Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 672/R-CM
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.636/CM din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual-Baroul P și avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual - Baroul A, lipsind intimații-reclamanți, și intimata-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă P, depune la dosar adresă emisă de societate, prin care se confirmă faptul că apărătorul reprezintă interesele societății în prezenta cauză și că în această calitate a redactat, semnat și a depus recursul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Argeș. Societatea își însușește recursul declarat de reprezentant.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, susține că ar fi putut să se înscrise în fals, însă nu va face acest demers. Depune la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară. Declară că nu mai formulează alte cereri sau excepții.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având pentru recurenta-pârâtă P, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și pe care le-a susținut și oral, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.12.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște și C în cuantum de 9863,52 lei.
Motivând acțiunea, reclamanții arată că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 alin.(1), că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Aceste drepturi salariale nu au fost achitate pentru perioada 2004 - 2007.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.166 din Codul muncii, art.168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și editat în anii 2004-2007 și art.158 (1) pentru anii 2004-2006 și art.157 (1) pentru anul 2007 la nivel de, unitate care face parte din.
La data de 05.03.2008 reclamanții, și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să se judece cu pârâta, întrucât au fost salariații acestei societăți, solicitând de la aceasta drepturile salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ceilalți reclamanți și-au precizat de asemenea acțiunea, susținând că înțeleg să se judece cu pârâta, de la care solicită drepturile salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2007, actualizate.
La data de 05.03.2008 pârâta a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Începând cu anul 2003 reprezentanții unității și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. În acest sens a fost negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la republicarea acestuia după negocierile purtate anual, textul art.168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
Prin decizia nr.3793 din 18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea suplimentărilor în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
De aceea a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140 intitulată notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al
Prin această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a fost ca începând cu anul 2003, salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceasta înseamnă că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg.
Susține pârâta că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută în contractul colectiv de muncă, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară, care are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor acestuia.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că executarea contractului colectiv de muncă poate fi solicitată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport cu data introducerii acțiunii a intervenit prescripția pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 2004-2006.
Pe de altă parte, s-a susținut că acțiunea este prematur formulată întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art.168 alin.1 din contract.
Pentru acordarea acestor drepturi bănești erau necesare negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și C prin care să se stabilească valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și mai ales beneficiarii.
Prin acțiune nu este precizată valoarea creanței, nu se arată beneficiarii, de unde rezultă că sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, mai mult, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai dreptului pretins.
Cum pretenția principală nu este întemeiată, trebuie reținută inexistența oricăror daune.
Pentru aceste motive pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16.04.2008, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe care a motivat-o prin aceea că sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
Modalitatea de acordare a primelor de Paște și de C negociată cu sindicatele în anul 2003 s-a menținut și în anii următori, acest fapt rezultând din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă.
Prin sentința civilă nr.636/CM/30.06.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâte să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 21.12.2004 - 01.05.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare dintre salariați.
A obligat pârâtele să plătească reclamanților față de care au calitatea de angajator 500 lei cheltuieli de judecată.
Examinând cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani deoarece drepturile solicitate au caracter de supliment al drepturilor salariale.
S-a arătat în considerentele hotărârii că dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele privind drepturile salariale.
Pe fond, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Reclamanții, și au fost salariați ai, iar reclamantele, au fost salariate ale, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă.
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul, respectiv art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații acestor societăți comerciale să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 menține textul alin.1 al art.158, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A rezultat că drepturile amintite nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1 al art.158.
Decizia nr. 3793/18.06.2007 invocată în susținerea afirmației conform căreia intenția părților ar fi fost aceea de a include suplimentele salariale în salariul de bază al fiecărui salariat atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori nu a fost depusă la dosar.
Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C nu a fost datată și semnată de toate părțile care ar fi participat la elaborarea acesteia.
Pârâtele nu au produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru perioada 2004 - 2007, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că lipsa procedurii prealabile la care trimite contractul colectiv de muncă pentru efectuarea plății nu împiedică exercitarea dreptului la acțiune, care s-a născut de la momentul la care părțile au convenit acordarea dreptului salarial.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a considerat că prevederile art.168 și art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă al fiecărei societăți pârâte se raportează la salariul de bază mediu pe unitate.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Instanța a făcut aplicarea art.274 și următoarele din Codul d e procedură civilă cu privire la cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale constituie contravaloarea muncii prestate, sunt menționate în contractul individual de muncă și se acordă periodic.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- Se arată în al doilea motiv de recurs că motivarea sentinței este sumară și neconvingătoare în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune.
- Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.158 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este combătută de interpretarea logică a acestora.
Textul alin.2 al art.158 din contractele colective de muncă, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat nu ar mai fi avut niciun rost în anii următori dacă părțile semnatare nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Alineatul care explică ce s-a întâmplat în anul 2003, menținut și în anii următori are rostul de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime, adică faptul că și în 2004, 2005, 2006 se va proceda așa cum s-a procedat în 2003.
Această argumentație este întărită și de Actul Adițional din data de 25.10.2007, care arată sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul societății, care a fost voința internă a părților.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat.
salariale de Paște și de C au fost de altfel incluse în salariul de bază al tuturor salariaților pentru anul 2003, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect și motivat la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul pe anii 2004-2006 art.158 are un singur alineat, în care se prevede că de Paște și de C, salariații acestei societăți comerciale vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Abia în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007 la nivelul se adaugă acestui alineat un al doilea, prin care se stabilește că în anul 2003 salariale menționate în primul alineat au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 19.06.2007 la A, negocierea acestor drepturi salariale suplimentare a fost preluată în forma anterioară cu cele două alineate. S-a schimbat numai numărul articolului din 158 în 157.
S-a susținut că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză - art.158 alin.1.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art. 157/158 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct. 7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.636/CM din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, ACEA, și .
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.11.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
