are obligația corelativă corespunzătoare de a asigura toate condițiile necesare realizării acestor negocieri.
Cum, în speță, nu s-a făcut vreo dovadă de către recurentă că ar fi avut loc asemenea negocieri ori că s-ar fi luat măsurile necesare în acest sens (sarcina probei revenindu-i din acest punct de vedere conform art. 287 din Codul Muncii ), este evident că teza prematurității acțiunii nu poate fi susținută. Soluția contrară ar însemna să se contravină principiului de drept exprimat în adagiul latin "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Cu alte cuvinte, întrucât nici o persoană nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept subiectiv ori a unui interes personal, nici recurenta-pârâtă nu poate să se prevaleze de neîndeplinirea obligației legale anterior amintite și să pretindă că acțiunea ar fi prematură.
De altfel, însăși împrejurarea că recurenta susține în același timp și ipoteza prescripției dreptului la acțiune al salariaților (deși cele două sunt absolut contradictorii din punct de vedere juridic) demonstrează, încă o dată, netemeinicia afirmației că cererea de chemare în judecată ar fi fost introdusă prematur.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, întrucât dreptul la acțiune al reclamantei nu poate fi considerat prescris extinctiv.
Sub acest aspect, trebuie arătat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 166 și 283 lit. c din Codul Muncii, și nu cele de care se prevalează recurenta, respectiv art. 283 lit. e din Codul Muncii.
Drepturile bănești prevăzute de art. 168 din CCM sunt de natură salarială (însăși părțile semnatare ale contractului au folosit în cuprinsul textului respectiv expresia "suplimentări salariale") și se circumscriu cu ușurință uneia dintre componentele salariului (astfel cum această noțiune este definită de art. 155 din Codul Muncii ), respectiv cea a adaosurilor la salariu.
Aceste drepturi au caracter periodic (trebuiau acordate potrivit înțelegerii părților de două ori pe an, cu prilejul sărbătorilor de Paști și de C), așa încât nu se poate susține că nu ar fi permanente, cum pretinde recurenta. Ca atare, în cazul lor acțiunea putea fi introdusă înăuntrul unui termen de 3 ani de la data scadenței drepturilor salariale respective, cerință care este respectată în cauză.
Termenul la care face referire art. 283 lit. e din Codul Muncii (6 luni de la nașterea dreptului la acțiune) se aplică doar în acele cazuri în care se pune problema neexecutării oricăror alte clauze din CCM, nu și a celor prin care s-au prevăzut drepturi salariale în favoarea angajaților.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu poate fi primit. Modul de interpretare al art. 168 din CCM (susținut de recurentă și decurgând din conținutul Deciziei Comisiei Paritare la care se face trimitere în motivarea scrisă a căii de atac exercitate în prezentul proces) în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art. 168 alin. 1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art. 168 alin. 2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art. 978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce niciunul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se însă deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art. 168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art. 168 alin. 2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art. 168 alin. 1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art. 168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Cât privește Decizia Comisiei Paritare, aceasta are natura unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă, însă nu poate produce efecte retroactiv, întrucât nu constituie o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține recurenta-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM, ce poate crea consecințe juridice doar pentru viitor și doar dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii.
În plus, validitatea acestei decizii trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către, sindicatul reprezentativ de la nivelul recurentei-pârâte.
Oricum, fiind adoptată în anul 2007, respectiva hotărâre a Comisiei Paritare nu este opozabilă și nu poate produce efecte în cazul acelor salariați ai recurentei care au fost concediați până la data emiterii ei. Aceste persoane nu se mai află în raporturi juridice de muncă cu recurenta și, prin urmare, nu mai sunt nici părți ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Devenind terți față de CCM, nu se poate considera că i-ar fi reprezentat valabil atunci când s-a adoptat Decizia Comisiei Paritare, astfel că acest sindicat nu putea lua nici o hotărâre în numele și interesul lor, nemaiavând un mandat valid.
Argumentele care au justificat respingerea celui de-al treilea motiv de recurs, în special cele privitoare la Decizia Comisiei Paritare, demonstrează netemeinicia și a celui de-al patrulea motiv al respectivei căi de atac.
Totuși, este necesar a se face și precizarea că împrejurarea că alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare, au apreciat că aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003 (motiv pentru care au respins respectivele cereri ca neîntemeiate), nu este de natură a obliga Curtea să dea aceiași rezolvare în cauza de față, întrucât practica judiciară, cu excepția deciziilor pronunțate în cazul recursurilor în interesul legii, nu constituie izvor de drept, iar hotărârile altor instanțe de judecată date în spețe similare nu creează vreo obligație în sarcina judecătorilor, care au și ei de soluționat același gen de litigii.
În sfârșit, ultimul motiv de recurs va fi și el înlăturat, deoarece sumele de bani la plata cărora a fost obligată - SA, au fost stabilite ținându-se seama strict de cuantumul salariului mediu de bază la nivel de unitate (deci în acord cu prevederile art. 168 din CCM) din intervalul 2003-2007, cuantum indicat chiar de către recurenta-pârâtă prin adresa nr. 831/2008, aflată la dosarul cauzei (fila 32 dosar fond).
Așa fiind, Tribunalul a calculat corect valoarea drepturilor bănești pe care le-a acordat intimatei-reclamante, raportându-se la salariul mediu de bază din cadrul SA și nu la salariul brut de bază, ceea ce înseamnă că nu i se poate reproșa săvârșirea vreunei greșeli de judecată din acest punct de vedere.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA- GRUP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA- GRUP cu sediul în B, Calea nr. 239, Sector 1, B și cu sediul ales la ", și Asociații" din--8, House, sector 1, B împotriva sentinței civile nr. 3099/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, sat, județul .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
5 ex.
19.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
